Adel Abdessemed: Oiseau / Pasăre

Spațiu Intact / Fabrica de pensule
Curator: Ami Barak

Vernisaj în prezența artistului miercuri, 9 aprilie,ora 18:00.
Joi, 10 aprilie, ora 18:00: Masă rotundă cu Ami Barak (curatorul expoziției) și Benoît Bavuset (Directorul Institutului Francez, Cluj).
Expoziție realizată în colaborare cu L’Institut Français de Cluj.

Modestă ca dimensiuni dar cu un conținut ambițios, această expoziție în alb şi negru propune să ne furnizeze cheia de înțelegere a demersului artistic a lui Adel Abdessemed.
Artistul acordă o atenție particulară lumii contemporane. El deconstruieşte codurile identitare care structurează reprezentările puterii, abordând frontal tensiunile ce traversează societatea şi indivizii care o compun. În general, lucrările sale se fac ecoul unor fapte precise, a unor evenimente istorice, a unor situații familiare, însă trec dincolo de simplul comentariu narativ sau de critica militantă, dejucând astfel orice tentativă de a-l defini pe artist în termenii stricți ai unei apartenențe identitare sau comunitare. Prin intermediul sexualității şi a violenței, dar şi recurgând la conjunctural şi politic, artistul interoghează statutul social şi economic atât al artistului cât şi al spectatorului, într-un sistem asupra căruia nu are decât puțin control şi de care se îndepărtează intenționat, într-un gest de demisie subversivă şi angajată.
Prin intermediul instalațiilor sale, a sculpturilor, desenelor, dar şi a fotografiilor, video-urilor şi performance-urilor sale, Adel Abdessemed pune în evidență o întreagă gamă de contradicții, transformându-le în imagini cu un puternic impact.
Titlul expoziției este de fapt un omagiu adus lui Constantin Brâncuşi. Punctul de plecare a fost o coajă de banană care, văzută ca printr-o iluzie optică, a fost interpretată de artist ca o pasăre. În imaginarul artistic modernist, o formă alungită, epurată şi elansată spre cer nu poate fi decât o pasăre brâncuşiană. Această imagine oferă accesul în substanța acestei expoziții.

Expoziția prezintă o serie de desene de mari dimensiuni înfățişând soldați înarmați (Soldaten / Soldați), o imagine recurentă, prezentă zi de zi în mass-media atâta vreme cât războaiele continuă ca o istorie fără sfârşit. Siluetele soldaților cu căşti şi arme capătă funcția unor cariatide amenințătoare dar generice, care înconjoară privitorii prezenți în galerie. Plasat într-o astfel de situație, privitorul trebuie să se simtă în siguranță sau poate-dintr-un reflex cvasi-pavlovian- mai degrabă amenințat? Inconştientul se arată a fi mai puternic, dar şi mai inşelător…
Expoziția prezintă de asemenea o lucrare video intitulată Histoire de la folie (Istoria nebuniei, 2013) unde vedem o imagine în care artistul zdrobeşte un craniu cu piciorul gol, într-un gest repetitiv, ritmic care, prin cadența sa, devine o piesă de percuție vizuală care păstrează şi transmite toată forța sa simbolică. E bine ştiut că, în istoria artei, craniul este simbolul vanității, elementul care defineşte un întreg gen pictural, cel intitulat Memento mori. Tema vanității are în primul rând un rol instructiv, sugerând individului să abandoneze cele lumeşti, căci moartea pândeşte ca o pedeapsă trimisă de Dumnezeu pentru păcatul originar. Însă aici, gestul devine prometeic şi profund rebel, ca şi cum artistul ar fi vrut să oprească istoria şi nu destinul artei. Un simplu gest care pune astfel viața în prim plan. (Ami Barak)

Adel Abdessemed s-a născut în 1971 în Algeria; trăieşte şi lucrează la Paris. A făcut studii de artă la Batna şi Alger (Algeria), Lyon şi Paris (Franța) şi New York (USA). Mijloacele sale artistice sunt în special desenul, sculptura, instalația, fotografia, video-ul, performance-ul. Printre expozițiile personale recente se numără: L’ âge d’or, Mathaf: Arab Museum of Modern Art, Doha, Qatar (2013); Adel Abdessemed: Je suis innocent, Centre Georges Pompidou, Paris; Who’s afraid of the big bad wolf?, David Zwirner, New York (2012); NU, Dvir Gallery, Tel Aviv (2011); Silent Warriors, Parasol unit foundation for contemporary art, Londra (2010); RIO, David Zwirner, New York (2009); Don’t Trust Me, Walter and McBean Galleries, San Francisco Art Institute (2008); Dead or Alive, P.S.1 Contemporary Art Center, Long Island City, New York (2007).

