Marin Gherasim / Alina Rizea Gherasim – Grădini, Chipuri, Zidiri

Galeria „Forma” Deva
Vernisaj: vineri, 8 noiembrie 2013, ora 17.00

Prezintă criticul de artă Dr. Diana Jula

Marin Gherasim - Alina Rizea Gherasim„Pentru pictura lui Marin Gherasim „zidirea” este o temă centrală. Acest concept ce acoperă în aceeaşi măsură o predicaţie şi o realitate rezultată din procesul în desfăşurare centrează creaţia sa încă din deceniul şapte, când ciclul „Oraşul” se configurează, marcând desprinderea sa de un figurativism expresionist încă legat de reprezentare pentru conceptualismul particular ce se va dezvolta într-un foarte coerent demers de integrare a nucleului sacralităţii parcurgând etapa referinţei istorice la patrimoniul cultural bizantin. (…)
Arhitectura sacră a fost modelul esenţial, artistul refăcând din cicluri de etape dedicate elementelor structive (cupola, absida, porţile împărăteşti,) traseul spre centrul misteric în plenitudinea orizontală şi verticală a „spaţiului sofianic”. Cetatea, ca spaţiu rezervat la rândul său din spaţiul inform este versiunea intermediară dintre epicentru sacru şi ilimitarea profană – sau, mai exact, de o sacralitate difuză şi proliferantă, plurimorfă şi impură. Turnul concentrează vertical traseul aspiraţiei spre palierul pur al experienţei sacre. Dar, aşa cum o înregistrase seria deconstrucţiei şi reconstrucţiei absidei, orizontala integratoare a acestui topos al eternităţii şi salvării fusese atins de temporalitatea declinantă a istoriei, când sub presiunea recurenţelor atee profanul căzut sub timp blocase accesul evadării de sub imperiul istoriei.” (Alexandra Titu)

„Discursul pictural pe care îl instituie Alina Rizea ne apare ca un act de întemeiere, ca semn al afirmării forţelor creatoare, al deschiderii unor procese raţionale în care fiinţa artistei îşi află identitatea. Starea iniţială a spaţiului său pictural nu angajează nici o tendinţă mimetică, fiind dominată de principii informale. Aceste „non-forme” sau „încă-non-forme” (ca să folosim termenii lui Georges Mathieu, promotorul taşismului) comunică cu haosul originar, cu tensiunile existente în selva oscura ce aparţine orizontului primordial. ” (Constantin Prut)