Peste 30 de participanți au venit la Colegiul Național „Decebal” Deva (CND), astăzi, 27 februarie 2014, la a doua întâlnire din cadrul Atelierului de fotografie (AF). Luna februarie, o lună scurtă, de 28 de zile, cu o vacanță școlară de o săptămână în prima parte a acesteia, a făcut ca efortul organizării ediției să fie ceva mai greu. Am reușit acest lucru și vă mulțumim pentru prezența în număr mare. Interesul manifestat pentru crearea acestui grup ne onorează și demonstrează, încă o dată, că fotografia atrage, unește și devine un mod de exprimare atât în rândul tinerilor cât și a celor experimentați.
În această ediție AF am avut 3 momente distincte. Pentru început, alături de Petrișor Crăciunoiu, am deschis expoziția de fotografie realizată în urma Taberei Șureanu, expoziție colectivă care poate fi văzută acum pe simeza Sălii „Studio” din cadrul CND.
Expun: Petrișor Crăciunoiu, Grigore Roibu, Luisa Ivan, Mihai Daniel Popa, Nicolae Lucian Murărescu, Cosmin Ovidiu Stan, Alexandru Balaj, Florin Micu.
Mai multe imagini din Tabăra Șureanu puteți vedea aici: www.facebook.com
A doua parte a fost dedicată prezentării temei întâlnirii, expunere teoretică realizată de artistul plastic Grigore Roibu, intitulată „Cum se construiește o fotografie?”
Am vorbit despre compoziție și principiile care stau la baza construcției unei imagini artistice. Am căutat împreună răspunsul la întrebarea: De ce unele fotografii sunt mai interesante, mai frumoase, mai atrăgătoare și care sunt modalitățile la care apelează marii fotografi pentru a le obține. Am prezentat câteva dintre principiile folosite de fotografii profesioniști pentru a se identifica cu acest mijloc de expresie. Constatăm faptul că zi de zi participăm pasiv sau activ, ca receptori, la procesul fotografic, impregnându-ne mintea cu imaginile din jur. Dintre toate „oglinzile” lumii moderne îndreptate spre noi doar o mică parte dintre miile de fotografii realizate zilnic transced particularul în universal. Pentru a obține fotografii bune este necesar să cunoaștem aceste procedee de armonizare a formelor și elementelor de limbaj plastic, metode la care apelează creatorii de imagini când transpun elemente din spațiul real în cel bidimensional, fotografic. Majoritatea celor care învață să fotografieze încearcă să stăpânească funcțiile aparatului de fotografiat, ignorând ideile și mesajul. Controlul rapid al imaginii obținute cu ajutorul aparatelor digitale a influențat compoziția, dar, cu toate acestea, nu toate elementele pot fi schimbate la postprocesare.
În ultima parte am pus în discuție, dar și în practică, câteva reguli și noțiuni de compunere a imaginii folosind obiecte pentru a construi naturi statice.
Natură statică sau moartă, în engleză „still life”, este denumirea unui gen pictural, dar și fotografic distinct. Acest gen de imagine surprinde „obiecte neînsuflețite”, statice. Deși, o temă de natură statică pare simplă ca rezolvare tehnică, ea poate pune probleme atât începătorilor cât și profesioniștilor. Expresivitatea unei naturi statice derivă din compunerea obiectelor pe care le ai la dispoziție. Natura statică pare, la prima vedere, să ofere fotografului un spațiu îngust de abordare a subiectului. Am descoperit că lucrurile nu stau așa.
A compune obiecte în lumina existentă sau folosind cea de studio este o modalitate de investigare vizuală ce apelează la vaste cunoștințe teoretice despre imagine și, nu în ultimul rând, la personalitatea fiecăruia dintre noi. Cu toții privim o lume plină de obiecte dar vedem acea lume diferit. Aparatul de fotografiat este o extensie a minții cu ajutorul căruia investigăm fragmente din realitate pentru a arăta celorlați ceea ce am văzut noi.
Mulțumim participanților. Vă așeptăm, cu o nouă temă, în luna martie.
Foto: Alexandru Popa