Renovation and collateral effects

Oana Farcaş, Cătalin Petrişor, Liu Weijian
Expoziţie de artă contemporană
Curator: Ami Barak
GALERIE DIX9
19, rue des Filles du Calvaire 75003 Paris

Galerie Dix9 din Paris găzuiește, până în 28 aprilie 2012, expoziţia „Renovation and collateral effects”, la care participă doi artiști români și unul chinez.

Despre această expoziție, centrată pe efectele războiului rece asupra generațiilor care s-au succedat, curatoarea Amy Barack spune: „Consecinţele războiului rece sunt trăite de generaţii întregi ca nişte pagube colaterale. Într-un mod paradoxal, cei trei artişti abordează acest subiect prin intermediul picturii figurative”. Elementul de legătură între creațiile celor trei este, în opinia criticului, „aerul de familie şi accentul pus pe reabilitarea picturii în contextul postmodern”.

Oana Farcaş este născuta la Cluj-Napoca în 1981. După un doctorat la Universitatea de Artă şi Design din Cluj, Oana Farcaş şi-a prezentat operele în mai multe expozitii colective în 2011 (Aarhus Art Museum, Aarhus, Danemarca; Plan B Gallery, Berlin, Germania). Mai multe expoziţii individuale i-au fost consacrate (LARMgalleri, Copenhaga, Danemarca; Fundaţia Francès, Senlis, Franţa).

Cătalin Petrişor este născut la Craiova în 1978. A studiat la Unversitatea de Artă si Design din Cluj, unde a obţinut un Master în 2004. El a participat la numeroase expoziţii colective (a IV-a Bienală de artă contemporană de la Moscova; The Artist’s House, Tel Aviv).

Ami Barak este curator independent şi critic de artă; locuieşte la Paris. A organizat numeroase expoziţii („House Trip”, ArtForum Berlin 2007; „Can Art Do More?” Ierusalim 2008; „Re-construction” Young artists Biennale, Bucuresti 2008; „Elixirs of Panacea” Palais Benedictine, Fecamp 2010, „Art for the world (the expo) City of forking paths”, Shanghai 2010). Predă la Universitatea Paris 1 Panthéon-Sorbonne. În 2011, Ami Barak a fost curatorul pavilionului român din cadrul Bienalei de la Veneţia.
Vedeţi catalogul în format pdf
SURSA: ICR

Interes pentru România la Veneţia

Pavilionul ţării noastre este unul dintre cele mai vizitate de către iubitorii de artă contemporană. Zilnic, în jur de 1.000 de vizitatori ai Expoziţiei de Artă de la Veneţia trec pragul Pavilionului românesc. Printre vizitatori, s-a numărat Frédéric Mitterrand, ministrul francez al Culturii.

De mai bine de o săptămână, Veneţia respiră cultură. „ILLUMInations” – tema celei de-a 54-a ediţii a Expoziţiei Internaţionale de Artă – La Biennale di Venezia 2011, inaugurate la începutul acestei luni, atrage mii de vizitatori, zilnic, în Pavilioanele de artă expuse în cele două locaţii tradiţionale, Giardini de Castello şi Arsenale. Cele peste 70 de ţări prezente la Bienală participă la expoziţie cu lucrări de artă contemporană în care subiectul principal e redefinirea identităţii.
Ţara noastră e prezentă în acest an cu două proiecte: „Performing History”, ai cărei autori sunt Ion Grigorescu, Anetta Mona Chişa, Lucia Tkácová, şi curatorii Maria Rus Bojan, Ami Barak şi Bogdan Ghiu, lucrare expusă în Pavilionul României din Giardini di Castello, respectiv „Romanian Cultural Resolution”, de Adrian Bojenoiu şi Alexandru Niculescu, prezent în Noua Galerie a Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistică (IRCCU) din Veneţia.

