HC-Bresson: Fotografia este un fel de crochiu
Din istoria fotografiei
Kunst Haus Viena prezintă în perioada 17.11.2011 – 26.02.2012 o expoziție dedicată lui Henri Cartier-Bresson, considerat „părintele” fotojurnalismului modern şi unul dinte titanii artei fotografice a secolului al XX-lea. (Citiţi: Viena o capitală a artelor)
HC-Bresson a reprezentat o figură centrală a epocii postbelice, atât pentru realizările sale, cât şi pentru influenţa pe care a avut-o asupra fotografilor de pretutindeni, inspirând fotojurnaliştii prin ceea ce el numea: „decuparea unei realităţi ce intuieşte momentul decisv”.
Henri Cartier-Bresson s-a născut la Chanteloup-en-Brie, lângă Paris, într-o familie înstărită. Încă din copilărie a început să imortalizeze imagini cu un aparat Box Brownie şi, apoi, cu o cameră 3×4 inch.
În timpul studiilor liceale a învăţat să picteze, iar la vârsta de 19 ani, în anul 1927, a intrat la Lhote Academy, clasa pictorului şi sculptorului Andre Lhote, alături de care a învăţat teorii despre compoziţie şi analiza limbajului plastic. Cunoaşte mai multe personalităţi din grupul suprarealist, foarte influent în arta franceză a perioadei, dezvoltând curentul realist în fotografie. Datorită faptului că nu a putut aplica în pictură conceptele realismului fotografic îşi distruge o mare parte a lucrărilor pictate în tinereţe. Între anii 1928 şi 1929 studiază arta, literatura engleză şi filozofia în cadrul Universităţii din Cambridge.
În 1930 pleacă în Cote d’Ivoire pentru a realiza fotografii cu localnicii. Se îmbolnăveşte grav de malarie şi, în 1931, se întoarce în Franţa.
După ce a văzut câteva imagini ale fotografului ungur Martin Munkac afirmă: „am înţeles, dintr-o dată, că fotografia poate imortaliza eternitatea într-o clipită”. Îşi procură o cameră foto Leica şi un obiectiv de 50 mm, pe care le numeşte „o extensie a ochiului”. Dimensiunile reduse ale aparatului îi permit să rămână neobservat pe stradă sau în locurile închise. Realizează fotografii de stradă în Berlin, Bruxel, Varşovia, Praga, Budapesta şi Madrid. Nu a fotografiat niciodată cu blitzul. Solicita ca fotografiile să fie mărite fără decupaje şi fără manipulări în laborator. A lucrat doar alb-negru, munca de procesare lăsând-o în seama altora. Vernisează prima sa expoziţie de fotografie în anul 1932, la New York, apoi la Madrid.
În 1934 îi întâlneşte pe David Szymin, poreclit „Chim” (care îşi schimbă numele în David Saymour), apoi pe fotograful ungur Endre Friedman (care va purta numele Robert Capa), ambii devenid mentori ai lui Cartier-Bresson. Capa îi recomandă să renunţe la fotografia suprarealistă pentru a face fotojurnalism.
Întors în Franţa colaborează cu regizorul Jean Renoir, pentru care joacă câteva roluri secundare, dar este, în acelaşi timp, şi asistent de regie.
Prima fotografie jurnalistică a lui Cartier-Bresson a fost publicată în anul 1937, cu ocazia încoronării regelui George al VI-lea al Marii Britanii. Colaborează ca fotograf la ziarul comuniştilor francezi „Ce Soir”.
În 1939 se înrolează în Armata Franceză ca fotograf şi, în iunie 1940, cade prizonier. Este trimis într-un lagăr german de muncă forţată de unde reuşeşte să evadeze după 35 de luni petrecute în detenţie. Se întoarce în Franţa cu acte false şi, împreună cu alţi fotografi, documentează ciclul fotografic Ocupaţia şi Eliberarea Franţei. Tot în această perioadă realizează pentru Serviciul de Informaţii al Armatei Americane un documentar despre întoarcerea prizonierilor francezi, intitulat „Le Retour”.
În 1947, Henri Cartier-Bresson, Robert Capa, David Seymour, William Vandivert şi George Rodger fondează „Magnum Photos”, propunându-şi astfel, ca fiecare membru al asociaţiei să acopere o anumită zonă geografică. Cartier-Bresson se ocupă de India şi China. Misiunea lor era de a „simţi pulsul vieţii”. Printre proiectele realizate în acestă perioadă pot fi amintite: „People Live Everywhere”, „Youth of the World”, „Women of the World”, „The Child Generation” ş.a.
Cartier-Bresson a dobândit recunoaşterea internaţională în anii 1948-1949 când a documentat fotografic funeraliile lui Mahatma Gandhi, ultimele luni ale Războiului Civil din China, primele luni ale regimului maoist, eliberarea Indiilor Olandeze şi formarea Indoneziei.
În 1952 a publicat un portofoliu de 126 de fotografii din Est şi din Vest, lucrare ce are o prefaţă realizată cu citate din Cardinalul de Retz şi o copertă desenată de Henry Matisse.
