Salonul sticlei – TRANSPARENȚE 2017

Decernarea premiilor

Filiala Arte Decorative a Uniunii Artiștilor Plastici din România are onoarea să vă invite marți, 13 iunie 2017, ora 18  la decernarea premiilor Salonului sticlei – TRANSPARENȚE 2017 –  la Galeria ORIZONT nr 23 A, București.

Curatorii expoziției: Cătălin  Hrimiuc, Lucian Butucariu

NOMINALIZĂRI:

Premiul Transparențe/Salonul Sticlei 2017
Nominalizați:
Vladimir Cioroiu
Mihai Hlihor
Ioana Stelea

Premiul special al juriului
Nominalizați:
Victor Săraru
Valeriu Semenescu
Mihai Țopescu

Premiul pentru Tineret
Nominalizați:
Alina Dobrică
Ana Maria Maioru
Gabriela Elena Velea

Premiul pentru Debut
Nominalizați:
Sorin Andronescu
Ana Bradu
Silvana Constantin
Dan Marincovici
Ștefan Szabo

Premiul Special pentru Critică și Cercetare în domeniul Artei Sticlei.
Aurelia Mocanu (critică de artă, jurnalistă, realizatoare radio).

Salonul Naţional de Artă Decorativă, Hunedoara 2013

Galeria de Artă „Forma”, Deva

Artele textile şi ceramica modernă sunt profesii relativ noi în România. Aceste domenii ale artelor decorative s-au impus drept activităţi cu mare potenţial expresiv, producând o transformare în modul lor de receptare. În România, după jumătatea veacului al XX-lea, artele decorative se dezvoltă alături de industria de profil. În anii 1980 Bienalele de Artă Decorativă de la Bucureşti şi Cluj demonstrau faptul că acestă zonă de cercetare artistică nu se află în cea a „artelor minore”. Calitatea artelor textile şi a ceramicii îşi demonstrează rolul o dată cu educaţia artistică din centrele universitare Cluj şi Bucureşti, depăşind tradiţia decorativismului şi reuşind să reflecte idei generate de experiment.

Salonul Naţional de Artă Decorativă din Deva, primul de acest fel din judeţul Hunedoara, reuneşte pe simezele Galeriei „Forma” lucrări de artă decorativă apaţinând artiştilor din Banat şi Transilvania. La manifestare au fost invitaţi 39 de artişti din Târgu Mureş, Timişoara, Sighişoara, Bistriţa, Târgu Mureş, Cluj, Alba Iulia, Satu Mare şi Hunedoara.

„Având în vedere că artiştii deveni se exprimă prin pictură, sculptură şi grafică, ideea unui Salon de Artă Decorativă a fost foarte bine primită”, a precizat Adriana Popa Canija, în calitate de curator al expoziţiei.
Am stat de vorbă, în continuare, cu Adriana Popa, artist plastic, profesor şi inspector de specialitate în cadrul ISJ Hunedoara, care a avut amabilitatea de a ne da câteva detalii despre acest salon:

 „Acestă expoziţie este o mândrie pentru judeţul Hunedoara, deoarece este primul Salon Naţional de Artă Decorativă organizat aici, la Deva. Arta decorativă a fost considerată „sora vitregă”, sau „răţuşca cea urâtă”, a artelor plastice consacrate.

Vechile Saloane de Artă Decorativă, de la Bucureşti şi Cluj, de care care ne aducem aminte, aveau loc în două centre universitare. A aduce aici, la Hunedoara, un alt mod de exprimare plastică este ceva nou. Le mulţumesc celor care au trimis lucrări, artişti din tot Ardealul, artişti decoratori care îşi îndreaptă cătările nesfârşite asupra materiilor şi tehnicilor specifice artelor decorative. Avem expuse la Deva lucrări din colaj textil, tapiserie, ceramică, obiecte textile şi miniatură textilă. Putem vedea, prin intermediul acestei expoziţii, o altă modalitate de exprimare plastică, o manieră nouă de a inventa forme. În cadrul Saloanelor noastre judeţene publicul poate vedea, în general, multă pictură şi grafică şi mai puţin artă decorativă. Vizitând expoziţia descoperim că această artă, arta decorativă, este în plin avânt acum. Cel puţin aşa simt eu… De la jumătatea secolului al XX-lea arta decorativă s-a dezvoltat puternic. Şi, uite, am ajuns ca în galeria de la Deva să expunem o serie de lucrări de înaltă calitate”.