Performing History

Conceptul curatorial evoluează ca dialog comparativ transgeneraţional între Ion Grigorescu, o figură legendară a artei experimentale româneşti şi artiştii Anetta Mona Chişa & Lucia Tkáčová, între cei doi curatori, Maria Rus Bojan şi Ami Barak, şi în implicarea scriitorului Bogdan Ghiu şi a sociologului Vasile Dâncu.

Prin această expoziţie, Ion Grigorescu conduce vizitatorul într-o călătorie prin cotidian, pentru a atinge sfere ale vieţii emotive, sociale, istorice, sexuale, politice şi spirituale. Printr-un display care funcţionează ca o unică instalaţie, lucrări istorice, documentări ale unora dintre cele mai faimoase performance-uri personale din anii ’70 şi ’90 sunt combinate în noi realizări video, dintre care una concepută special pentru acest proiect.
Aparţinând unei generaţii diferite, cel mai tânăr duo artistic (Anetta Mona Chişa & Lucia Tkáčová) reactivează referinţele istorice şi le transformă în noi semnificaţii şi experienţe, întărind legăturile dintre generaţii şi demonstrându-i astfel continuitatea critică şi etică. Cele două artiste lucrează împreună din 2000. Demersul lor artistic intenţionează să aducă o mai bună percepţie a stării de introspecţie, o curiozitate în explorarea lumii de astăzi şi o relaţionare complexă între individual şi colectiv în societatea contemporană. Contribuţia lor la proiect consistă într-o operă video produsă special pentru Bienală şi într-o intervenţie conceptuală pe laturile clădirii Pavilionului României. Ultima operă tratează misiunea, structura şi potenţialitatea Bienalei de la Veneţia ca instituţie. Ambele opere se referă la disensiuni ca părţi ale conflictului intern care defineşte statutul artiştilor în societatea contemporană.

În colaborare cu Vasile Dîncu şi Institutul Român pentru Evaluare şi Strategie (IRES), va fi dezvoltat un proiect special privind inter-relaţionarea cu publicul vizitator. Acest studiu experimental va încerca o sondare a memoriei colective în Est şi Vest, pentru a cerceta receptarea proiectului Performing History.

Proiectul României la ediţia din acest an oferă publicului o confruntare artistică dintre trecut şi prezent, dintre comunism şi capitalism, după cum arată curatorul clujean Maria Rus Bojan. În fapt, proiectul constă într-o confruntare de reprezentări vizuale de tipul body-art şi performance, realizate pentru perioade diferite şi anume, totalitarismul comunist în cazul lui Ion Grigorescu şi globalizarea actuală – în cazul tinerelor artiste Chişa/Tkácová.
Clujeanca Maria Rus Bojan, unul dintre curatorii proiectului „Performing History”, susţine că prin câştigarea concursului de prezenţă la Bienală vede o îmbunătăţire vizibilă a lucrurilor în cultura românească. Curator şi critic de artă, Maria Rus Bojan locuieşte în prezent la Amsterdam. În România a activat în calitate de curator al Muzeului de Artă din Cluj în perioada 1986 – 1999.
„Performing History nu e doar o temă de expoziţie, ci un amplu proiect de cercetare asumat colectiv, în chip meta-artistic: realizându-l, noi încă mai continuăm să-i descoperim valenţele şi potenţialul, fiind uimiţi în acelaşi timp de extraordinara lui forţă şi actualitate. Ne-am propus un demers critic din perspectiva confruntării reale între trecut şi prezent, între comunism şi capitalism, între Est şi Vest, între vis şi acţiune, între istoria asumată în chip personal şi cea mediată, activată prin referinţe”, a declarat,  Maria Rus Bojan.

