René Burri a încetat din viață

René Burri  (foto Eugen Moritz)

Fotograful de la Agenția Magnum, René Burri a murit ieri, 20 octombrie 2014, la vârstă de 81 de ani. Burri a început să lucreze cu Magnum în 1955, ca asociat, apoi, în 1959 a devenit membru cu drepturi depline. René Burri rămâne în istoria fotojurnalismului și a artei ca o personalitate marcantă, cu o cariera de peste 60 de ani. El este cel mai bine cunoscut pentru portretele sale de Che Guevara, Picasso și Le Corbusier.

Născut în Zurich în 1933, el a contribuit la publicații precum LIFE, The New York Times și Paris-Match. A călătorit pe tot parcursul carierei sale în Orientul Mijlociu, Europa și America Latină. În anul 1965, el a ajutat la crearea Magnum Films și a petrecut după aceea șase luni în China, unde a făcut filmul BBC intitulat The Two Faces of China/ Cele două fețe ale Chinei.

René Burri la Cluj (Foto Eugen Moritz)

René Burri la Cluj (Foto Eugen Moritz)

Pe 22 februarie 2006, René Burri a fost la Cluj pentru a lua parte la un workshop organizat de Universitatea de Arte și Design în parteneriat cu Centrul Cultural Francez și Centrul Cultural German. René Burri a povestit, atunci, despre celebrul interviu cu Che Guevara și despre colaborarea sa cu Henri Cartier-Bresson.
Foto: arhiva Eugen Moritz

A murit Dinu Patriciu

Sursa foto: Mediafax

Sursa foto: Mediafax

Dinu Patriciu a murit astăzi, 19 august 2014, la vîrsta de 64 de ani, la Londra. El suferea de cancer.

Mulți l-au cunoscut pe  Dinu Patriciu ca om politic și întreprinzător. Mai puțini au știut, însă, că Dinu Patriciu a fost arhitect și colecționar de artă.

Dan Costache Patriciu s-a născut pe data de 3 august 1950, la București, în familia unui petrolist din perioada interbelică. Dorea să urmeze artele plastice. A absolvit,  în anul 1975, la îndemnul tatălui său, Institutul de Arhitectură „Ion Mincu” din București. După absolvirea facultății, a fost repartizat ca arhitect la Institutul de Proiectări al Ministerului Comerțului Exterior. A primit numeroase premii de arhitectură și design în România și în străinătate. În anul 1978 este admis ca asistent universitar la Institutul de Arhitectură din București. Împreună cu câțiva colegi, câștigă un concurs internațional de arhitectură pentru construirea unui palat la Abu Dhabi. În perioada regimului comunist, acumulează experiență în domeniul imobiliar, finalizând 40 de proiecte locative și spații comerciale în România și peste 25 de complexe de lux, clădiri de birouri și hoteluri în Emiratele Arabe Unite.

Începând din anul 1990 devine membru fondator al PNL și ultererior om de afaceri.

S-a stins din viață Doina Elas

doina_elasCu durere în suflet ne despărțim de colega noastră, sculptorița Doina Elas, un suflet nobil și o profesionistă de excepție. (Filiala Interjudețeană Cluj-Bistrița a U.A.P.)

Doina Elas s-a născut la 17 februarie 1928, în Comuna Baia de Criş, Judeţul Hunedoara. A făcut Şcoala primară în Comuna Baia de Criş, Jud. Hunedoara, a urmat Liceul de fete „Regina Maria” din Deva și Liceul „Doamna Stanca” din Satu-Mar și Institutul de Arte Plastice „Ioan Andreescu” din Cluj-Napoca, secţia sculptură. Între anii 1957-1961 a fost profesoară la Şcoala Populară de Artă din Cluj-Napoca.

 ,,…Se desprind cu claritate două elemente caractristice ale limbajului: ştiinţa modelajului şi arta cioplirii în piatră. Păstrând datele esenţiale ale fizionomiei care individualizează caracterul, Doina Elaş recurge la un modelaj fin, sensibil, care estompează duritatea conturelor nete”. (Negoiţă Lăptoiu)

 ,,…Portretele (în care natura umană este abordată în sensul unei inspiraţii majore de descifrare a coordonatelor specifice vieţii lăuntrice a modelelor) şi compoziţii vitalizate de subtile sugestii metaforice, lucrările Doinei Elaş nu violentează formele naturii, ci le purifică de detalii. Corespunzător echilibrului de sorginte clasică al gândului şi sentimentului, volumele modelate sau cioplite cu fermitate sunt cumpănite, trecerile dintre ele sunt line, fără intrânduri unghiulare, suprafeţele sunt clare şi limpezi, iar construcţia compoziţională  de ansamblu riguros echilibrată”. (Livia Drăgoi)

Doina Elas - Păsări (piatră cioplită 43x25cm)

Doina Elas – Păsări (piatră cioplită 43 x 25 cm)

 „…Situată înafara lumii subpământene, mai degrabă, instalată într-o suprarealitate a eternităţii decât dând curs voracităţii sălbatice cu care se înfulecă reciproc, într-un delir hipnotic, timpurile şi oamenii, artista a locuit devreme “Insula morţilor”, domeniul calm al valorilor depline, locul înfrăţirii şi egalităţii spiritelor evadate din constrângerea aprigă a carnalităţii  Acum, când o vedem, după “amănuntul” vieţii ei terestre, ne apare ca un adevăr relevat drumul ei spre “Cetatea eternă”: viaţa ei ca artist se suprapune cronologic aproape perfect cu  timpurile României comuniste! N-a rămas însă, în arta sa, nici o urmă din “zarva” politică din cele cinci decenii “închinate Omului”. Dimpotrivă, o candoare de profesor “chiţibuşar” idealist al libertăţii de creaţie care nu s-a legat de nici un catarg, preferând să vadă de sus geometria neântinată a formelor ideale. Cu dalta şi ciocanul- uneltele ei- n-a admis să participe la “construcţia celei mai bune dintre lumile  posibile” ci, a rămas cu privirea atintită acolo, sus, de unde acum veghează lumea morţilor şi adevărul lor perpetuu”. (Vasile Radu)

A murit criticul de artă Dan Hăulică

Criticul de artă Dan Hăulică a murit duminică, 17 august 2014, la vârsta de 82 de ani.