A consemnat Grigore Roibu

Din bucătăria unui atelier de iconografie…

Fragment din manuscrisul volumului „Adnotări – Lecţii de pictură / Constantin Flondor şi Gruparea NOIMA”  – carte în curs de apariţie la Editura Institutului Cultural Român.

Studii în atelierul mânăstirii Oaşa.
Din nou pictură în straturi

După plecarea sa la mânăstire părintele Pantelimon nu mai pictează o vreme. Are, cum spun monahii, diverse ascultări. Apoi, se ia hotărârea în obşte să se pună bazele unui atelier de pictură. I se alătură ieromonahul Teofil Bâra, şi astăzi, colegul său de atelier.

Studiu pentru proplasmă şi carnaţie – Ieromonahul Teofil
(Foto: Andrei Rosetti)

Urmează o perioadă de documentare şi studiu. Părintele Teofil desenează o perioadă după model. Studiază poligoane regulate (la fel cum făcusem şi noi în anul dedicat geometriei), cranii. Parcurge teme de natură statică, schiţe de peisaj.
În paralel sunt preocupaţi de culoare, însă într-un mod aparte. Pe mici cartonaşe sunt alăturate câte două nuanţe de culoare. Spre deosebire de planşele lui Itten însă, aici fiecare nuanţă este obţinută prin suprapuneri de culoare folosindu-se o gamă restrânsă de pigmenţi (pământuri, alb, negru). Din câţiva pigmenţi stinşi rezulta în urma suprapunerii şi alăturării culorilor un spectru larg de nuanţe. Puterea acestor culori stinse de a părea uneori saturate rezultă din felul cum se fac aceste juxtapuneri şi suprapuneri.

Studii cromatice – alăturare şi suprapunere – Oaşa I (Foto: Andrei Rosetti)

Rezerva de pigmenţi a atelierului este mereu în dezvoltare. Culori din Grecia, de la producători germani, francezi etc. Fiecare pigment este testat prin mici exerciţii de suprapunere, alăturare.
La fel în privinţa cretelor pentru grund. Cleiurile, pensulele, tot instrumentarul este folosit la început cu rigoare de farmacist. Perfecţionarea meşteşugului merge mână în mână cu studiul proporţiilor, al anatomiei corpului uman şi al morfologiilor din vechile icoane.

Pentru o perioadă, părinţii vor să parcurgă toate etapele procesului de realizare a picturii pe panou din lemn. De la alegerea trunchiurilor de tei până la vernisarea icoanei. Este o continuare a încercărilor din facultate de a înţelege pictura în straturi. Am pictat şi atunci în aceste tehnici. În acei ani însă eram preocupaţi în primul rând de pictura în ulei. Aici accentul se mută aşadar pe tehnologia şi posibilităţile de exprimare ale picturii în tempera cu emulsie de ou.

Studii cromatice – alăturare şi suprapunere – Oaşa II (Foto: Andrei Rosetti)

Fiecare icoană presupune un desen riguros, sprijinit pe o anatomie bine stăpânită. Exigenţa rămâne aceeaşi şi când e vorba de culoare sau de poleire. Culoarea formelor figurate se clădeşte din straturi suprapuse căutând cel mai adesea să nu fie pierdută transparenţa umbrei. Amestecul pe paletă devine secundar. Câştigă în importanţă construcţia nuanţelor prin suprapuneri succesive de straturi de culoare. Desigur e intuită o armonie finală a întregului. Totodată se au în vedere relaţii cromatice rezultate prin alternanţa cald-rece a straturilor picturale.

Martori pentru diverşi pigmenţi – ocru (Foto: Andrei Rosetti)

Studii cromatice – alăturare şi suprapunere – Oaşa III (Foto: Andrei Rosetti)

Principiile de suprapunere se păstrează. Gras pe slab (la început emulsia e mai diluată), deschis pe închis (Se porneşte de la proplasme cu tonalităţi mai coborâte. Suprafeţele devin din ce în ce mai restrânse şi mai luminoase.), opac pe transparent (La început albul lipseşte, în stratul de proplasmă este lăsată lumina din albul grundului să treacă prin stratul pictural. Ca excepţie, proplasma pentru carnaţie este uneori mai opacă. Spre zonele mai deschise ale picturii albul opacizează stratul pictural), rece pe cald etc.

