Contrar aşteptărilor. Grafica poloneză 1919-1949

(Against All Odds. Polish Graphic Design 1919-1949)

Articol preluat de pe GraphicFront.ro

Cuvântul Against de pe copertă e scris cu fontul Komunikat, care a fost proiectat în 1932 de Władysław Strzemiński, un pictor constructivist-avangardist cunoscut în toată lumea, autorul cărții Teoria viziunii (The Theory of Vision). Caracterele sunt construite numai din cerc, părți de cerc și linii drepte. Un set complet și digitalizat al acestui font a fost creat de Artur Frankowski, designer de fonturi.

Publicată de editura Karakter, Against All Odds. Polish Graphic Design 1919–1949 de Piotr Rypson a ajuns și la noi în atelier. Deși s-a scris mult despre ea (Steven Heller, 50Watts etc.), mă bucur că am ocazia să-i fac și eu o prezentare dintr-o perspectivă personală de „insider”.

Karakter este o inițiativă concepută în 2008 de numai trei oameni (îl amintesc aici pe Przemek Dębowski, unul dintre cei mai buni tineri graficieni polonezi, cu care am și avut marea placere de a colabora în iarna 2010/2011). Editura publică beletristică din tărâmuri îndepărtate (Japonia, Haiti, Maroc, Africa de Sud etc.) și reportaje scrise de nativi (din Iran, Palestina, Egipt etc.), cărți despre arhitectură și design, titluri alese întotdeauna cu grijă, viziune și curaj, impecabil traduse, redactate și proiectate. Unul dintre proiectele lor cele mai importante ale anului trecut a fost antologia textelor teoretice despre design A vedea / a ști, de la El Lisitzzky și Laszlo Moholy-Nagy până Jeffrey Keedy, Paul Stiff și Ellen Lupton. La sfârșitul anului 2011 au scos și „Against All Odds” iar acum, pe lângă altele, pregătesc cartea lui Adrian Shaughnessy „How to be a Graphic Designer Without Losing Your Soul”. Sloganul lor este We publish what we like și trebuie zis că se întâmplă întocmai.

Piotr Rypson prezintă o colecție de grafică poloneză pe parcursul a treizeci de ani – de la 1919 până în 1949 și conține absolut tot: de la coperți de cărți și reviste, afișe, broșuri, reclame, până la ambalaje, etichete, logouri și chiar facturi proiectate în perioada în care Polonia intra în modernitate. Este o reprezentare grafică a cotidianului. Cartea e uriașă: are 408 de pagini  și cântărește 1.8 kg. Ceea ce-i adaugă și mai multă valoare sunt textele scrise de autor, în care povestește foarte cuprinzător începuturile designului grafic în Polonia și a curentelor artistice care, precum și în alte țări din Europa, au contribuit mult la formarea modernității.

Apariția ei a stârnit mult interes. Suficient cât să poată fi găsită acum și în librăria de la Tate Modern. De ce? În primul rând pentru că în Polonia nu există nici o instituție care să se ocupe cu protejarea instrumentelor comunicării vizuale în societate. Puțini le colecționează, iar și mai puțini sunt în stare să construiască pe baza lor o poveste coerentă și vizionară. Astfel, publicarea catalogului a venit în cel mai potrivit moment, pentru că numai de câțiva ani grupul designerilor din Polonia a început să se consolideze, iar conștiința lor profesională a crescut signifiant. Abia acum sunt pregătiți să descopere, să înțeleagă această moștenire și să-și construiască viitorul pe ea. Cum zice Piotr Rypson într-un interviu, fără această bază e foarte ușor să ne lăsăm impresionați de un design prost și să cădem sub influența acestuia, crezându-ne ‘designeri’, când de fapt suntem niște analfabeți în materie de expresie vizuală. Aceasta este, cred, și problema proiectanților români care adeseori nu conștientizeaza pe ce grafică s-ar putea baza și nici nu simt nevoia de a-și căuta graficienii-strămoși. Din păcate, nici nu au de unde. Un prim pas l-am făcut noi prin cărțile GF, dar proiectul nostru reusește să umple numai o mică parte dintr-o spărtură mult prea mare.

