Ai Weiwei: premiul Nobel din acest an este o insultă adusă umanităţii

Laureatul Nobel pentru Literatură, contestat de un artist disident

Laureatul de anul acesta al Premiului Nobel pentru Literatură, scriitorul chinez Mo Yan, este criticat vehement de unul din cei mai importanţi artişti contemporani, disidentul chinez Ai Weiwei.
Weiwei, care suferă acţiunile brutale ale regimului chinez pentru că denunţa cu orice ocazie nerespectarea drepturilor omului în China, susţine că alegerea lui Mo Yan este o „insultă adusă literaturii şi umanităţii”, scrie Independent.

Mo Yan a fost lăudat pe îndelete în presa oficială chineză, care a salutat Premiul, afirmând că „scriitorii chinezi au aşteptat prea mult, poporul chinez a aşteptat prea mult”. Evident, aceste reacţii nu iau în considerare Premiul Nobel pentru Literatură acordat în 2000 scriitorului chinez Gao Xingjian, întrucât acesta a emigrat şi are cetăţenie franceză.

Artistul Ai Weiwei a reacţionat imediat la vestea premierii lui Mo Yan, declarând că acesta „nu are nici o implicare în lupta contemporană” şi că „nu poţi să separi niciodată literatura de situaţia politică actuală. China este un stat fără libertate de expresie”.
Ai a amintit de laureatul chinez cu Premiul Nobel pentru Pace, Liu Xiaobo, care se află în închisoare pentru subversiune, şi a arătat că „acordarea premiului unui astfel de scriitor este o insultă la adresa umanităţii şi literaturii. Este ruşinos pentru comitet să facă această selecţie, care nu se ridică la calitatea anterioară a literaturii premiate”, conchide Weiwei.
SURSA: ziare.com

Politica Internetului ameninţă libertatea de exprimare

O nouă politică de cenzură anunţată de Twitter pune în pericol comunicarea online a lui Ai Weiwei.

Cadru din filmul Ai Weiwei: Never Sorry; Foto: Alison Klayman

Prezenţa pe Internet a artistului chinez disident Ai Weiwei, inclusiv zecile de tweet-uri zilnice, a fost modalitatea sa de a fi conectat cu publicul local şi global, în ciuda restricţiilor guvernului. Înainte de detenţia sa, a folosit contul de Twitter pentru activism, postând numele copiilor care au căzut victime cutremurului distrugător din Sichuan, ca parte a campaniei împotriva oficialilor corupţi din guvern.

Foto: David Gray/Reuters

Când Ai Weiwei a fost eliberat, tweet-urile sale au început să curgă din nou, ajungând curând la volumul de dinainte. Contul său de Twitter a găzduit cele mai puternice remarce, fiind scrise în ciuda condiţiilor stabilite pentru eliberare, care l-au plasat sub restricţii severe, timp de cel puţin un an. Însă prezenţa online a celui mai faimos utilizator chinez se confruntă acum cu o nouă ameninţare, Twitter anunţând recent o nouă politică internaţională de cenzură, care dă posibilitatea guvernelor să controleze tweet-urile afişate utilizatorilor din ţările respective. Artistul nu a pierdut timpul denunţând politica: „Dacă Twitter va cenzura, nu voi mai posta nimic, mă voi opri aici”, spunea Ai Weiwei pe 26 ianuarie 2012.

Mesajele lui Ai Weiwei pe Twitter sunt remarcile sale puternice de la începutul acestui an;
Foto: Ng Han Guan/AP, The Guardian

Mai mult, atunci când Ai Weiwei a dispărut, suporterii lui au făcut apel online pentru întoarcerea lui. Atunci când autorităţile l-au amendat pentru evaziune fiscală, suporterii au trimis bani pentru a-l ajuta la plata acesteia. Acum el se confruntă cu o anchetă pentru răspândirea pornografiei. Utilizatorii de Internet au reacţionat imediat postând fotografiile lor nud. Un blogger din Hong Kong a postat două fotografii nud cu el însuşi declarând pentru Reuters: „Mulţi oameni sunt indignaţi de interpretarea dată oamenilor care se afişează dezbrăcaţi, aceasta fiind o libertate individuală şi o formă de libertate în creaţie. Nu vedem elemente pornografice în fotografiile lui Ai Weiwei. În consecinţă, folosind această metodă extremă ne exprimăm protestul nostru faţă de acest abuz”, spune Wen Yunchao.

