Desenele lui Sorin Ilfoveanu

Lansarea galeriei AnnArt

Noua galerie de artă contemporană AnnArt Gallery anunţă inaugurarea sediului său din strada Mahatma Gandhi nr.1, sector 1, Bucureşti. Evenimentul va fi prezentat printr-o conferinţă de presă, care va avea loc luni, 16 mai, ora 12.00 ȋn sala principală de expoziţie a galeriei.

Proiectul artistic de debut al galeriei este o expoziţie de desen semnată de Sorin Ilfoveanu – un clasic al artei contemporane românești și totodată o prezenţă puternică pe scena expozițională internaţională – cu lucrări ȋn expoziţii, muzee și colecţii private importante ale lumii, de la Veneţia la Tokyo, de la București și Oslo la Paris.

Elev al maestrului Corneliu Baba, coleg de generaţie printre alţii cu Ştefan Câlţia și Sorin Dumitrescu, Sorin Ilfoveanu ocupă astăzi un loc major ȋn peisajul culturii române. Cu un traseu artistic integru, reuşind să evite comenzile cu teme realist-socialiste şi portretele omagiale ȋn anii  ’70 – ’90, artist de o remarcabilă originalitate și forţă creativă, Sorin Ilfoveanu și-a pus ulterior amprenta pe generaţii ȋntregi de tineri artiști – pe care i-a format ca profesor și decan al Facultăţii de Arte Plastice din București. Este decorat cu Ordinul Serviciul Credincios ȋn grad de Mare Ofiţer.

Expoziţia vernisată la AnnArt Gallery, intitulată Desene 2008 – 2011, reunește peste 100 de desene ȋn creion și ȋn creion conte și va fi deschisă publicului în perioada 17 mai – 16 august 2011. Catalogul expoziţiei, la rândul său o frumoasă carte de privit și de ȋnvăţat, parcurge cele 5 secţiuni ale expoziţiei – Banchetul, Rădești, Desene creion Conte, Piţigaia și Grădina și este prefaţat de un studiu scris de criticul de artă plastică Aurelia Mocanu:

Acum, la cei 65 de ani ai artistului, desene putenice și ample se ȋngemănează sub rame de aproape un metru şi jumătate. Sunt prinse sub o semnătură-balama, caligrafiată peste marginile reunite, câte două desene verticale (…). Dintr-o palmă de pământ au rodit chipuri. În stânga, ţarina, în dreapta, făptura.”

AnnArt Gallery (www.annartgallery.ro) îşi propune să promoveze artiști tineri precum și nume consacrate ale artei contemporane românești, să lanseze portofolii de ţinută pe o piaţă de artă în formare. Galeria își propune totodată să recupereze breşa de comunicare dintre artişti şi public printr-un proiect integrat, de lungă durată, menit să dezvolte cote reale de licitaţie, o informare de calitate a publicului larg şi o abordare profesională a lucrării de artă şi a colecţionarului de artă. Suntem intens animaţi de ideea conform căreia arta inspiră și poate schimba realitatea care ne înconjoară.

„Sunt impresionat de această nouă galerie: ‘îmi pare o promisiune fermă către calitate, profesionalism și creativitate” Sorin Ilfoveanu, aprilie 2011.

Galeria se află într-o zonă patrimonială a orașului, în vecinătatea unor repere de arhitectură iconică ale Bucureștiului – între Muzeul Ţăranului Român și Arcul de Triumf – fiind ea însăși situată într-o clădire stil neo-românesc, construită la începutul secolului trecut. În fapt, primul proiect programatic al galeriei a fost chiar conservarea arhitecturii tradiţionale a locului, în care s-a inserat un spaţiu cu dotări de ultimă generaţie a tehnologiei expoziţionale.

Sorin Ilfoveanu s-a născut pe 23 mai 1946, la Câmpulung-Muscel, Sorin Ilfoveanu ȋși petrece copilăria la Piteşti, în Trivale. Rămas fără mama la vârsta de doi ani, copilul Ilfoveanu ȋmpreuna cu familia sa sunt evacuaţi de comunişti din casa de pe Trivale, pe motiv că bunica ţinea ascunsă sabia cu cap de vultur a tatălui său, primită la absolvirea primei promoţii a şcolii de ofiţeri de cavalerie din Câmpulung-Muscel.