Piotr Rypson și-a construit narațiunea în jurul a trei axe: nașterea unui limbaj al comunicării vizuale la începutul anilor 20 în circumstanțe foarte grele, într-o țară proaspăt reconstruită din trei provincii extrem de diferit dezvoltate, în ciuda lipsei de bani, industrie, etc. După aceea discursul se mută în perioada anilor 20/30, când modernitatea polonă a prins avânt, iar viața socială s-a dezvoltat în toate direcțiile, angajând și grafica, reclama sau piața editorială. Foarte interesantă e și partea despre anii 40 (anii războiului), dar și cei de după, până în 1949, când comuniștii s-au simțit atât de puternici încât au reușit să distrugă toată afacerea privată – cultura, viața și producția grafică. Dar până în 1949, în grafica poloneză nu s-au schimbat multe – erau graficienii de stânga (care prosperau de pe urma comenzilor politice) și graficienii de dreapta (nostalgici după regimul de dinaintea războiului). Au fost reînființate multe edituri, instituții și titluri de presă care funcționau înainte de 1939. Câțiva ani după război a fost o perioadă în care s-au întâlnit limbajul vechi al comunicării vizuale cu cel agresiv al propagandei.

În interviul din care vă povestesc, Rypson mai spune că a avut intenția de a demonta unele mituri, de pildă cel că școala afișului polonez de după Primăvara din ’56 a apărut din senin. Materialele reproduse aici demonstrează că exista deja un limbaj grafic iar “școala” și-a dezvoltat calitățile și îndemânarea ca o continuare firească a acestuia
Ca să aflați mai mult, vă invit să citiți cartea. Oricum, e o plăcere în sine să o răsfoiți, deoarece nu conține doar un material extrem de diferit, colorat și inspirant, dar e și foarte bine proiectată (de Przemek Debowski, ale cărui lucrări merită atenție). Are o construcție foarte clară și dinamică, deloc monotonă. În plus, fontul folosit pentru text, Skolar – proiectat de David  Březina, extrem de lizibil, dă volumului o nuanță personală foarte plăcută. De asemenea pe tot parcursul cărții e folosit un raster fin care aduce cu zincurile vechi de tipar înalt, lucru care îi dă un plus de atmosferă și unitaritate.

Cartea e obligatorie pentru toți cei interesați de istoria designului grafic, pentru colecționari, iubitorii de grafică, dar și pentru cei interesați de viața cotidiană din trecut. Cred că ar putea fi de folos și graficianului român, pentru că prezintă un întreg proces al dezvoltării limbajului comunicării vizuale într-o țară (pe atunci) vecină. Este o etapă peste care nu numai că nu avem voie să sărim, ci, din contră, trebuie aprofundată, înțelesă și asumată.
Împreună cu ediția poloneză, Karakter a scos și un volum separat în limba engleză pe care îl găsiți aici. E o lectură obligatorie pentru toți iubitorii graficii fără computer. Alte imagini din carte mai puteți găsi pe Imprint și 50Watts.com. (Anna Ciepiela)
SURSA: GraphicFront
Citiţi şi Istoria afişului polonez în 192 de imagini

Istoria afişului polonez în 192 de imagini

Articol preluat de pe GraphicFront.ro

Poate că e greu să vă gândiți la expoziții în această perioadă a anului. Gândul vă e desigur la vacanța de sărbători, la cozonaci și beteala pentru brad. Vă sugerez însă să vedeți expozitia de afiș polonez de la Muzeul Național de Artă al României, pentru că dacă trec sărbătorile sigur o veți rata; se va închide pe 8 ianuarie 2012.

Posterele expuse acoperă o perioadă de 90 de ani, de la câștigarea independenței de după primul război mondial, până în 2007. Lucrările provin de la Muzeul Afișului din Wilanów, care dispune de o colecție de 55 de mii de piese. Devenită un mit, un fenomen foarte recognoscibil (e cunoscută sintagma „afișului polonez”, care se referă la perioada anii 50-70, cu artiști ca Tomaszewski, Lenica, Trepkowski, Lipiński si alții.) școala afișului polonez s-a terminat practic odată cu împrăștierea celor care au creat-o.
Întrucât comerțul privat fusese blocat, iar comenzile pentru afișe veneau de la stat, artiștii graficieni nu erau obligați să țină cont de cerințele pieței. Astfel, cea mai importantă trasătură a afișului a devenit frumusețea artistică și mesajul etic / umanist. Afișul trebuia interpretat, nu mai era ce a fost – și ce de fapt ar trebui să fie: o reclamă / un anunț, pentru film de pildă, afișat în stradă, nu în muzeu. Nu mai conținea informații directe, ci mesajul era ascuns în metafore vizuale având amprenta personală a artistului. Astfel afișul își pierdea aparent principală funcție – cea de comunicare a unei informații precise.

