ProfART – prima ediţie hunedoreană

„Rolul profesorului de a instrui este dublat de cel de a educa”

La Galeria de artă „Forma” din Deva, până pe 30 aprilie 2013, profesorii de arte vizuale din judeţul Hunedoara prezină publicului o parte a creaţiei lor de atelier. Materialele utilizate în instalţii, pictură, sculptură, grafică şi tapiserie au o logică proprie în construirea formelor ca necesitate de comunicare.

Evenimentul, denumit sugestiv ProfART, are ca temă un proiect iniţiat de profesoara liceului de artă devean, Adriana Emilia Popa, intitulat „Pământul, ocrotitorul vieții”. Proiectul îşi propune promovarea personalităților creatoare din învățământul hunedorean în domeniul artelor plecând de la considerentul că un profesor creator aduce în învățământ un plus de calitate și eficiență. Adriana Popa, inspector şcolar şi responsabil de proiect, a avut amabilitatea să ne detalieze câteva aspecte ce au stat la baza acestui prim eveniment artistic dedicat dascălilor din judeţul Hunedoara. Expoziţia de la Galeria Forma, o expoziţie diversă şi totuşi unitară, prezintă publicului creaţii ale profesorilor care sunt în acelaşi timp plasticeni, lucrări ale unor generaţii diferite având preocupări diferite.

Adriana Popa: „Ar fi plictisitoare o expoziţie în care toţi participanţii ar gândi la fel”

Ideea unui astfel de eveniment mi-a venit de foarte, foarte mulţi ani, de acum 30 de ani. Această idee nu s-a materializat din diverse motive. Pot spune, însă, că sunt extrem de fericită astăzi, datorită faptului că acest proiect a luat naştere. Consider că este importantă punerea în evidenţă a muncii dascălilor, care au şi alte preocupări în afara celei de profesor şi, astfel, să dezvăluim celorlalţi latura noastră creativă. Artiştii lucrează, în general, pentru ei. Puţini sunt cei care au darul de a găsi soluţii pentru a-şi expune lucrările şi a le prezenta publicului. Îmi amintesc faptul că în tinereţe şi eu lucram pentru mine, lucrările mele fiind privite de mine şi eventual prietenele mele. Greu m-am decis să expun…

Acest eveniment vine ca o încurajare pentru toţi colegii mei dascăli, pentru cei care au avut lucrări în expoziţii publice, cât şi pentru cei care nu au ieşit public cu lucrările lor. Expoziţia este o uşă deschisă profesorilor din judeţul Hunedoara. Cu toate acestea, dacă mă vor ţine puterile, mă gândesc că acest eveniment poate fi extins în viitor pentru o zonă sau regiune geografică.

Am convingerea că în toate judeţele există profesori talentaţi care au o bună pregătire în specialitatea lor. Există judeţe ce sunt animate de viaţa universitară dar şi dascăli care stau izolaţi în diverse şcoli, rupţi de context şi fără a avea posibilitatea să expună creaţia lor pentru a putea fi cunoscută publicului.

Am avut, pe de o parte, o teamă că adunând personalităţi şi stiluri diferite, precum şi generaţii atât de diferite, expoziţia nu va fi unitară. Din acest motiv am ales tema legată de pământ şi tot ceea ce înseamnă pământul pentru noi. Pe de altă parte, pot afirma că ar fi fost plictisitoare o expoziţie în care toţi participanţii ar gândi la fel.

A consemnat Grigore Roibu

Vedeţi şi Salonul Judeţean PROFART

Salonul Judeţean ProfART

Tema proiectului: Pământul, ocrotitorul vieții
Galeria de Arta Forma, Deva
29 martie-30 aprilie 2013
Vernisaj: 29 martie 2013, ora 17.00.

Așa cum știm, din tezaurul înțelepciunii poporului nostru, „omul sfințește locul”, iar personalitatea profesorului este cea care marchează, uneori decisiv, destinul elevului. Statutul profesorului care predă o disciplină artistică este și a fost unul special, impus de scopul și rolul artei în educația și formarea omului. Trăim într-o lume tot mai globalizantă și uniformizantă, iar arta este una din soluțiile afirmării personalității și una din căile posibile de ieșire dintr-o existență uniformă și aplatizantă. (…)

Rolul profesorului de a instrui este dublat de cel de a educa. Pentru atingerea unor performanțe în educație, calitatea muncii trebuie să atingă mereu noi și noi nivele. Pentru aceasta este nevoie de creativitate, receptivitate, de talent și intuiție, este nevoie de o permanentă adaptare, de o permanentă căutare. Pentru profesor nu există rețete gata făcute pentru a le folosi în anumite situații, el trebuie să le găsească, să le descopere, să le creeze și să le aplice eficient, iar o personalitate creatoare, cercetătoare este esențială pentru o educație de calitate.