Între anii 1953-1964, urmează cursurile liceului Brătianu din Piteşti, unde exista o pleiadă de remarcabili profesori dintre cele două Războaie Mondiale, avându-l, la desen, pe „tata Guţă”, absolvent de Belle Arte la Paris, care îl îndrumă spre pictură. În paralel, urmează cursurile Şcolii Populare de Artă din Piteşti, cu un elev al lui Ciucurencu. Are primul contact cu arta greacă şi Renaşterea în biblioteca profesorului de istorie a artei Steriopol, cu care era vecin; mai apoi, îi descoperă pe Van Gogh, în ediţia Skira, şi pe A. Ciucurencu, în colecţia Meridiane.

Face primele peisaje în ulei la marginea pădurii Trivale şi primele portrete, după bunica sa. Între 1964-1970, urmează cursurile Facultăţii de Arte Plastice Nicolae Grigorescu din Bucureşti, doi ani la grafică, după care trece la pictură, la clasa profesorului Corneliu Baba, avându-i colegi, printre alţii, pe Ştefan Câlţia, Mihai Cismaru şi Sorin Dumitrescu, şi profesori, pe Schileru, la istoria artei, Ghiţescu, la anatomie, Iuca, la gravură.

În ultimii ani, studiază cromatica icoanelor pe sticlă şi a scoarţelor populare, în depozitul Muzeului de Artă Populară (palatul Ştirbey), arta medievală, romanică şi catalană, în biblioteca Uniunii din casa Cerchez (dărâmată de comunişti după cutremur), şi are primul contact cu desenele sgraffitate de pe crucile cimitirelor din nordul Olteniei. După desenele din Caietul 1, făcute sub influenţa acestora din urmă, face seria de gravuri „Vânătorile” (point sèche), pe care le expune ulterior la Galeria Apollo, şi ciclul „Anabasis” (1997-1998), pe care îl expune în anul 2000 la Muzeul Naţional de Artă. În ultimul an, lucrează în atelierul meşterului Baba, alături de o parte din colegii lui de atelier, pictând holul atelierelor din Pangratti.

O cunoaşte pe Ana Ruxandra, studentă la pictură, cu care se va căsători în ultima zi de facultate, când obţine repartiţia la muzeul din Piteşti. Obţine Bursa UAP pentru tineret şi se dedică exclusiv picturii. Începând cu anul 1970, expune în cadrul unor expoziţii de grup şi personale. Sorin Ilfoveanu are o vastă activitate expoziţională, din care amintim (selectiv): personală la Galeria Galateea, unde este remarcat de Ciucurencu (1970), personală la Galeria Municipiului Bucureşti (1977), participă la Bienala de la Veneţia (curator Ion Frunzetti, 1978) şi Sofia (1979), Expoziţie de grup la Perugia, Italia (2010). În perioada anilor ’70, aprofundează pictura în ulei abordând teme cu peisaje şi portrete, intrând în atenţia colecţionarilor de artă şi reuşind să evite comenzile cu teme realist-socialiste şi portretele omagiale. Obţine Premiul pentru pictură al Academiei şi Premiul UAP pentru pictură (1981).

În 1987 face o călătorie de studii în America, împreună cu Florin Ciubotaru (Bursa USIA). Din 1990, după Revoluţie, este chemat de studenţi să predea pictura la Institutul de Arte Plastice din Bucureşti. Între anii 1996 şi 2000 a fost Decan al Facultăţii de Arte Plastice din cadrul Universităţii de Artă din Bucureşti şi, apoi, în perioada 2004-2006 a ocupat funcţia de Rector. Demisionează din această funcţie, în anul 2006, din cauza unui diferend de opinii avut cu Ministerul Educaţiei pe tema doctoratului în arte vizuale. În anul 2000 a primit Ordinul Naţional – Serviciul Credincios în Grad de Mare Ofiţer. În 2002 expune împreună cu Ştefan Câlţia, Adrian Ilfoveanu şi Nicu Ilfoveanu la Littman & White Galleries, Portland, lansează albumul „Grife” în cadrul expoziţiei „Codex Ilfoveanu”, organizată la Galeria Apollo şi are două  expoziţii personale la Muzeul Bruckenthal din Sibiu şi Muzeul de Artă din Cluj (Palatul Banfy), cu o serie de desene cu manuscrise originale la „Fric” (Şt. Agopian), „Saturnalii”, „Câinele pământului”.
SURSA: AnnArtGallery