Însă, expoziția de la MNAR nu e concentrată pe această școala ci oferă chiar „o istorie în imagini”. Cele mai surprinzătoare sunt afișele din perioada interbelică, când grafica poloneză a prins un avânt nemaipomenit, cu imagini proaspete, expresive și moderne și litere superb compuse (fără îndoială spiritul competitiv capitalismului tânăr din ani 20-30 a avut aici o mare influență). Afișele din timpul războiului sunt subordonate mesajului anti-nazist; sunt brutale și puternice. Dupa instalarea comunismului, zidurile orașelor poloneze s-au umplut cu imagini propagandiste, foarte asemanătoare celor din România, menținute în stilul realismului socialist.


După anul 1956, când cultura în Polonia comunistă s-a îmbunătățit pentru o perioadă, afișul și-a recapătat funcția sa culturală. Cum am scris mai sus, în perioada asta afișul polonez a devenit cel mai faimos în Europa.
În anii 70, datorită dezvoltării mișcării clandestine Solidarność și unor ample activității editoriale alternative, mesajul anticomunist în afis a devenit mult mai vizibil, transmițându-se prin imagini schematice și puternice.
Afișele proiectate în ultimi douăzeci de ani – în libertate – înca se folosesc de tradiția anilor 50-70, mai ales de afișele cu tema socială. Acum, multe studiouri poloneze reușesc să producă posterul la cel mai inalt nivel ca ilustrație (un exemplu găsiți pe o pagină a studioul Homework), dar se simte ca multe din problemele de funcționalitate / comunicare a afișului rămân nediscutate.


Dacă vreți să vă faceți o opinie mult mai conștientă și justificată, vizitați expoziția! Nu a mai rămas mult timp până la început de ianuarie. (Anna Ciepiela)

Anna Ciepiela e poloneză și a studiat teoria și practica editării în Cracovia (Universitatea Iagielona) De curând s-a mutat în București. Lucrează la Atelierul de grafică. Weekendurile și le petrece în Atelier Mecanic.
SURSA: GraphicFront.ro
Citiţi pe aceeaşi temă: Istoria în 192 de imagini

Istoria în 192 de imagini

Aproape un secol de afiş polonez

Muzeul Naţional de Artă al României, Muzeul Afişului din Wilanów şi Institutul Polonez din Bucureşti vă invită miercuri, 21 septembrie, la ora 18,30, la vernisajul expoziţiei „Istoria în 192 de imagini. Afişul polonez 1917 – 2007”, organizată cu ocazia preluării de către Polonia a preşedinţiei Consiliului Uniunii Europene şi a aniversării a 10 ani de activitate a Institutului Polonez din Bucureşti.

Vernisajul va avea loc în prezenţa E.S. Marek Szczygieł, Ambasadorul Republicii Polone la Bucureşti, a Directorului Departamentului Diplomaţiei Publice şi Culturale al Ministerului Polonez al Afacerilor Externe, Aleksandra Piatkowska, a fostului Director al Institutului Polonez din Bucureşti în perioada 2001 – 2006, în prezent Director al Institutului Polonez din Londra, Roland Chojnacki, a fostului Director al Institutului Polonez din Bucureşti în perioada 2006 – 2010, în prezent Director al Institutului Polonez din Kiev, Jarosław Godun, a Directorului Institutului Polonez din Bucureşti, Maja Wawrzyk, şi a specialistului din cadrul Muzeului Afişului din Wilanów, Jacek Szelegejd.

Afişele prezentate în expoziţie provin de la Muzeul Afişului din Wilanów (secţie a Muzeului Naţional din Varşovia), primul muzeu din lume dedicat afişului, a cărui colecţie de peste 55.000 de piese este una dintre cele mai mari din lume.
Cele 192 de lucrări selectate de Maria Kurpik, curatorul expoziţiei, prilejuiesc întâlnirea publicului din România cu „fenomenul afişului polonez” – sintagmă folosită de criticii internaţionali pentru a denumi producţia prolifică, originală şi de o înaltă calitate artistică a afişului din Polonia în perioada 1960-1970 care a influenţat grafica de afiş în multe ţări europene.
Expoziţia îşi propune să ilustreze aproape un secol de evoluţie a afişului polonez, din anul 1917 până în contemporaneitate. Afişul fiind prin excelenţă o artă a realităţii cotidiene, expoziţia prezintă prin intermediul memoriei afişului istoria Poloniei într-un secol dominat de violente schimbări politice, economice şi culturale.