Suporterii lui Ai Weiwei; Foto: He Yunchang

Pentru moment, Twitter rămâne un mediu de libertate relativă pentru Ai Weiwei. În alte aspecte ale vieţii sale este urmărit îndeaproape. În 15 ianuarie 2012, poliţia l-a somat pe artist în staţia de tren Chaoyang, aproape de atelierul său din Beijing. Aceştia l-au informat că este suspectat de a fi atacat o cameră de supraveghere. Acuzaţia a venit ca rezultat la surprinderea mai multor persoane aruncând diverse obiecte în camerele poziţionate în jurul studioului său.
SURSA: The Guardian; Artinfo; Artmark
Citiţi şi Performace-ul social al lui Weiwei

Performace-ul social al lui Weiwei

Artistul disident Ai Weiwei transformă războiul impozitelor de 2,4 milioane cu statul chinez într-un performance social.

Ultima lucrare provocatoare a artistului disident Ai Weiwei i-a fost înmânată acestuia de guvernul chinez: o factură de 2,4 milioane de dolari, pe care acesta o consideră o încercare de a-l reduce la tăcere.

Deşi zguduit după ce a petrecut aproape trei luni în detenţia poliţiei în acest an, Weiwei a transformat solicitarea într-un performance artistic: a postat documente online, a strâns împrumuturi de la susţinători şi s-a filmat cântând un cântec împotriva cenzurii.

A lăsat să intre lumină într-un sistem opac, arătând că mulţi din China împărtăşesc dorinţa sa ca guvernul să îşi asume răspunderea şi să plătească pentru abuzurile sale. Susţinătorii lui Weiwei i-au donat peste 1,3 milioane de dolari în numai două săptămâni, o parte din bani, îndoiţi sub formă de avioane sau învelind fructe, au fost aruncaţi peste poarta sa din Beijing.


Pentru Weiwei, care a realizat instalaţii în toată lumea, dar a putut să expună doar o mică parte a operei sale în China, totul este artă, până la a aduna comentarii împotriva lui din ziarul Global Times. Presa naţională refuză în mod normal să-i accepte existenţa.

În Marea Britanie, artistul chinez este cunoscut pentru performace-ul cu „seminţele de floarea soarelui”, intitulat „Sunflower Seeds” şi instalaţia de la Tate Modern care a făcut parte din seria „Unilever”, acţiune prezentată publicului între 12 octombrie 2010 şi 02 mai 2011. Seminţele de floarea soarelui alcătuituiesc milioane de lucrări mici, fiecare aparent identice, dar de fapt unice. Fiecare sămânţă a fost sculptată şi pictată în mod individual de către specialişti care muncesc în mici ateliere de lucru în oraşul chinez de Jingdezhen. Multitudinea de seminţe aflate în vastul spaţiu industrial al „Turbinelor” crează impresia unui peisaj aparent infinit.

Porţelanul folosit pentru realizarea seminţelor este asemănător în compoziţie cu cel tradiţonal chinez iar, pentru a realiza acestă instalaţie, Ai Weiwei a apelat la metodele tradiţionale de ardere, procedeu de lucru foarte apreciat în exportul porţelanurilor chineze. Seminţele de floarea soarelui ne invită să privim inscripţia „Made in China”, text gravat ce a devenit astăzi „fenomen politic de schimb cultural şi economic ”, spune Weiwei.

Acţiunea a devenit un performance social, în care sunt implicaţi foarte mulţi oameni. Chiar şi Global Times. Joacă şi ei un rol în asta”, completează artistul. „Evenimentele au generat o energie cum nu s-a mai întâmplat niciodată în istoria Chinei. Dacă vor să strivească pe cineva, în mod normal, pentru acea persoană, nu mai rămâne decât tăcerea”, conchide Ai Weiwei.
SURSA: Artdaily
Citiţi pe aceeaşi temă: Sculptorul Ai Weiwei

Sculptorul Ai Weiwei

Detenţie în China şi glorie internaţională

Pentru prima dată în afara Chinei, 227 de fotografii realizate de el între 1983 şi 1993 au fost expuse la New York, de Asia Society, începând cu 29 iunie, la numai câteva zile după eliberarea pe cauţiune a artistului (22 iunie), până la 14 august 2011.