Succes cu scandal

Potrivit reprezentanţilor Pavilionului României, media vizitatorilor pe zi este de aproximativ 1.000 de persoane, iar reacţiile acestora sunt diferite. „Consider că tema principală are ca background comunismul. Artiştii au explorat condiţia artistului în perioada acestui regim. Sincer, eu văd proiectul ca un documentar. Am vizitat şi în anii precedenţi Pavilionul României şi sunt impresionată de cultura românească”, a declarat Anna Kim, curator independent din Coreea de Sud. Delia Bulgaru, custodele Pavilionului, spune că feedback-ul vizitatorilor e pozitiv. „În chestionare majoritatea au acordat lucrării nota maximă. Sunt mulţi care rămân în interiorul pavilionului chiar şi jumătate de oră”, arată aceasta.
Unul dintre motivele care au stat la baza succesului lucrării l-a reprezentat şi un mic conflict apărut între artişti şi curatori. În chiar ziua vernisajului, tinerele artiste Anetta Mona Chişa şi Lucia Tkácová, cu acceptul lui Ion Grigorescu, dar fără cel al curatorilor, au realizat pe pereţii pavilionului un graffiti cu un mesaj care face referire la sobrietatea expoziţiei, respectiv au criticat discret Bienala. Acest fapt a atras atenţia criticilor, dar a şi dus la un aflux impresionant de vizitatori. Unul dintre aceştia a fost chiar Frédéric Mitterrand, ministrul francez al Culturii. „Proiectul s-a articulat ca o structură polară şi deschisă, atingând întreaga gamă de tensiuni formale şi conceptuale”, adaugă Maria Rus Bojan.

Vizitatori chestionaţi

Autorii, în colaborare cu sociologul Vasile Dâncu şi Institutul Român de Evaluare şi Strategie (IRES), urmăresc realizarea unui studiu printre „vestici” cu privire la percepţiile acestora cu privire la „Est” şi „Vest”, dar şi a stereotipurilor ce ţin de cultura românească. Studiul e realizat pe baza unor chestionare care le sunt înmânate vizitatorilor în momentul vizitării Pavilionului. (Denis Barabaş)
SURSA: adevărul.ro
Citiţi pe aceeaşi temă:
Se deschide Bienala de la Veneţia
Bienala de la Veneţia
Scurtă plimbare virtuală prin pavilioanele bienalei
Artiştii bienalei transmit un mesaj politic

Se deschide Bienala de la Veneţia

Olimpiada artei contemporane mondiale

Astăzi, 4 iunie 2011, se deschide Bienala de la Veneţia, această ediţie fiind numită de o jurnalistă de la The Wall Street Journal „Olimpiada artei contemporane mondiale”. Evenimentul are o vechime de un secol, timp în care ţările şi-au trimis cei mai promiţători artişti pentru a expune în pavilioanele şi palatele din oraşul de pe ape. În loc de medalii, artiştii rivalizează pentru faimă pe scena artei globale.

Bienala a fost înfiinţată în anul 1985, desfăşurându-se iniţial doar în grădinile publice. Între timp, expoziţiile s-au extins în tot oraşul, atrăgând, în fiecare an, sute de mii de vizitatori, în ciuda faptului că Veneţia are multe alte evenimente de-a lungul anului.
Competiţia de anul acesta se dă între 89 de naţiuni, faţă de cele 77 de acum doi ani. O treime îşi organizează expoziţiile în pavilioanele din Giardini, un parc din marginea estică a oraşului, iar restul în şantierele navale istorice sau în clădirile din apropiere. Aproape 40 de fundaţii artistice şi colecţionari privaţi organizează de asemenea expoziţii separate în tot oraşul.
Agenţiile de stat şi consiliile de artă care plătesc pentru aceste pavilioane fac tot ce le stă în putinţă să ajute creaţiile conaţionalilor să se afirme. Pentru prima dată, la Bienala participă şi Emiratele Arabe Unite. „Cred că este important pentru artişti, critici şi curatori să se laude cu propria galerie, spunând că au fost la Bienala din Veneţia. Mai mult, aceştia ar trebui să fie luaţi în serios şi pe plan local”, a spus Tirdad Zolghadr, curatorul expoziţiei din Emirate. Emiratele Arabe Unite plănuieşte să îi sărbătorească pe cei 30 de artişti participanţi la expoziţie cu o gală pe terasa Colecţiei Peggy Guggenheim, cu privelişte către Grand Canal, iar Muntenegru participă cu artista celebră de performance-art, Marina Abramovici.