Arta marelui peisaj urban

La sfârşitul secolului al XIX-lea afişul era considerat în Europa „arta marelui peisaj urban” ce colora şi însufleţea spectacolul vizual-decorativ al străzii, fiind ridicat la acest rang de creaţiile remarcabile ale maeştrilor afişului precum Jules Chéret, Eugène Grasset, Théophile A. Steinlen, Leonetto Cappiello, Henri de Toulouse-Lautrec sau Alphonse Mucha, care au înţeles specificitatea acestui mijloc de comunicare, îmbogăţindu-l prin soluţii grafice inovative. Şi artiştii polonezi precum Juliusz Kossak, Teodor Axentowicz sau Piotr Stachiewicz se aliniază acestei tendinţe, după cum demonstrează şi expoziţia de afişe organizată la Cracovia în 1898.

Începutul secolului al XX-lea însă, marcat de Primul Război Mondial, mută accentul de la dimensiunea culturală a afişului spre cea politică, propagandistică. Afişe cu rol mobilizator prin imagini ample, expresive, tipărite în tiraje mari şi adresându-se tuturor categoriilor sociale au animat campaniile pentru aparărea graniţelor ţării din anii 1918-1920.

În perioada interbelică dezvoltarea vieţii economice şi cultural-artistice duce la proliferarea afişelor comerciale, turistice, sportive şi culturale, create în stil modern de artişti care experimentează formule îndrăzneţe de design arhitectural şi experimente tehnice inovative, precum asocierea graficii cu fotografia sau fotomontajul. Printre aceşti artişti se numără Bohdan Bocianowski, Jerzy Karolak, Roman Syałas sau Antoni Wajwód.

Invadarea Poloniei de către trupele naziste şi declanşarea celui de-al Doilea Război Mondial determină apariţia afişelor care cheamă populaţia la înrolare, la apărarea ţării, încurajând spritul de luptă al polonezilor. Afişele sunt prezente pe zidurile oraşelor pe toată perioada ocupaţiei.
După capitularea Germaniei şi instalarea regimului comunist în Polonia, afişul a devenit principalul instrument de propagandă a noului guvern şi a noii ideologii, un mijloc de „agitaţie vizuală”, care preamăreşte noua ordine socială şi îi ironizează pe capitaliştii occidentali. Ca stil, aceste afişe se înscriu în retorica realismului socialist, ilustrând chipuri idealizate ale proletarilor ce privesc optimist spre un viitor „luminos”.

De la graficienii străzii la cei ai afişului contra-culturii

După 1956, odată cu speranţa de eliberare de sub influenţa Uniunii Sovietice şi de îmbunătăţire a condiţiilor de trai, afişul se dezvoltă ca un mediu de comunicare aparte între artist şi public. În ciuda cenzurii, el reuşeşte să transmită discret mesaje ce pot fi interpretate ca o ironie sau chiar critică voalată la adresa regimului. Mai mult decât atât, valoarea artistică a afişelor şi participarea acestora la expoziţii şi târguri internaţionale le conferă recunoaştere pe plan european. Zbigniew Kaja, Henryk Tomaszewski, Roman Cieślewicz sau Józef Mroszczak sunt câţiva dintre „graficienii străzii” activi în această perioadă.

În anii ’70 se manifestă un grup de artişti cunoscuţi ca graficienii afişului „contra-culturii” care practică o artă contestatară, determinată de criza socio-economică şi grevele muncitoreşti şi studenţeşti. Printre reprezentanţii acestui curent se numără Jan Jaromir Aleksiun, Jerzy Czerniawski, Eugeniusz Get-Stankiewicz sau Jan Sawka.
După instituirea legii marţiale în anul 1981, care limita drastic orice manifestare cultural-artistică, apar multe edituri clandestine care tipăreau şi difuzau afişe de o mare forţă expresivă. Adevărate instrumente de propagandă, de această dată împotriva regimului, afişele acrestei perioade s-au bucurat de o mare popularitate.
După primele alegeri prezidenţiale libere în Polonia postbelică, perioadă în care apar numeroase afişe electorale, anii 90 au adus debutul unor creatori de afişe ale căror lucrări nu au putut fi admirate în trecut din cauza situaţiei politice. Afişele din ultimul deceniu prezente în expoziţie, realizate de artişti care urmează o bogată tradiţie, au revenit la funcţia iniţială, promovând produse, evenimente culturale, campanii sociale şi educative. (Magdalena Popa Buluc)
SURSA: Cotidianul.ro