Proiectul își propune promovarea personalităților creatoare din învățământul hunedorean în domeniul literaturii și artei. (Adriana Emilia Popa, inspector şcolar – responsabil proiect)

Istorii rescrise

Expoziţie de artă plastică şi decorativă
Muzeul Naţional de Istorie a României
20 aprilie – 5 mai 2012
Vernisaj: 20 aprilie, orele 12.00.

Instituţii organizatoare: Universitatea  Naţională de Arte Bucureşti, Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional, Muzeul Naţional de Istorie a României, Reţeaua Naţională a Muzeelor din România.

Curatori/Organizatori: Daniela Frumuşeanu, Dragomir Nicolae Popovici.
Prezintă: Mihaela Varga, critic de artă.
Participanţi: Doina Bilius, Marijana Biţulescu, Otilia Alina Boeru, Cristina Bolborea, Diana Brăescu, Alina Braşoveanu, Alexandra Buduru, Şerbana Dragoescu, Constantina Dumitru, Suzana Fântânariu, Cristina Călinescu Fodor, Vlad Fodor, Daniela Frumuşeanu, Andra Georgescu, Miruna Haşegan, Anca Alexandra Higiu, Georgeta Hlihor, Ovidiu Ionescu Constantin, Andreea Ionescu, Doina Ionescu Reghis, Carmen Iordache, Magda Isăcescu, Sabina Ivaşcu, Letiţia Oprişan, Sibil Mermeze, Mihai Moldovanu, Ruxandra Munteanu, Cela Neamţu, Costin Neamţu, Lisandru Neamţu, Liviu Nedelcu, Vasile Pop-Negreşteanu, Horia Niţu, Alexandru Pamfil, Alida Mirela Păun, Adriana Popa Canija, Claudia Popescu, Ana-Maria Rugescu, Anca Şesan, Sabina Stan, Iulian-Dalin Toma, Nicolae Zîmbroianu.

Dorinţa de a organiza această manifestare expoziţională la sediul MNIR în colaborare cu Universitatea Naţională de Arte Bucureşti – expoziţia Istorii rescrise – în luna aprilie 2012 materializează o parte a unui program, demarat în 2011 prin organizarea expoziţiei ,,Lutul, pânza, culoarea”.
În cadrul acestuia, partenere sunt cele două instituţii, scopul esenţial constând din prezentarea unui dialog expoziţional fecund, cu frecvenţă anuală, între artiştii plastici, tineri sau consacraţi, cu patrimoniul arheologic şi istoric excepţional de valoros al Muzeului Naţional de Istorie. Prin intermediul acestor manifestări, marelui public  i se propun noi modalităţi de percepere a evenimentului sau fenomenului istoric sublimat de percepţia artistică contemporană.
Astfel, perenitatea istoriei este valorizată prin această modalitate artistică de prezentare, constituindu-se într-o modalitate, rarisimă în societatea românească contemporană, de a transcende presiunea cotidiană a existenţei care ne îndepărtează, individual dar şi colectiv, de o înţelegere superioară a istoriei conferindu-i acesteia valenţe noi, nebănuite.
Elemente fondatoare ale unei veritabile mitologii naţionale, civilizaţiile dacică şi romană, sinteza daco-romană, au constituit  obiectul şi suportul unor opere istoriografice de-a lungul a mai mult de două secole şi care şi-au găsit reflexia în semnificative opere artistice, toate, caracteristice pentru epocile respective.

În compania copiei Columnei lui Traian şi a altor piese valoroase datate în această perioadă, vizitatorii MNIR vor avea astfel posibilitatea de a-şi verifica propriile percepţii dar şi de a admira valorile arheologice şi artistice ale epocilor îndepărtate alături de reflexia acestora prin intermediul unor opere de artă contemporană, respectiv artă decorativă, pictură, sculptură, grafică, ceramică, care vor compune  tabloul percepţiilor artistice diferite a 41 de autori.
Apelul la istorie se dovedeşte astfel a fi fecund evidenţiind  astfel, încă o dată, una din dimensiunile spirituale ale Muzeului Naţional de Istorie.        

