Elizabeth „Lee” Miller, fotojurnalista care a surprins imaginea războiului

Din istoria fotografiei

Datorită unei cărţi publicate de Aurora Liiceanu în cadrul colecţiei „Ego-grafii” a Editurii Polirom din 2010, intitulată „Patru femei, patru poveşti”, am descoperit munca unei fotojurnaliste, care în ciuda greutăţilor vieţii, dintr-o perioadă tragică a omenirii, şi-a impus dorinţa de a învinge. Munca ei de corespondent de război a făcut-o cunoscută în toată lumea. Fotografiile realizate de Elizabeth „Lee” Miller în perioada celui de-Al Doilea Război Mondial sunt mărturii ale decadenţei omului. Atât pentru învinşi, cât şi pentru învingători, ferocitatea, mizeria, ororile şi cruzimea la care oamenii au ajuns în timpul ostilităţilor constituie fapte care, prin intermediul imaginii, devin un avertisment pentru generaţiile viitoare.

„Am fost tentată mult să caut trei femei care să se definească prin viaţa lor, prin ceea ce au dorit ele nemăsurat de mult. Ceva care să fie ca nişte sindroame. Am pornit de la ceea ce sunt – dincolo de geografii, de timp, de sex, de cultură – cele trei mari dorinţe ale oamenilor: puterea, iubirea şi banii. Desigur că una dintre aceste trei dorinţe este cea mai puternică, dar ea nu le anulează pe celelalte, ci doar le face mai palide. Cea mai puternică este dorinţa care le-a dominat viaţa. Şi le-am găsit…”, spune Aurora Liiceanu despre apariţia volumului „Patru femei, patru poveşti”[1].

Elizabeth „Lee” Miller s-a născut în Poughkeepsie, SUA, în anul 1907, fiind un model de succes în New York-ul anilor ’20. Ulterior, pleacă la Paris unde lucrează ca fotograf de modă și artă. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial devine corespondent de război, imortalizând pe film subiecte din timpul atacurilor aeriene asupra Londrei în 1940, eliberarea Parisului și din cadrul lagărelor de concentrare de la Buchenwald și Dachau.

Elizabeth Miller a fost fiica unui inginer, Theodore Miller, care i-a pus camera foto în mână din copilărie. Un eveniment nefericit o va traumatiza pe tot parcursul vieţii, întâmplare tragică ce a avut loc la vârsta de opt ani când Lee a fost violată. Bucuria de a fi mamă, cu toate că acest lucru părea imposibil, a fost cu atât mai mare când l-a născut pe Antony, singurul ei copil.
În anul 1929, Lee Miller merege la Paris, unde îl întâlneşte pe Man Ray, devenind eleva şi iubita acestuia. Intră în Mişcarea Suprarealistă cunoscând artişti ca Pablo Picasso, Paul Éluard şi Jean Cocteau, oameni care i-au devenit prieteni. Alături de Man Ray a descoperit efectul de solarizare. Picasso a pictat câteva portrete având-o drept model pe Lee Miller. Când relaţia cu Man Ray a luat sfârşit, acesta a realizat lucrarea „Obiect de distrus”, un metronom pe al cărui braţ este lipită fotografia cu ochiul lui Lee.

O dată cu izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial, Lee Miller vine în Anglia. Împreună cu fotografii revistei „Vogue” pleacă, în ianuarie 1940, pe front, unde devine corespondent de război. Documentează subiectul London Blitz şi, în 1942, este acreditată din partea Armatei Americane pentru publicația „Condé Nast”. Apoi, împreună cu fotograful american David E. Scherman lucrează pentru revista „Life”. Fotografia realizată de Scherman, având-o ca subiect pe Miller în cada din apartamentul lui Adolf Hitler de la München, devine o cunoscută imagine a perioadei din timpul războiului.

După război, marcată de atrocităţile acestuia, Miller are perioade de depresie, găsind un „aliat” în consumul de alcool”. În 1947 se întoarce la revista „Vogue”, publicând fotografii cu Max Ernst, Alfred H. Barr Jr. sau Saul Steinberg şi ilustrează biografiile lui Picasso şi Antoni Tapies.