Desenând icoana Sfintei Treimi – Ieromonahul Pantelimon (Foto: Andrei Rosetti)

Eboşa este realizată cu ocruri. Apoi se caută proplasme potrivite fiecărei zone de culoare, fie că e vorba de veşminte, carnaţie, clădiri etc. Spre exemplu un veşmânt, aparent albastru în final, e obţinut suprapunând ocru, umbră naturală/arsă, negru de viţă, griuri tot mai deschise obţinute amestecând acelaşi negru cu pigment alb. Mai întâi e realizată o proplasmă caldă nu foarte închisă din straturi de umbră naturală/arsă şi ocru. Apoi se urcă spre lumină într-o zonă restrânsă, păstrându-se transparenţa şi căldura proplasmei în zona de umbră. Amestecurile tot mai deschise şi tot mai parcimonios distribuite de negru şi alb sunt în acelaşi timp reci.

Părintele Teofil studiază în ultima vreme feluri diverse de proplasmă pentru carnaţie.

Schiţe pentru Buna Vestire – cromatică plecând de la culori ale pietrelor
din zonă – Ieromonahul Teofil (Foto: Dinu Lazăr)

Posibilităţile sunt nenumărate. Tot timpul pictorul gestionează transparenţa, relaţiile de cald rece sau chiar de complementaritate a culorilor, atât în ansamblul lucrării cât şi în detaliul unei culori locale sau al micilor vecinătăţi. (Andrei Rosetti)
Citiţi şi Sentimentul teologic al frumuseţii

Estetica artei decorative chineze la Deva

Artă şi măiestrie în China – umbrele, evantaie şi broderii

Astăzi, 27 februarie 2012, la Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva a avut loc vernisajul expoziţiei „Artă şi măiestrie în China – umbrele, evantaie şi broderii”.
Expoziţia cuprinde peste 100 de piese, prezentând publicului hunedorean arta realizării evantaielor şi umbrelelor de Hangzhou şi aproximativ 40 de broderii din mătase. Prin această expoziţie MCDR, în parteneriat cu Liceul de Muzică şi Arte Plastice „Sigismund Toduţă” din Deva, propun publicului vizitator familiarizarea cu o cultură milenară care are tradiţie în arta decorativă, combinând în aceste obiecte latura funcţională cu cea estetică.

În publicul numeros s-au numărat personalităţi ale vieţii culturale, politice şi economice a judeţului, cum ar fi, de exemplu, Mircea Moloţ – preşedinte al Consiliului Judeţean, Petru Mărginean – preşedinte PC Hunedoara, Ovidiu Hada – primarul municipiului Hunedoara, Laurenţiu Nistor – deputat PSD ş.a.

Această prezentare necesită JavaScript.

Evenimentul a fost organizat în prezenţa unei delegaţii a Ambasadei Republicii Populare Chineze în România, condusă de Excelenţa Sa Huo Yuzhen. După participarea la vernisajul expoziţiei, doamna ambasador a făcut o vizită la Liceul de Muzică şi Arte Plastice „Sigismund Toduţă”, unde a vizionat o expoziţie realizată cu lucrări ale elevilor şi a urmărit un concert pregătit de micii muzicieni. Ca acţiune aferentă acestei manifestări, delegaţia chineză a vizitat Filiala Institutului Confucius, instituţie aflată în cadrul şcolii de artă deveană.
Citiţi şi Artă şi măiestrie în China

Cartea-obiect, vehicul de comunicare simbolică

Galeriile de artă Focşani
Perioada: 23 ianuarie – 11 februarie 2012

Proiectul WEST MEETS EAST – A Cultural Book Exchange, subliniază prin expoziţiile de carte-obiect organizate în America şi România în intervalul 2009-2012, dorinţa de comunicare a artiştilor de pretutindeni.
Baza proiectului o constituie colaborarea pe plan artistic începută în aprilie 2009, dintre Daniela Frumuşeanu (România) şi Joanne R. Luongo (U.S.A.).