Cartea-obiect, vehicul de comunicare simbolică

Galeriile de artă Focşani
Perioada: 23 ianuarie – 11 februarie 2012

Proiectul WEST MEETS EAST – A Cultural Book Exchange, subliniază prin expoziţiile de carte-obiect organizate în America şi România în intervalul 2009-2012, dorinţa de comunicare a artiştilor de pretutindeni.
Baza proiectului o constituie colaborarea pe plan artistic începută în aprilie 2009, dintre Daniela Frumuşeanu (România) şi Joanne R. Luongo (U.S.A.).

Societatea modernă a făcut din comunicare un idol la care se închină toți cei care participă voluntar la jocurile schimbului de idei și de bunuri simbolice.
Această frenezie a dialogului prin cuvinte sau bunuri simbolice invită de fapt la reevaluarea capacității oamenilor de a trăi în comuniune, împărtășind idealuri nobile, generoase cu gândul la ideea unei societăți de unde singurătatea sau alienarea să fie excluse. Trebuie privit cu atenția alertei că și excesul de comunicare poate dăuna grav idealului de armonie socială. A fi singur între ceilalți pare a fi o luptă pentru identitate și supraviețuire, societatea informațională oferindu-ne pe toate canalele un exces de vești, nu întotdeauna cele așteptate.
Globalizarea ne refuză dreptul la solitudine, altfel spus, la intimitate. În această zonă sensibilă arta propune  o veritabilă medie de aur plasată la egală distanță dintre moderație și exces. A fi informat este, desigur, un privilegiu, a fi bombardat supraabundent poate deveni o dramă.

Artiștii români, integrați spațiului artistic planetar operează prin limbajul artei la configurarea unor alternative, creația lor fiind deschisă către individ și colectivitate.  Proiectul românesc privind Cartea obiect, semnifică efortul aplicat al unor creatori care știu că prin imagine și cuvânt putem locui simultan atât în trecutul utopic, cât și în dimensiunea viitorului. Inevitabil fac referire la celebra Carte de nisip, carte care începe acolo unde o deschizi și se sfârșește în clipa în care o închizi. Așadar, atunci când Ion Bițan configura din pământul ars al unor cărămizi, simbolice piramide ale cunoașterii anticipa o revenire prin artă la plăcerea lecturii, alta decât pe internet sau alte tehnologii media. Cartea ca dimensiune sacră, indiferent dacă evocă ori constată, are sensul unei practicabile relații între tine și ceilalți și, mai important, dintre tine și tine. Marile povești ale lumii, nemuritoarele basme, ne hrănesc cu fabuloase fantasme, amintindu-ne că noi înșine ne-am născut dintr-o minunată poveste. În multe cazuri, povești autentice de dragoste.

Fervoarea intelectuală a unor confrați artiști, unii deveniți autorități în materie, s-au dedicat în timp unor succesive recuperări ale ideii de carte ca o metaforă a cunoașterii în general. Expozițiile naționale sau cele transatlantice au adunat artiști atât de diferiți, încât acest spectacol are frumusețea varietății și perenitatea unui proiect destinat timpului lung. Expoziția Cartea obiect de la Focșani, reprezintă o staționare pe un traseu cultural generos și stimulator pentru artiștii participanți, după ce operele au putut fi admirate la București, Iași și în alte locuri. Calitatea lucrărilor a generat interes prin soluțiile plastice ale compozițiilor, prin prestigiul autorilor, și, evident, prin atașamentul spontan al publicului așezat între uimire și acceptare. Daniela Frumușeanu, cunoscută prin proiectul Batik, prin albumele editate s-a asociat cu numele mari ale domeniului artelor vizuale decorative între care, desigur, Joanne R. Luongo, Șerbana Drăgoescu, Suzana Fântânaru, Miruna Hașegan, Letiția Oprișan, Lisandru Neamțu, Liviu Nedelcu, precum și foarte devotații domeniului Cristina Bolborea, Adela Bonat, Andra Florentina Georgescu, Anca Alexandra Higiu, Ecaterina Marghidan, Ruxandra Ștefan Munteanu, Ana Maria Rugescu, Sabina Mariana Stan artiști selectați pentru evenimentul de la Focșani.

