Mircea Suciu – Fractura

MNAC Central (Palatul Parlamentului)
04.06 – 01.11.2015
Curator: Maria Rus Bojan
Arhitect: Attila Kim
Coordonator: Adriana Oprea

Imaginată ca răspuns la contextul simbolic al expunerii în spaţiile muzeului din Casa Poporului, Fractura propune o dezbatere despre fragmentare ca perspectivă critică de înţelegere a simptomelor timpului şi realităţilor noastre. Demersul artistului porneşte de la constatarea că experienţa discontinuităţii şi a multiplelor transformări din societate într-o perioadă extrem de scurtă a produs mutaţii serioase la nivelul mentalităţii şi a modului în care se proiectează est-europenii în actualitate. Rupturii violente cu vechiul mod de a vedea, gândi sau simţi din comunism îi corespunde o ruptură la fel de violentă în capitalism, dar şi o identitate hibridă suspendată între nostalgia după comunism şi mimetismul formelor fără fond europene.

Expoziţia va fi itinerată în 2016 la MoCAB – Muzeul de Artă Contemporană Belgrad.

Zoltán Béla – Instalaţie

Miercuri, 29 octombrie 2014, ora 19.00, la Anexa MNAC (București, Calea Moşilor 62-68, etaj III), va avea loc vernisajul expoziţiei „Instalaţie” a lui Zoltán Béla.

Curator: Adriana Oprea.
Expoziţia este deschisă în perioada ​30 octombrie 2014 – 15 februarie 2015.

​„Instalaţie”, expoziţia de pictură şi obiect a lui Zoltán Béla, este un cabinet de artă înscenat într-o sală de beton, situaţie de expunere care produce câteva dislocări. Unu, spaţiul Anexa MNAC a acomodat formal arhitectură, instalaţie şi obiect, dar nu şi pictură până acum. Doi, producţia lui Zoltán Béla este a unui artist cunoscut până acum predominant ca pictor. El face parte din generaţia tânără de artiști care au marcat relativ scurta întoarcere la pictură din arta românească recentă. Faptul că preferă încă  pictura după calmarea boom-ului pictural al anilor 2000 îl recomandă, alături de puţini alţii, ca pe un alergător de cursă lungă. Trei, pictura lui Zoltán Béla a încurajat mai ales trimiteri la estetica urmei, evanescenţă, memorie, interioritate sau la metafizica fragmentului, remarcându-i-se tehnicalitatea şi virtuozitatea de execuţie. Pentru a deplasa aceşti termeni de lucru, expoziţia lui Zoltán Béla îşi pune o problemă formală, instalarea nu doar a picturii ci şi a obiectului într-un cadru de arhitectură, la rândul lui instalat într-un spaţiu dat. Pădurea de socluri pe care o cerea aşezarea obiectelor în spaţiu, volume în recul şi în avans, devine un continuum, blatul orizontal dintre cei doi stâlpi, care taie aerul şi şerpuieşte optic. Iar suportul vertical pe care îl cerea pictura devine perete pe peretele deja existent, ca un ecran gata să primească imaginea pe fundalul întunecos al unei săli de cinema. Cutia scenică astfel creată lasă de jur împrejur  spaţiul iniţial al clădirii, care o primeşte rămânând aşa cum este, brutalist, precar şi neregulat. Incongruenţa dintre display şi spaţiu mută expunerea din raza (pre-) judecăţilor pomenite anterior,nu anulându-le cu totul ci dislocând într-o anumită măsură receptarea lor.

Expoziţia are loc cu sprijinul: Asociația Română de Artă Contemporană.
Parteneri: Corcova Roy & Dâmboviceanu, pnk casual.​
Parteneri media: Igloo, Zeppelin, Şapte Seri, feeder.ro, Radio France Internationale.
Fotografie: Dan Vezentan, New Folder Studio.​
Concept grafic şi DTP: Florin Darie.​

Ciprian Ciuclea – Interval deschis

Spațiul Aiurart | București, Lirei 21 | 26 iunie – 22 august 2014
Vernisaj: joi 26 iunie, ora 19.00
Curatoare: Adriana Oprea

Ciprian Ciuclea e un artist care cercetează relaţia dintre imagine şi senzorialitate. I love Bach (Galeria Calina, Timişoara, 2009) şi Descriptio (Muzeul Național Brukenthal, Sibiu, 2009) au fost două expoziţii personale importante care au dat coordonatele investigației lui, reluată la scară diferită şi cu aparent alte interese teoretice în expoziţii mai recente cum au fost The consequences of the object’s interpretation process on an objective look (Galeria Recycle Nest, Bucureşti, 2010) şi Erosion | After continental drift theory (Spaţiul Platforma, Muzeul Naţional de Artă Contemporană, Bucureşti, 2013). În ele, senzorialul artei este pus în scenă prin incursiuni în ştiinţă. Proiectele lui Ciprian Ciuclea sunt tehnologice, se sprijină pe aparatură ca personaj principal al expunerii şi pe noţiuni de matematică, fizică, optică și chimie.