Societatea modernă a făcut din comunicare un idol la care se închină toți cei care participă voluntar la jocurile schimbului de idei și de bunuri simbolice.
Această frenezie a dialogului prin cuvinte sau bunuri simbolice invită de fapt la reevaluarea capacității oamenilor de a trăi în comuniune, împărtășind idealuri nobile, generoase cu gândul la ideea unei societăți de unde singurătatea sau alienarea să fie excluse. Trebuie privit cu atenția alertei că și excesul de comunicare poate dăuna grav idealului de armonie socială. A fi singur între ceilalți pare a fi o luptă pentru identitate și supraviețuire, societatea informațională oferindu-ne pe toate canalele un exces de vești, nu întotdeauna cele așteptate.
Globalizarea ne refuză dreptul la solitudine, altfel spus, la intimitate. În această zonă sensibilă arta propune  o veritabilă medie de aur plasată la egală distanță dintre moderație și exces. A fi informat este, desigur, un privilegiu, a fi bombardat supraabundent poate deveni o dramă.

Artiștii români, integrați spațiului artistic planetar operează prin limbajul artei la configurarea unor alternative, creația lor fiind deschisă către individ și colectivitate.  Proiectul românesc privind Cartea obiect, semnifică efortul aplicat al unor creatori care știu că prin imagine și cuvânt putem locui simultan atât în trecutul utopic, cât și în dimensiunea viitorului. Inevitabil fac referire la celebra Carte de nisip, carte care începe acolo unde o deschizi și se sfârșește în clipa în care o închizi. Așadar, atunci când Ion Bițan configura din pământul ars al unor cărămizi, simbolice piramide ale cunoașterii anticipa o revenire prin artă la plăcerea lecturii, alta decât pe internet sau alte tehnologii media. Cartea ca dimensiune sacră, indiferent dacă evocă ori constată, are sensul unei practicabile relații între tine și ceilalți și, mai important, dintre tine și tine. Marile povești ale lumii, nemuritoarele basme, ne hrănesc cu fabuloase fantasme, amintindu-ne că noi înșine ne-am născut dintr-o minunată poveste. În multe cazuri, povești autentice de dragoste.

Fervoarea intelectuală a unor confrați artiști, unii deveniți autorități în materie, s-au dedicat în timp unor succesive recuperări ale ideii de carte ca o metaforă a cunoașterii în general. Expozițiile naționale sau cele transatlantice au adunat artiști atât de diferiți, încât acest spectacol are frumusețea varietății și perenitatea unui proiect destinat timpului lung. Expoziția Cartea obiect de la Focșani, reprezintă o staționare pe un traseu cultural generos și stimulator pentru artiștii participanți, după ce operele au putut fi admirate la București, Iași și în alte locuri. Calitatea lucrărilor a generat interes prin soluțiile plastice ale compozițiilor, prin prestigiul autorilor, și, evident, prin atașamentul spontan al publicului așezat între uimire și acceptare. Daniela Frumușeanu, cunoscută prin proiectul Batik, prin albumele editate s-a asociat cu numele mari ale domeniului artelor vizuale decorative între care, desigur, Joanne R. Luongo, Șerbana Drăgoescu, Suzana Fântânaru, Miruna Hașegan, Letiția Oprișan, Lisandru Neamțu, Liviu Nedelcu, precum și foarte devotații domeniului Cristina Bolborea, Adela Bonat, Andra Florentina Georgescu, Anca Alexandra Higiu, Ecaterina Marghidan, Ruxandra Ștefan Munteanu, Ana Maria Rugescu, Sabina Mariana Stan artiști selectați pentru evenimentul de la Focșani.

Privesc cu încredere și atașament acest mod de a interacționa prin intermediul unui concept care adună creatorii de bunuri simbolice și-i solidarizează în planul creației și al dialogului intercultural. Cei vechi spuneau: carte frumoasă, cinste cui te-a scris, iar , mai apoi, s-a ajuns la elogiul carte frumoasă cinste cui te citește, spre a ajunge finalmente la formula  carte frumoasă, cinste cui te imaginează și te privește ca pe o icoană a sufletului omenesc dintotdeauna…(Valentin Ciucă)
Mai multe imagini din expoziţie pe Faceboock, Daniela Frumuşeanu – West Meets East
Citiţi şi Vitrina cu cărţi-obiect