În 1945 merge la Viena, apoi, trece în Ungaria şi, în ianuarie 1946, vine în România. Impresiile ei de călătorie şi întâlnirile cu personalităţile vremii, oficialităţi marcante ale politicii româneşti, cum este, de exemplu, M.S. Regele Mihai I şi Regina-Mamă Elena, Iuliu Maniu, Dinu Brătianu şi Lucreţiu Pătrăşcanu, vor fi publicate în numărul din luna mai 1946 al revistei „Vogue”, atât în varianta americană, cât şi în cea britanică.

Portretul reginei-mamă Elena a României, realizat la castelul Peleș, cât şi portretele oficiale realizate în Bucureşti au făcut parte dintr-un un articol depre România, intitulat „Romanian story”, material ce s-a bucurat de mare succes la Paris.

Elizabeth „Lee” Miller moare de cancer în anul 1977. Fiul ei, Antony este autorul primei biografii, „The Lives of Lee Miller”, publicată în 1985.
Elizabeth Miller a lăsat prin intermediul fotografiilor ei exemple ale spiritului uman, un spirit liber care are posibilitatea de a alege între bine şi rău. Imaginile tulburătoare surprinse în timpul războiului, mai ales cele din lagărele de concentrare, alături de întreaga sa creaţie oferă o lecţie despre ce se poate întâmpla atunci când  fanatismul este scăpat de sub control.
(Grigore Roibu)
Surse bibliografice: Aurora Liiceanu – Patru femei, patru poveşti, Editura Polirom, http://www.leemiller.co.uk, Wikipedia,  History of Art: Lee Miller.

Citiţi Din istoria fotografiei – Lecturi cotidiene


[1] Sursa: Polirom

Al Doilea Război Mondial

Prezentat prin fotografii

Cel de-Al Doilea Război Mondial este evenimentul major ce a marcat secolul al XX-lea. Războiul a durat oficial din anul 1939 până în 1945, dar cauzele şi urmările conflictului are ecouri uriaşe până în zilele noastre.

Conflagraţia a mistuit cea mai mare parte a globului, fiind considerat cel mai mare și mai ucigător război neîntrerupt din istoria omenirii care a cuprins întreaga plantetă. Multe persoane au fost grav rănite sau au căpătat infirmități pe viață datorită armelor de foc, bombardamentelor clasice sau nucleare şi experimentelor militare sau medicale inumane la care au fost supuse.

În timp ce faptele de vitejie şi al descoperiririlor tehnologice inspiră veneraţie, cea mai mare parte a războiului a fost dominată de distrugere şi de o mizerie greu de imaginat. La sfârşitul anilor 1930, populaţia lumii era de aproximativ 2 miliarde de oameni. În mai puţin de un deceniu de război, între Puterile Axei şi cele ale Aliaților, au murit aproximativ 80 de milioane de oameni, militari şi civili. De pe suprafaţa globului a dispărut aproximativ 4% din populaţie. La sfârșitul războiului, milioane de refugiați erau pe drumuri, economia europeană se prăbușise, iar 70% din infrastructura industrială a vechiului continent fusese distrusă.

Fotografiile şi imaginile din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial sunt terifiante. Ne pun pe gânduri. Ne dezvăluie o pagină a istoriei noaste în care omenirea şi-a distrus proprii semenii. Noi fotografii şi imagini apar pentru a completa tabloul acelor zile prin care a trecut omenirea, zile care nu trebuiesc şterse din memorie, ci prezentate ca un avertisment.
O serie de fotografii a fost publicată pe TheAtlantic.com începând din data de 19 iunie, până pe 30 octombrie 2011, timp de 20 de săptămâni. În această colecţie de 900 de fotografii, grupate în 20 de eseuri, sunt analizate evenimentele din război, persoanele implicate şi efectele conflictului mondial asupra vieţii de zi cu zi. Fotografiile dezvăluie experienţele din viaţa reală a părinţilor, a bunicilor şi străbunicilor noştrii, momente care au modelat lumea pentru a o transforma aşa cum este ea astăzi.

Au fost mii de evenimente care au afectat şi încă afectează milioane de vieţi. Conţinutul materialului fotografic este uneori de o duritate greu de imaginat, însă, cu toate acestea istoria trebuie cunoscută aşa cum a fost ea, doar şi pentru simplul motiv ca aceste greşeli să nu se mai repete.
Mai multe imagini pe http://www.theatlantic.com/infocus/ww2.html
Avertisment
: imagininile prezentate nu sunt ecranate, ele prezentă adevărata imagine a genocidului la care a fost supusă întreaga lume.