La sfârşitul lunii mai, la Târgul de Artă Contemporană de la Hong Kong, mulţi artişti chinezi purtau T-shirt-uri albe pe care era scris: „Unde este Weiwei?”. Artistul Weiwei, de reputaţie internaţională, dispăruse la sfârşitul lunii aprilie, când se pregătea să ia avionul de la Beijing pentru Hong Kong. După câteva zile, autorităţile chineze au anunţat că acesta a fost reţinut. Dar abia la jumătatea lunii mai, soţia lui, artistul vizual Lu Qing, a primit autorizaţia de a-l vedea, însoţită de interdicţia de a dezvălui locul detenţiei. Ea a declarat, cu ochii roşii de plâns, că artistul n-a fost torturat.

În acest timp, la Londra, expoziţia lui Ai Weiwei era un adevărat succes. Sculpturile lui, reprezentând cele 12 animale ale zodiacului chinezesc, au fost expuse apoi, până la 15 iulie, în Manhattan. „Art Review” l-a clasat pe sculptor drept al 13-lea pe lista celor 100 cei mai influenţi artişti din lume, iar arestarea lui a provocat proteste internaţionale. Fundaţia Guggenheim, căreia i s-a adăugat un colectiv al muzeelor anglo-saxone, a lansat un apel pentru eliberarea lui. Proteste au fost semnate şi de Salman Rushdie şi Anish Kapoor, iar ministrul Afacerilor Externe al Germaniei a cerut punerea în libertate a lui Weiwei. A fost constituit un grup „Free Weiwei”, iar evenimentul a ţinut paginile presei internaţionale.

Ca o reacţie la arestarea lui Ai Weiwei, artistul Kacey Wong din Hong Kong a organizat în timp record o expoziţie intitulată „Love the Future”, regrupând operele de 50 de tineri plasticieni şi poeţi chinezi şi occidentali, într-un spaţiu din Chai Wan, închiriat de galleria „Chancery Lane”. Instalată la Hong Kong de 10 ani şi condusă de americanca Kate de Tilly, această galerie, una dintre cele mai dinamice din oraş, a inaugurat în acelaşi timp şi în acelaşi loc, expoziţia „Red”, ce va fi deschisă până la 28 august, cu tema „China şi libertatea artistică”. La Bienala de la Veneţia au fost afişate pe palate şi în locurile de expunere banderole dedicate lui Ai Weiwei.

Un artist excepţional ia apărarea oamenilor obişnuiţi

Lumina descendentă

Dar, în China, puţină lume a luptat deschis pentru eliberarea artistului angajat, considerat de mulţi dintre confraţii săi „prea provocator”. Unul dintre prietenii lui, cântăreţul rock Wu Hongjin, pe numele său de scenă Zuoxiao Zuzhou, a îndrăznit totuşi să proiecteze pe un ecran, în timpul unui concert, cuvintele „Free Ai Weiwei” şi a publicat, în cotidianul „Ming Pao” din Hong Kong, un articol explicând că Weiwei este un „artist excepţional care a îndrăznit să ia apărarea oamenilor obişnuiţi”. A doua zi, Wu a fost şi el reţinut pe aeroportul din Shanghai, fiind eliberat după câteva ore. Dar tactica de intimidare a avut succes. Presa chineză liberală n-a mai scris nimic, în timp ce publicaţiile oficiale apărau „suveranitatea sistemului judiciar chinez”. Internauţii au încercat să comenteze evenimentele, dar mesajele lor au fost şterse sistematic de cenzură dacă apărea numele Weiwei. Au reuşit să circule o vreme câteva bloguri, care nu foloseau decât iniţialele AVV. Ultimele mesaje vorbeau despre „grasul”, făcând aluzie la dimensiunile artistului. Un internaut, cunoscut pentru sarcasmul său, a fost convocat la poliţie şi ameninţat că blogul lui va fi definitiv închis dacă nu încetează aceste comentarii.
În urma arestării artistului chinez, grupuri de apărare a drepturilor omului au organizat manifestaţii şi proteste. Pe o stradă din Hong Kong, un militant s-a instalat într-o cuşcă, purtând un afiş pe care scria: „Ai Weiwei. Libertate acum !!!”.
De fapt, nu arta lui Weiwei a iritat autorităţile chineze. Toată China a fost mândră când studioul de arhitectură elveţian Herzog&de Meuron a folosit proiectul lui pentru stadionul olimpic din Beijing, supranumit „Cuib de pasăre”.