Însă, nu toate ţările de pe hartă participă. Neliniştea politică a forţat ţări precum Liban şi Bahrain să se retragă. Şi despre Egipt se credea că o să lipsească în acest an, însă a decis să apară aşa cum era plănuit, spune directorul bienalei Bice Curiger. Pentru prima dată sosesc în acest an artişti ce reprezintă Haiti şi Bangladesh.
Expoziţia principală a bienalei „ILLUMInations”, va face referire la trecutul istoric al Veneţiei prezentând mai multe capodopere de secol al XVI-lea de Tintoretto, împreună cu piese recente ale unor staruri în ascensiune precum Loris Gréaud şi Urs Fischer. Dl. Gréaud, stabilit la Paris, a creat „pavilionul Geppetto”, o sculptură în mărime naturală a unei balene, a cărei burtă conţine o uşă dărâmată. Dl. Fischer, stabilit la New York, a folosit ceară pentru a recrea sculptura iconică a lui Giovanni Bologna din 1583, „Răpirea sabinelor” şi se aşteaptă ca omagiul său din ceară să se topească în întregime până la închiderea bienalei de pe 27 noiembrie.
Bienala din 2009, deşi cu un buget mai mic cu 1 milion € decât în 2007, a atras un număr record de vizitatori, 375.702 în total, cu o medie pe zi de 2.223, cu 18% mai mulţi decât ediţia precedentă. Anul acesta, se aşteaptă ca numărul vizitatorilor să fie încă şi mai mare.
Participarea românească din acest an este asigurată de două proiecte: Performing History cu Ion Grigorescu şi Anetta Mona Chişa & Lucia Tkacova în Pavilionul Naţional al României din Giardini della Biennale şi proiectul Romanian Cultural Resolution – documentary, autori Adrian Bojenoiu şi Alexandru Niculescu, care va fi expus în Noua Galerie a Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia.
Performing History propune ideea relaţionării multiple la Istorie, a trăirii Istoriei ca suită de ipostaze ale mai multor modernităţi specifice. Analizând practici artistice particulare atât contextului românesc, cât şi Europei de Est în general, acest proiect urmăreşte să dramatizeze şi să „reînsceneze” istoria trăită a artei ultimelor decenii, evidenţiind legătura dintre modernităţile polimorfe specifice ariei estice şi reprezentările vizuale contemporane.

Conceptul curatorial se construieşte ca un provocator dialog trans-generaţional între Ion Grigorescu – o figură marcantă a artei experimentale în România – şi mai tinerele artiste Anetta Mona Chişa & Lucia Tkáčová, între cei doi curatori Maria Rus Bojan şi Ami Barak, implicându-i deopotrivă pe scriitorul Bogdan Ghiu şi pe sociologul Vasile Dâncu. Prin intermediul unei articulări vizuale dinamice, proiectul funcţionează ca un meta-ecran în care istoria este performată şi tradusă pe mai multe niveluri de sens, reflectând provocările majore şi schimbările de paradigmă comune spaţiului post-comunist est european. Prin „performarea” ei reprezentativă, istoria Estului îşi formulează, astfel, mesajul în termenii universali ai artelor vizuale contemporane. (Cynthia Canela)
SURSA: ICR, The Wall Street Journal, BBC News.
Citiţi pe aceeaşi temă:
Bienala de la Veneţia
Scurtă plimbare virtuală prin pavilioanele bienalei
Artiştii bienalei transmit un mesaj politic
Ascensiune cu probleme
Interes pentru România la Veneţia

Club Electro Putere la Bienala de la Veneţia

Romanian Cultural Resolution

Perioada: 31 mai –27 noiembrie 2011.
Vernisaj: 31 mai 2011, ora 19.00.

Club Electro Putere anunţă participarea la cea de-a 54-a Expoziţie internaţională de artă – de la Biennala din Venezia, cu proiectul intitulat „Romanian Cultural Resolution”, documentar expus la Galeria Nouă a Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia şi iniţiat de Adrian Bojenoiu şi Alexandru Niculescu.

Cele două proiecte care vor reprezenta România la Bienala de la Veneţia, „Performing History” şi „Romanian Cultural Resolution”, marchează desprinderea de obsesiile comunismului. „În general cultura din est – aici este inclusă şi cultura recentă română – nu mai are nevoie de validare din partea Occidentului, aşa cum diferenţele socio-politice între est şi vest au început să se dizolve, iar obsesia plecării sau a emigrarii s-a mai calmat”, spune Adrian Bojenoiu, reprezentant al Centrului pentru Cultură Contemporană Club Electro Putere.
Cel puţin în această zonă se anunţă o trecere de la tematicile comunismului, ingredientul principal, dominant până acum în cultura estică şi, implicit, în aceea românească, către teme contemporane propuse de un vest inspirat de temele societăţii de consum, „esteticile relaţionale” sau „arta militantă”.