Interval deschis se înscrie în această linie, recuperând o preocupare mai veche a artistului faţă de senzorialitatea înregistrării sunetului. Motiv pentru care Interval deschis este o elaborată instalaţie de sunet. Sprijinindu-se pe noţiunea algebrică binecunoscută (interval deschis sau închis), sunetul manipulat în spaţiul de expunere creează realitatea concretă a unei formule altfel abstracte. Ce înseamnă să produci şi să percepi un interval deschis prin unde sonore? Sunetul este mai întâi propagat şi înregistrat fizic prin imagine (prima parte a expunerii: instalaţie audio-video), ca apoi să devină protagonist de unul singur (a doua parte: instalaţie sonoră). Proiectul lui Ciprian Ciuclea propune un mediu imersiv, ambiental, difuz; o atmosferă conceptual-sonoră care reconfigurează datele fizice ale spaţiului și ale perceperii lui.
Ciprian Ciuclea este artist român stabilit în București. Este interesat de proiectele site-specific și se concentrează în principal pe aspectele conceptuale ale receptării. El dezvoltă instalații complexe, care implică lumina, sunetul și video. Temele explorate, folosindu-și de multe ori corpul ca pe un instrument, sunt legate de aspectele sociale ale comunicării și interpretării mesajelor, contemplare și supraveghere, puse în relație cu aspectele științifice ale existenței umane.

Adriana Oprea este critic și istoric de artă. Colaborează cu spații de artă, scrie cronici, curatoriază expoziții. În 2011, ea a semnat curatorial expoziția „Welcome to the Uncanny Valley ” (artiști: Zsolt Berszán, István Betuker, Veres Szabolcs) de la Galeria Bazis, în Fabrica de Pensule din Cluj, iar în 2012 a avut o intervenție documentară despre ficțiune și uitare în istoria artei în „Trecutul Perfect. Oferte efemere „, un proiect la Spațiul Platforma, Muzeul Național de Artă Contemporană din București. Adriana Oprea trăiește și lucrează în București.

Expoziţie Cristian Răduţă

La Galeria 418

Pe data de 25 mai, la Galeria 418 a avut loc deschiderea celei mai noi expoziţii a sculptorului Cristian Răduţă, intitulată Terraferma.
Curator: Joana Grevers

Primul lucru care trebuie spus despre Cristian Răduţă este că a indus de la bun început în eroare. Dacă definiţia tradiţională a sculpturii cuprinde necesarmente referirea la spaţiu, materie, formă, volum, lumină sau tehnică, apărând în 2005 cu Rinocerii, Cristian Răduţă şi-a anunţat franc poziţia în cadrul acestui sistem de referinţă, dar nu în interiorul dialogului previzibil pe care lumea credea că l-a intuit între el şi termenii de mai sus, altminteri inevacuabili, ai sculpturii. Iată un nou Sculptor, s-a murmurat între vernisaje. Or, sculptor el este, fără îndoială, însă relevant şi decisiv e ceea ce se întâmplase deja înaintea Rinocerilor, în 2003 (al doilea lui an de studii), când făcuse Insectele, şi ce se va întâmpla după, în timpul studiilor de master şi al bursei la Roma, când apar Cartoon Dogs şi tot ceea ce a dus la expoziţiile lui din ultimii ani.

Deşi Rinocerii îl recomandă cel mai mult, Răduţă pare să fie cel mai acasă atunci când rinocerii nu sunt singurii protagonişti ai lucrărilor lui, împărţind scena cu alte personaje, cu mult mai discrete: frunze inserate în compoziţia unor suprafeţe, pene care stau suspendate pe cârlige, bărcuţe strecurate sub paralelipipede, oscioare de insecte şi picioruşe pentru ceea ce par să fie căţei, cu toată mecanica lor delicată. În definitiv, e nelegitim ca un sculptor român să se regăsească mai curând în Bitzan decât în tabăra de la Căsoaia? Pe acest traseu al dezvăluirii de sine – e important: odată cu îndepărtarea firească la urma urmei, cronologică, de ”şcoală” şi de lecţia academică, instituţională a sculpturii – se înscrie expoziţia de faţă a lui Cristian Răduţă, având în distribuţie rinoceri (tot ei!) şi monumente.
(Adriana Oprea – critic de artă)
Expoziţia poate fi vizitată la 418 Contemporary Art Gallery până pe 15 august.
SURSA: iglooblog