Henri Cartier-Bresson a cutreierat întreaga lume şi a fost primul fotograf din Occident acceptat să realizeze, liber, imagini în ţările din Blocul Sovietic. Despre alegerea subiectelor spunea: „în fotografie, chiar şi cele mai mărunte lucruri pot fi subiecte mari”. Petrecea mult timp în locaţiile unde urma să realizeze un fotoreportaj, fiind însoţit în permanenţă de un carnet de schiţe în care făcea crochiuri. În anul 1975, Cartier-Bresson a fost invitat în România cu ocazia împlinirii a 30 de ani de la victoria împotriva regimului fascist. Evenimentul a fost sărbătorit cu mult fast de către comunişti. Cu acest prilej, chiar dacă fotografia nu mai era în acel moment pe primul loc pentru Cartier-Bresson, el a profitat de ocazie şi s-a plimbat prin toata ţara, din Drumul Taberei şi cafenelele din Bucureşti în Maramureş şi din Nordul Olteniei în Bucovina. „Impresiile” pe care soţii Bresson le-au imortalizat în România comunistă s-au concretizat în mai multe fotoreportaje. Cel realizat pe data de 7 mai 1975, în Craiova, a fost prezentat publicului din România prin intermediul unei expoziţii, în mai 2010, deschisă la Muzeul de Artă din Craiova. În fotografii sunt surprinşi, alături de HC-Bresson, membrii echipajului aflaţi în Dacia 1100 condusă de Victor Boldâr şi anume: Martine Frank şi Nicu D. Gelep. Tot în urma vizitei din România, Gheorghe Epuran (A.FIAP) a consemnat un interviu cu marele maestru fotograf, interviu ce a fost publicat în revista Fotografia nr. 3 (63) /1975.
Viaţa publică a lui Cartier-Bresson a fost una discretă, deşi a realizat portrete ale unor celebrităţi cum ar fi, de exemplu, Richard Nixon, Martin Luther King, Pablo Neruda, Simone de Beauvoir, Pablo Picasso, Samuel Beckett, Leonard Bernstein, Alexander Calder, Albert Camus, Coco Chanel, Marcel Duchamp, William Faulkner, Robert Oppenheimer, Mahatma Gandhi, Alberto Giacometti, John Huston sau Marilyn Monroe şi mulţi alţii.
În 1966 se retrage din funcţia de la „Magnum”, iar din anii ’70 nu mai practică fotografia. Se întoarce la pasiunea sa din tinereţe: desenul şi pictura. Vernisează prima sa expoziţie de pictură în anul 1975, afirmând: „fotografia nu a fost niciodată mai mult decât un mod de a picta, un fel de crochiu”. Întotdeauna desenul, pentru Cartier-Bresson a fost o acţiune meditativă, în timp ce fotografia, una intuitivă. Într-un interviu acordat gazetei Washington Post, în 1957, Cartier-Bresson arăta: „fotografia nu e ca pictura; există o fracţiune de secundă de creativitate. Ochiul tău trebuie să vadă compoziţia ca o expresie a ceea ce îţi oferă viaţa şi tu trebuie să întuieşti când să declanşezi aparatul. Acesta este momentul de creativitate al fotografului… Ops! Momentul! Dacă l-ai ratat, e pierdut pe vecie!”
Moare la Montjustin (Alpes-de-Haute-Provence, Franţa) pe data de 3 august 2004.
Ceea ce deosebeşte viziunea lui Henri Cartier-Bresson de cea a multor alţi fotografi care încearcă să surprindă momente ideale, nereuşind decât să perpetueze imagini-clişeu, este acea capacitate de a previzualiza imaginea astfel încât aceasta să aibă semnificaţie şi rezonanţă. Este un fel de a surprinde o „clipă suspendată”. Dacă vreţi, este ceea ce majoritatea fotografilor ar numi „clipa norocoasă”. Cu toate acestea este greu de imaginat că această „clipă norocoasă” te poate însoţi întrega viaţă. HC-Bresson fotografia chibzuit, adesea expunând doar câteva cadre în timpul evenimentelor. Celebra lucrare Behind Saint-Layare Station, Paris, France (Place de l’Europe), 1932 , – ce reprezintă silueta unui bărbat sărind în mijlocul unei străzi inundate, chiar în fracţiunea de secundă de dinainte ca piciorul să atingă suprafaţa apei – ilustrează sensibilitatea şi capacitatea sa vizionară de a surprinde „momentul decisiv”. Instantaneele lui au contribuit la un nou mod de a o percepe fotografia. Henri Cartier-Bresson a lăsat în urma lui adevărate mărturii-document ale realităţii acelor vremuri, a unor frumuseţi care pot fi căutate acolo unde ne aşteptăm, poate, cel mai puţin să le găsim. (Grigore Roibu)
SURSE: FotoMagazin.ro; Ana-Maria Gavrilă – Arhetipul fotografului rătăcitor; Magnumphotos.com; Wikipedia.
Citiţi: Din istoria fotografiei – Expresia naturii în fotografia lui Ansel Adams
artavizuala21 