Proiectul „Romanian Cultural Resolution”, realizat de Club Electro Putere şi selectat în urma Concursului Naţional pentru desemnarea proiectelor care vor reprezenta România la cea de-a 54-a ediţie a Bienalei de Artă de la Veneţia, (organizat de Ministerul Culturii, Ministerul Afacerilor Externe şi Institutul Cultural Român), va fi prezentat în Noua Galerie a Institutului de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia.
România va prezenta la acest eveniment şi un al doilea proiect, „Performing History”, iniţiat de curatorii Maria Rus Bojan şi Ami Barak, care va fi expus în Pavilionul României din Giardini della Biennale. Este vorba de două proiecte legate de explorarea unei „traume gri” care-şi urmează cursul firesc spre vindecare şi de situaţia prezentă de regăsire de sine a Estului Europei.

„Arta din Estul Europei şi-a dezvoltat un discurs ce poate produce rezistenţă discursului artistic occidental, în sensul că nu are nevoie de confirmarea sau de obişnuita acceptare în marea cultură ocidentală. Funcţionează independent, aşa cum a funcţionat şi în lipsa Occidentului, în perioada Războiului Rece”, adaugă Alexandru Niculescu, unul dintre iniţiatorii Clubului Electro Putere. „Am făcut 12 ani de instrucţie artistică și nimeni n-a recunoscut la mine talentul de a avea umor sau puterea de a traduce simplu grafic situaţii complexe. Nici eu n-am văzut asta. Mi-au trebuit 10 ani după ce am absolvit să găsesc un limbaj artistic viabil şi încă 10 să îl fac cunoscut internaţional. M-am format ca artist într-un grup aproape dizident şi apoi într-o revistă politică, nu într-o galerie, nu într-un târg de artă. (…) Sunt singurul artist din lume care nu plânge după bani. Fac totul singur şi mă întind cât plapuma. Nu am limite la subiecte sau la expresie. Sunt Free style”, completează Dan Perjovschi (pe data de 11.11.2010) la Club Electro Putere.

Faptul că România a fost acceptată să participe anul acesta cu două proiecte la acest eveniment internaţional, Bienala de la Veneţia, moment de importanţă majoră în artelele contemporane, este o dovadă a interesului din ce în ce mai mare din partea lumii faţă de arta contemporană românească. România încredinţează, pe de o parte, un proiect unei echipe cu experienţă, care îl prezintă pe unul dintre artiştii români consacraţi, Ion Grigorescu, iar pe de altă parte validează o echipă tânără şi ambiţioasă, autoare a uneia dintre cele mai surprinzătoare apariţii pe scena artistică românească, proiectul Club Electro Putere.

Adrian Bojenoiu şi Alexandru Niculescu se bucură de un dublu succes, ei fiind şi editorii catalogului „Romanian Cultural Resolution”, ce va fi publicat anul acesta cu prestigioasa editură Hatje Cantz şi a cărui lansare se va face în cadrul Bienalei de la Veneţia. Proiectul, iniţiat de Adrian Bojenoiu şi Alexandru Niculescu, constă în transferarea activităţii Centrului pentru Cultură Contemporană Club Electro Putere în cadrul Bienalei de la Veneţia, cu accent pe etapa editorială şi documentară a evenimentului, ce are ca scop cercetarea contextului artistic contemporan din România. Prin participarea unui număr impresionant de artişti, critici de artă şi curatori, Romanian Cultural Resolution urmăreşte soluţiile şi tendinţele pe care artele vizuale din România le-au dezvoltat în ultimii ani, făcând să se vorbească atât despre o renaştere şi o reformare a discursului artistic contemporan, cât şi despre un întreg ansamblu de probleme sau situaţii care ilustrează precaritatea condiţiei artistului în contextul local şi nuanţarea celui global în faţa ideii de spectacol şi mercantilism.