Ai Weiwei, care a trăit 12 ani la New York, a crezut că numele lui de notorietate internaţională îl protejează. În plus, el este fiul unui mare poet, Ai Qing, care a participat la revoluţia comunistă. Sculptorul, în vârstă de 53 de ani, a crescut printre demnitarii regimului şi cunoaşte personal mai multe personalităţi ale noii clase politice din generaţia sa. El a început să fie vizat de autorităţi când, după cutremurul din 2008, de la Sichuan, a început să vorbească despre numărul copiilor ucişi în urma dărâmării unei şcoli, pe care autorităţile locale, ce se temeau de descoperirea corupţiei lor, refuzau să-l facă public. Spitalele şi şcolile din zonă au fost primele care s-au prăbuşit, în timp ce sediile partidului şi ale administraţiei locale au rezistat. După patru luni, Weiwei s-a implicat în afacerea laptelui contaminat. Blogul lui a fost închis, iar el a fost brutalizat în timpul procesului unui militant care îi apăra pe părinţii ai căror copii fuseseră ucişi de laptele otrăvit. Ai a început atunci o activitate politică tot mai critică. Din punct de vedere oficial, Weiwei nu este acuzat pentru aceste motive, ci pentru fraudă fiscală, mai ales că reformatorii şi liberalii din regim nu vor reuşi să aibă un cuvânt de spus. După povestea laureatului Premiului Nobel pentru Pace din 2010, poliţia chineză a instituit un regim de securitate care nu mai părea posibil în ultimii 20 de ani. Zeci de „activişti”, avocaţi, ziarişti sau militanţi au „dispărut” începând cu luna februarie. Din prudenţă, lumea artistică a rămas în rezervă, aşteptând să treacă această perioadă şi sperând într-o relaxare după schimbarea puterii politice prevăzute pentru toamna anului 2012.

Militant politic, dar… evazionist fiscal

Fântâna luminii

Artistul este anchetat de compania „Beijing Fake Cultural Development Ltd. ” pentru evaziune fiscală şi distrugerea intenţionată a unor documente contabile şi i se cer 12 milioane de yuani, adică 1,85 milioane de dolari. Prietenul sculptorului, avocatul Liu Xioyuan, a iniţiat o campanie de donaţii pe internet pentru a-l ajuta pe artist să plătească această sumă.
Presa oficială afirmă că Ai Weiwei a fost eliberat pentru că „a avut o atitudine bună mărturisindu-şi crimele şi dorind să plătească datoriile” şi din cauza stării sale de sănătate. Timp de un an îi este interzis să părăsească Beijingul fără permisiunea guvernului.
Pe 23 iunie, profesorul Wang Yujin de la Universitatea de Ştiinţe Politice şi Drept din China a afirmat că eliberarea pe cauţiune a lui Ai Weiwei dovedeşte că guvernul chinez nu poate găsi nicio probă solidă privind „crima economică” a artistului. În 24 iunie, Ai a declarat unui reporter de la „Radio Free Asia” că mulţumeşte publicului din Hong Kong pentru susţinere, că regimul de detenţie a fost un iad şi că i s-a interzis să spună prea multe presei.

Cazul lui Ai Weiwei, simbolic şi mediatizat pe plan internaţional, se înscrie în lunga istorie agitată a relaţiilor dintre artă şi politică din China. Într-o lucrare pasionantă, intitulată „Pictură şi putere în China (1979-2009). O istorie culturală”, Emmanuel Lincot, sinologul erudit care a fondat Catedra de Studii Chineze Contemporane de la Institutul Catolic din Paris, analizează aceste relaţii în zilele noastre. Prin prezentarea diferitelor curente care au stat la baza formării artei contemporane chineze, el evidenţiază influenţa artiştilor occidentali, mai ales cea a lui Robert Rauschenberg. Într-un capitol dedicat expoziţiilor organizate în afara muzeelor sau galeriilor, în încercarea de a ocoli cenzura, sunt analizate caracteristicile artei actuale, iar Ai Weiwei este calificat drept un „mediator cultural, negustor, pedagog şi maestru al gândirii”.