Privesc cu încredere și atașament acest mod de a interacționa prin intermediul unui concept care adună creatorii de bunuri simbolice și-i solidarizează în planul creației și al dialogului intercultural. Cei vechi spuneau: carte frumoasă, cinste cui te-a scris, iar , mai apoi, s-a ajuns la elogiul carte frumoasă cinste cui te citește, spre a ajunge finalmente la formula  carte frumoasă, cinste cui te imaginează și te privește ca pe o icoană a sufletului omenesc dintotdeauna…(Valentin Ciucă)
Mai multe imagini din expoziţie pe Faceboock, Daniela Frumuşeanu – West Meets East
Citiţi şi Vitrina cu cărţi-obiect

Vitrina cu cărţi-obiect

 West Meets East

Expoziţia „West Meets East”, de la Sala „Constantin Brâncuşi”, este a cincea etapă a proiectului cu acelaşi nume, centrat pe creaţia de carte-obiect. Fiecare etapă a însemnat o expoziţie, deschisă la Bucureşti, în Statele Unite, la Iaşi.

Ideea nu este nouă. De la Ion Biţan, primul artist român care a practicat acest gen, la Ion Stendl sau la Mircia Dumitrescu, cu seria dedicată lui Nichita Stănescu, conceptul are deja o istorie.
De data aceasta simbolul este folosit nu numai în sensul lui strict cultural şi estetic, dar şi ca modalitate de comunicare între artişti de pe continente şi din culturi diferite. Proiectul, iniţiat în 2009 de Daniela Frumuşeanu de la „Universitatea Naţională de Arte” din Bucureşti şi de Joanne R. Luongo, de la „Worcester State College” din Statele Unite, a reunit până acum 45 de artişti din România, Statele Unite, Olanda, India, Republica Slovacă. Etapa a V-a s-a concretizat în această impresionantă expoziţie de la Bucureşti, ce va fi deschisă până către mijlocul lunii noiembrie, cu 41 de participanţi din toate generaţiile şi venind din tehnici artistice diverse. Unii dintre ei au în „repertoriul” lor cartea-obiect de multă vreme, ca în cazul Şerbanei Drăgoescu, ale cărei transpuneri plastice ale unor opere importante ale literaturii româneşti şi universale sunt deja cunoscute, alţii se află la primele experienţe artistice de acest gen, ca foarte tânăra Alexandra Corina Dănescu.

Romantic şi ludic, introspecţie şi discurs

Ce înseamnă pentru privitor o carte obiect? De ce este nevoie de ea alături de cea tipărită normal? De ce ar dori un artist vizual să creeze o carte, şi nu o pictură, o sculptură, o instalaţie sau un performance? Sunt întrebări al căror răspuns nu este întotdeauna simplu.
În primul rând, o carte-obiect este un unicat. Nu în sensul textului semnat de un autor, ci pentru că a doua la fel nu va mai fi creată niciodată. Apoi, ea este menită în primul contemplării. De la forma piesei, la materialul din care este construită, la cromatică şi desigur, la conţinutul ei format din imagini, luate din natură, din viaţa personală (fotografii, de exemplu), din simboluri cunoscute sau inventate, din litere care compun sau nu un text. Cel care o „citeşte” nu parcurge un text linear, emoţionant sau interesant, desigur, ci este chemat să se scufunde concomitent în mai multe universuri.

Titlul este sugestiv, de multe ori, ca în cazul „Cărţii zburătoare pentru îngeri” a Mirunei Mihaela Haşegan sau al „Cărţii naturii” de Elena Daniela Dumitraşcu, ori „Cartea Răului” a Danielei Frumşeanu. El poate trimite gândul către alte tărâmuri, cum o face „Cartea japoneză” a aceleiaşi autoare, sau către alte epoci („Cartea în timp” de Aniela Elena Ovadiuc). Alteori, artistul pare că vrea să se destăinuie prin ea aşa cum nu o poate face prin altă artă, ca Suzana Fântânariu sau Cristina Bolborea în cartea ei de ceramică, „Lecturi despre mine”.
Într-o asemenea creaţie, semnul vizual ia locul cuvântului, culoarea declanşează imediat emoţia sau ia locul discursului despre soarta cărţii, ca în „Carte arsă”, de exemplu, litera obişnuită este schimbată cu un alfabet personal, care ţâşneşte din „pagină”, invitând la decriptare, iar filele legate tradiţional se pot desfăşura pe verticală sau pot fi rulate în suluri amintind de timpuri străvechi. Interiorul cărţilor este şi el deosebit de complex, incluzând toate domeniile vieţii cotidiene şi întreaga gamă de emoţii prin care fiecare vizitator trece măcar o dată în viaţă.