Alexandru Niculescu născut în 1979, trăieşte şi lucrează în Craiova. Este Absolvent al Universităţii de Artă Bucureşti şi câştigătorul burselor de cercetare „Vasile Pârvan”, la Accademia di Romania în Roma (2006-2008) şi „Theodor Aman”, la Academia de Arte Vizuale din Leipzig (2008-2010). Printre cele mai importante proiecte ale lui se numără „Times New Român” (început în anul 2007), în care a propus o chestionare a diferitelor tipuri de practici de teritorializare socială în spaţiul european extins, având ca personaj expresia manifestărilor româneşti. Împreuna cu Adrian Bojenoiu este fondatorul Centrului pentru cultura contemporană Club Electro Putere, în anul 2009 şi editor al catalogului Romanian Cultural Resolution, produs de către editura Hatje Cantz.

Adrian Bojenoiu, născut în 1976, trăieşte şi lucrează în Craiova. A studiat filosofia la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj. Este doctorand în filosofie al Universităţii Charles de Gaulle şi al Universităţii de Vest din Timişoara. Domeniile sale de cercetare sunt estetica, critica de artă şi filosofia franceză contemporană. A participat la numeroase conferinţe şi dezbateri, cum ar fi de exemplu: 2007 Actualites du concept d’espace: Geographie, Philosophie, Art, Ecole Normale Superieure, Lyon, 2006 L’Europe a venir: Secularisation, Justice, Democratie, UBB Cluj. 2005 Langues et langage, Ecole Normale Superieure, Paris.

Hatje Cantz este una dintre cele mai prestigioase edituri de artă contemporană din lume. Înfiinţată în 1945 în Stuttgart, publică în prezent peste 150 de titluri pe an. Începând din 1956 un număr impresionant dintre publicaţiile HC au fost premiate internaţional în diferite competiţii importante. Editura colaborează cu centre de artă importante şi muzee precum MoMA, New York sau Guggenheim.

Datorită prestigiului pe care îl are editura şi reţelei sale de distribuţie, catalogul, care prezintă artişti români alături de nume celebre din istoria artei, va putea fi găsit pe rafturile librăriilor din marile muzee ale lumii. Este pentru prima dată când un numar imprsionat de artişti şi autori de text români au o asemenea vizibilitate la scară internaţională. Faptul că arta românească este mai cunoscută în Occident decât „acasă” se datorează faptului că în vest „oamenii îşi fac mai mult timp pentru artă şi cultură, se informează mai mult şi, probabil sunt mai curioşi. Artiştii români au o mai mare recunoaştere în străinătate decât în ţară, iar arta lor rămâne reprezentativă pentru est, îşi are originea şi particularităţile aici. Cultura postcomunistă din România are particularităţile ei care o fac distinctă de postcomunismul polonez, sârbesc sau est-german”, explică Adrian Bojenoiu.

Proiectul „Performing History”, iniţiat de curatorii Maria Rus Bojan şi Ami Barak, vizează o prezentare inedită a operei legendarului artist român Ion Grigorescu, ce include atât lucrări istorice, cât şi lucrări noi, în relaţie cu o serie de noi proiecte ale cuplului de artiste Anetta Mona Chişă şi Lucia Tkacova.
Catalogul va fi publicat ca supliment special al revistei IDEA artă+societate şi va cuprinde următorii participanţi: Ioana Bătrânu, Matei Bejenaru, Pavel Brăila, Corneliu Brudaşcu, Mircea Cantor, Sorin Câmpan, Ştefan Constantinescu, Alexandra Croitoru&Ştefan Tiron, Constantin Flondor, Adrian Ghenie, Ion Grigorescu, Gheorghe Ilea, Daniel Knorr, Victor Man, Julian Mereuţă, Aurelia Mihai, Gili Mocanu, Anca Munteanu Rîmnic, Ciprian Mureşan, Ioana Nemeş, Alexandru Niculescu, Miklos Onucsan, Dan Perjovschi, Cristian Rusu, Şerban Savu, Serge Spitzer. Autorii textelor: Marius Babias, Adrian Bojenoiu, Sebastian Cichocki, Livius Ciocârlie, Apsara DiQuinzio, Bogdan Ghiu, Mihnea Mircan, Vlad Morariu, Cristian Nae, Amelia Pavel, Mihai Pop, Matt Price, Magda Radu, Ştefan Tiron, Raluca Voinea şi Maxa Zoller. (Grigore Roibu)