Artist, activist politic, activ în arhitectură, curatoriat de expoziţii, fotografie, film, sculptorul este director artistic şi cofondator al „China Art Archives&Warehouse”, galerie de artă contemporană şi experimentală din Beijing.

Operele lui au fost expuse la Duisburg, Portland, Glenside, Tokyo, München, Sydney, Groningen, la Bienala de la Veneţia, la „Documenta 12″ din Germania, la Bienala Internaţională de la Liverpool şi la cea de la Sao Paulo. În 2010 a avut prima personală itinerantă din Statele Unite, iar anul acesta, expoziţia intitulată „Cercul Animalelor. Capete zodiacale” a avut un succes remarcabil. În pofida absenţei artistului, ea a fost deschisă apoi la Plaza Hotel din New York şi apoi la Londra. Capetele sunt inspirate de piese similare din secolul al XVIII-lea, rătăcite de trupele britanice şi franceze în timpul Războiului Opiului, câteva reapărând în 2000. Începând cu 15 octombrie, o importantă expoziţie, cuprinzând şi vasele create de artist, va fi deschisă la „Victoria and Albert Museum” din Londra.
Operele lui Ai Weiwei fac parte din colecţii publice, printre care se numnără „Muzeul de Artă” din Los Angeles şi „Muzeul de Artă Contemporană” din San Diego. În aprilie anul acesta, Weiwei a fost numit „visiting professor” al Universităţii de Artă din Berlin.
În martie 2010, artistul a primit titlul de Doctor Onorific al Facultăţii de Ştiinţe Politice şi Sociale a Universităţii din Gent, Belgia. A fost distins cu „Das Glas der Vernunft” (Prisma Raţiunii), premiu al cetăţenilor din Kassel (Germania).
Asteroidul „83598 Aiweiwei” a primit numele artistului chinez.
(Victoria Anghelescu)
SURSA: Cotidianul.ro

Magia lutului

Ceramica în arta contemporană

Expoziţie de ceramică la Gl Holtegaard
Perioada: 25.03 – 03.06.2011.

Ceramica fiind un mediu al artei contemporane are un impact major pe scena artistică internaţională actuală. Peste tot în lume, artiştii respiră aerul postmodernităţii după mii de ani de cercetări asupra diferitelor materiale ce au condus la crearea unor principii estetice noi asupra producţiilor artistice. Acestea variază de la cele utilitare, cum ar fi de exemplu principiile construcţiei binecunoscutelor cupe sau vase, până la forme asamblate care combină diverse medii artistice. Gl Holtegaard este o galerie de artă şi în acelaşi timp un loc de întâlnire a artelor din trecut cu cele din prezent. Atât artişti contemporani, cu nume notabile, cât şi personalităţi importante din istoria artei clasice, prezintă în acest spaţiu experienţe şi gânduri, adresându-se unui public larg, care vine cu dorinţa de a asista şi contribui la dezbaterile estetice de aici. Accentul se pune pe suporturi artistice, cum ar fi instalaţiile sau filmele şi pe artişti consacraţi, care nu au expus în Danemarca. În plus, programul oferă în fiecare an o importantă expoziţie a unui artist cunoscut pe plan internaţional.

The Magic of ClayCeramica în arta contemporană, verifică „pulsul” pe care îl provoacă ceramica în contextul artistic contemporan. Expoziţia este deschisă publicului din data de 25 martie până pe 03 iulie 2011.

Cei mai mulţi oameni cunosc sau simt fascinaţia magică pe care o poate produce o bucată de lut umed. După ce amprenta degetelor a fost imprimată, procesul creativ este în curs de desfăşurare şi, lutul începe transformarea lui, dintr-o materie primă într-o formă cu încărcătură estetică. De mii de ani, argila a fermecat artişti din întreaga lume. În aceste zile Gl Holtegaard prezintă o nouă generaţie de artişti care a descoperit magia lucrului cu ajutorul lutului.