Dan Haulica (Foto Andrei Rosetti-artavizuala21)

Dan Hăulică (născut 7 februarie 1932, Iași) a fost unul dintre cei mai importanţi critici de artă români, fiind preşedinte al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de artă (AICA). În 1990, a fost numit ambasador, delegat permanent al României pe lângă UNESCO. Absolvent al Facultăţii de filologie şi al Institutului de arte plastice, eseist literar, critic de artă, membru corespondent al Academiei Române, Dan Hăulică a fost redactor-şef  al revistei de literatură universală Secolul 20.

Dan Hăulică rămâne în memorie și pentru activitatea sa de disidență. În aprilie 1989, a semnat, alături de alte şase personalităţi (Geo Bogza, Ştefan Augustin Doinaş, Octavian Paler, Mihail Şora, Al. Paleologu şi Andrei Pleşu), o scrisoare colectivă adresată Uniunii Scriitorilor, prin care se protesta faţă de măsurile luate împotriva lui Mircea Dinescu, exclus din redacţia „României Literare”.

A murit sculptorul Constantin Lucaci

7 iulie 1923 – 19 iulie 2014constantin-lucaci

Uniunea Artiştilor Plastici din România anunţă cu profundă mâhnire trecerea în nefiinţă a celui care a fost sculptorul Constantin Lucaci, profesor şi laureat al Premiului Herder.

Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Marţi, 22 iulie 2014, orele 15.00, prietenii, cunoscuţii, şi admiratorii îşi pot lua rămas bun de la maestrul Constantin Lucaci, care va fi depus la Atelierul său din strada Ermil Pangrati nr. 33, sector 1 Bucureşti. Ceremonia funerară religioasă va avea loc miercuri, 23 iulie, începând cu ora 11.00, la Biserica Nașterea Maicii Domnului, din București, Calea Dorobanţilor, nr.166, sector 1. Înmormântarea va avea loc miercuri, la Cimitirul Străuleşti 2, în jurul orei 13.00.

„Întrebată din scurt: cine ar putea scrie o pagină despre Constantin Lucaci, recent intrat în nefiinţă? m-am gândit instantaneu nu la lumea din care a făcut parte ca sculptor, ci mai degrabă la scriitorii Francisc Păcurariu şi Constantin Chiriţă, la istoricul literar Romul Muntean, la fotograful Aurel Mihailopol, la doctorul Balaban, care a şi semnat prefaţa unui album apărut la Meridiane în 1977 sau, mai recent, la Pietro Amato, padre Amato, cel datorită căruia o bună parte din lucrările sale se află expuse într-un muzeu din Italia.Toţi sau aproape toţi dispăruţi dintre noi.

Sigur că există rânduri semnate şi de criticii Ion Frunzetti, Costantin Prut, Mircea Deac, Marina Preutu, Mircea Toca, C.R.Constantinescu etc., dar acest bănăţean, născut la Bocşa (la 7 iulie 1923) şi familiarizat cu uzinele din Reşita, înainte de a face studii aprofundate de artă în spaţii academice, s-a simţit atras dintotdeauna de lumea literelor şi a muzicii cu care a consonat în chip aparte.
Creativitatea şi munca neîntreruptă au stat pe prim plan în cei aproape 70 de ani de activitate pe tărâmul artelor plastice. A părăsit figurativul destul de repede pentru a se consacra exclusiv oţelului inoxidabil, singurul material pe care l-a găsit capabil să exprime conexiunea fiinţei umane cu cosmosul.

“Evident, Lucaci nu a avut primul idea unor forme în care să se vada spaţiul –timp al gândirii einsteiniene de la care se revendică imagistica sculpturii contemporane. Dar forma de manifestare a interesului pentru o asemenea întreprindere curajoasă are trăsături proprii…”(Ion Frunzetti).

Nenumăratele sculpturi cinetice, fântâni de mare anvergură, care dau personalitate unor orase ale ţării, precum Vaslui, Drobeta Turnu-Severin sau Constanţa, alte monumente de for public sau zecile de sculpturi din muzee şi din propriul atelier, dovedesc , fiecare în parte, nota de mister pe care o conţin. Individualitate puternică,cu o forţă de muncă urieşească,escaladând cu îndrăzneală obstacolele, perseverând în finalizarea ideilor, nelăsându-se niciodata învins,

Fântână în Brăila (foto Wikipedia)

Fântână în Brăila (foto Wikipedia)

Lucaci a avut parte cam de tot ce şi-a dorit: expoziţii în ţară şi peste hotare, premii naţionale şi internaţionale, funcţii importante în sânul breslei artiştilor plastici, comenzi sociale etc.
Din tinereţe şi până la apusul vieţii a avut legături fertile cu Italia, unde şi-a desăvârşit studiile la Accademia din Perugia, unde a păstorit timp îndelungat Bienala Dantescă de la Ravenna şi unde îi este expusă o parte importantă a creaţiei.
Astfel visul de tinereţe s-a împlinit. Călătoria spre lumină, spre infinitul vieţii, care nu i-a îngăduit multe clipe de odihnă, continuă. În alt ritm.

Drum bun Constantin, Ginu, cum îi spuneau apropiaţii, Lucaci!”
Ruxandra Garofeanu