Diversitatea materialelor este la fel de incitantă. Cele mai diferite tipuri de hârtie se pierd între ţesături fine, între broderii şi frunze, între lemn şi ceramică, între piatră şi metal… O altă senzaţie, un alt sentiment tactil de fiecare dată.
Vizitând expoziţia de la Sala „Constantin Brâncuşi” oscilezi între „Cartea Alchimiei”, realizată de Daniela Frumuşeanu, fastuoasă prin culorile folosite, prin preţiozitatea materialului şi impresionantă prin căutarea unui fond de simboluri care să facă vizibilă unitatea spirituală a omenirii: mister, ritual magic, ştiinţă, transformare, spaţiu alchimic, semne, simboluri, culoare, vindecare, şi „Psalmii”-aripi ai Şerbanei Drăgoescu, cu înălţări spirituale rar atinse de cuvântul scris, între fineţea voalului de lână pe care prima „scrie” gânduri şi simboluri şi „Culorile melancoliei” a celei de a doua, cu trimiterile lui blagiene, pe un paravan care, pliat, se poate transforma în carte. Poţi să zâmbeşti privind „File din copilărie” a Alexandrei Neacşu, te transpui în lumea romanelor poliţiste sau în cea, mai gravă, a căutării identităţii cu amprentele Alexandrei Cristina Buduru, şi eşti prins de avalanşa de culoare a porţilor şi caligramelor Letiţiei Oprişan, nou convertită la această modalitate de expresie.

Expoziţia „West Meets East” este un alt fel de întoarcere la obiectul carte în epoca internetului, care, de altfel, nu lipseşte din expoziţie, ca în ceramica Angelei Bonat, aşa cum nu lipsesc ziarele, fie prin modul de imprimare al unor litere fie prin resturile lor, prinse în casete de carton şi intitulate, ironic sau nu, „Biblioteca” Şerbanei Drăgoescu.

Pictură, grafică, broderie, sculptură, colaj, textile, sigilii de ceară, gresie, ceramică… toate convertite în carte şi discurs despre carte. Romantic şi ludic, ecologie şi introspecţie, cuvânt şi imagine.

O altfel de bibliotecă, al cărei conţinut aparţine nu numai autorilor pieselor, ci şi privitorului şi care este menit să stea „sub semnul solidarităţii intelectuale”, după inspirata expresie a criticului Valentin Ciucă de la Iaşi.
(Victoria Anghelescu)
SURSA: Cotidianul.ro

Participă artiştii: Şerbana Drăgoescu, Suzana Fântânariu, Letiţia Oprişan, Miruna Mihaela Haşegan, Liviu Nedelcu,  Georgeta Hlihor,  Adela Bonaţ,  Ana Maria Rugescu,  Aniela  Elena Ovadiuc, Cristina Ecaterina Bolborea, Daniela Frumuşeanu, Adina Iftode, Adriana Emilia Popa Canija, Adriana Mirela Ciupercă, Alexandra Georgiana Coman, Alexandra Cristina  Buduru, Alexandra – Corina Dănescu, Alexandra Neacşu, Alida Mirela Păun, Amalia Rodica Ailincăi, Anca Alexandra Higiu, Andra Cristescu,  Andra Georgescu, Carmen Emanuela Popa, Carmen Iordache, Diana Raluca Ghencea, Diana Şochina, Elena – Daniela Dumitraşcu, Joanne R. Luongo (U.S.A.), Maria Miertoiu, Marián Králik  –  (Republica  Slovacă), Mioara Mei-Roşu, Ruxandra Ştefana Munteanu, Sabina – Mariana Stan, Tatiana Cociorva, Alexandra Andreea Ionaşcu, Cătălina Elena Florescu, Daniela Arseni, Florentina Micu şi Ana-Maria Bunescu. Expoziţia poate fi vizitată până pe 28 octombrie 2011.