Expoziţia The Magic of Clay – Ceramica în arta contemporană oferă vizitatorilor o gamă largă de lucrări aparţinând unei serii de artişti din toată lumea, care explorează expresivitatea plastică a modelajului cu ajutorul argilei, ca material de lucru cu posibilităţi diverse de exprimare. De la familiarele obiecte ce ne folosesc zi de zi, cum ar fi de exemplu ceştile, vasele şi plăcile ceramice, expoziţia invită vizitatorii să ia contact cu abundenţa formelor din ceramica artistică actuală, cum ar fi de exemplu cea sculpturală, instalaţia şi, nu în ultimul rând, intermedia ca formă de expresie vizuală experimentală ce transmite mesaje.

Artiştii participanţi au acordat atenţie referinţelor mitologice ale lutului, ca element şi formă primordială de expresie, care se transformă din materie primă în produs artistic cu încărcătură estetică. Pentru artistul chinez Ai Weiwei, vasele culturii Ming sunt purtătoare ale semnificaţiei istoriei ce aparţine unei civilizaţii care se racordează celei de consum în care trăim acum.

Artista britanică Clare Twomey se situeză la polul opus, ea demonstrând efemeritatea muncii sale, amplasând în faţa peluzei din clădirea baroc ce adăposteşte galeria 1000 de elemente din porţelan, publicul fiind invitat în trecerea sa să zdrobească în bucăţi piesele ceramice, pentru a contribui fizic în acest proces vremelnic.

Istoria şi tradiţia se intersectează cu „urme” ale epocii moderne în mai multe lucrări din cadrul expoziţiei. Artistul britanic Grayson Perry a devenit celebru în lumea întreagă pentru vasele clasice, frumos pictate cu relatări contradictorii despre putere, sex şi sexualitate, reprezentându-şi subiecţii în contradicţie cu aspectul lor atractiv.

Plasticianul german Jonathan Meese dezvăluie trauma poporului german din timpul războiului, în sculpturi ce inspiră violenţă.


În cadrul expoziţiei sunt prezentate şi o serie de producţii artistice noi, un număr important de lucrări fiind create special pentru acest eveniment. Instalaţiile canadiencei Linda Sormin, care trăieşte în prezent la Copenhaga, sunt asamblaje formate din artefacte inspirate din basme. Fiecare material, proces şi filtru conceptual se „topeşte” unul în celelalt, elementele constructive fiind „încurcate” într-un hibrid în care forma de suprafaţă devine obiect. Împingând obiectele dincolo de funcţia de container sau vas, acest tip de „înglobare” vine din dorinţa artistei de a aplica principiul deconstrucţiei şi, apoi, a reconstrucţiei formei, care capătă astfel expresivitate plastică în sine.

Artiştii danezi John Kørner, Kaspar Bonnén şi Alexander Tovborg au realizat, de asemenea, lucrări noi pentru Gl Holtegaard, creând imagini convingătoare, figurative şi metafizice, în care combină elemente ale culturilor din Vest cu cele ale altor culturi şi religii. Directorul instituţiei, Mads Damsbo, spune: „O dată cu Magia lutului ne desprindem de la sol, pentru a explora semnificaţia, ca punct de plecare pentru creaţia artistică.  Expoziţia ridrică următoarele întrebări: Ce posibilităţi speciale ne oferă lutul şi de ce sunt artiştii zilelor noastre atât de vrăjiţi de acest material vechi? Cred că fizica modelajului cu lut şi momentul de transformare fascinează artiştii mai mult decât oricând”.

Artişti participanţi: Ai Weiwei (CN), Alexander Tovborg (DK), Alexandra Engelfriet (NL), Clare Twomey (GB), David Cushway (GB), Grayson Perry (GB), Hylton Nel (ZA), John Kørner (DK), Jonathan Meese (DE), Kaspar Bonnén (DK), Klara Kristalova (SE), Linda Sormin (CA) şi Thea Djordjadze (GE).

Curatori: Alexander Tovborg, artist, MA The Royal Danish Academy of Fine Arts, Karen Harsbo, ceramist şi Lector la The Royal Danish Academy of Fine Arts. Cei doi curatori au ţinut o serie de prelegeri despre materialele ceramice şi modalităţile în care pot fi folosite ele în procesul educaţional, precum şi dezbateri privind formarea cadrelor didactice în spiritul unor programe educaţionale şi de atelier. (Grigore Roibu; SURSE: Artdaily, Gl Holtegaard)