Rural Guerilla @ Muzeul Național Brukenthal

„Rural Guerilla” o nouă expoziție de artă contemporană organizată de Asociația Brukenthal von Studio, inclusă în Agenda Culturală a Sibiului, fiind cofinanțată de către Primăria Municipiului Sibiu și realizată în parteneriat cu Muzeul Național Brukenthal, se va vernisa în data de 22 august, 2018, la Centrul de Informare Turistică din cadrul Primăriei Municipiului Sibiu, de la ora 18:00.

Ce este ruralul astăzi? Un amestec între antropic și natural, progres și regres, global și național, între modern și tradițional, tehnologie și meșteșug, frumos și kitsch. Iar urbanul? Un rural spoit. Un Babel postfeudal psihedelic, suprasaturat și colonialist, în care umanul furnică dezorientat și rutinat, angrenat în lupte de gherilă lipsite de perspectivă. Cum arată confluența urbanului cu ruralul, dintre toposul satului idealizat și polisul ca loc de pierzanie, anomic și spectaculos? Expoziția„Rural Guerilla” explorează colajul rural și urban al Transilvaniei contemporane, în contextul centenarului Marii Uniri din 1918, prin diverse forme de exprimare artistică, de la pictură și fotografie la obiecte și asamblaje.

Artiști: Adrian Luca (fotografie), Ilie Mitrea (pictură), Ioan Muntean (pictură), Andrei Popa (pictură), Cătălin Precup (pictură, obiect, asamblaj), Robert Strebeli (pictură)
Coordonator proiect: Ilie Mitrea
Curator: Alexandru Constantin Chituță

Ion Vlasiu. Poveste cu năluci

6 august 2018, ora 18:00

Evenimentul va avea loc la sediul Galeriei Quadro (Cluj, Str. Samuil Micu, nr. 7), în prezența fiicei artistului Ion Vlasiu, istoricul de artă Ioana Vlasiu, și a directorului galeriei, Székely Sebestyén György.

Activitatea creativă a lui Ion Vlasiu, sculptor, pictor și scriitor prolific, acoperă peste șase decenii.

Expoziția de la Galeria Quadro prezintă acele domenii ale activității artistice ale lui Ion Vlasiu, care nu au fost deloc sau doar parțial integrate în cadrul operei: obiecte găsite (crengi, rădăcini și pietre), desene, fotografii și sculpturi colorate din anii 1960-1980.

Născut în 1910, în satul Lechința, de pe Valea Mureșului, imaginația și gândirea sa au fost puternic marcate de lumea satului și de natură. Studiile de artă și le-a făcut la Cluj, la Școala de Arte Frumoase. A debutat „furios”, organizând între 1930-1936 nu mai puțin de șase expoziții personale.

În acestea, alături de lucrările de o eleganță spirituală înrudită cu gândirea antroposofică și estetica art decó, se conturează acel filon care va reprezenta vocea proprie a lui Vlasiu.

Căutând înțelegerea profundă a materiei, artistul va ajunge la constatarea că: „Indiscutabil este un ritm cosmic animator care se manifestă cu o logică elocventă și indestructibilă.” – după cum spunea într-un interviu în 1936.

Acest dinamism ritmic dădea viață în viziunea artistului atât materiei vie cât și lemnului sau pietrei, permițându-i să integreze în sculpturile sale formele găsite în lemn, contorsionările și ritmările specifice acesteia.

După aceste expoziții, bine primite de critici însă fără succes material, în 1937 pleacă pentru un an la Paris. Aici îl va vizita pe Brâncuși în atelierul său, această întâlnire întărindu-i convingerea că esența sculpturii este tocmai materia. Cu toate acestea, în deceniile următoare artistul se va îndepărta, atât formal, cât și conceptual, de propriul său stil și se va orienta spre o sculptură figurativă mai clasică și expresivă și spre realizarea unor proiecte monumentale.

Abia spre 1960 artistul va reveni la „sculptura ritmului”, bazată pe construirea organică a formei. Cu ocazia acestei reveniri însă nu se va opri doar la exploatarea posibilităților plastice aduse la suprafață în anii tinereții. Pe terenul său de la Bistra, în apropierea Mureșului, a început să adune crengi, rădăcini și pietre: forme create de natură pe care, atunci când creșterea s-a oprit și fibra organică a murit, tot natura le-a sculptat mai departe. Aceste „obiecte găsite” au fost așezate ca atare în grădina sau în atelierul artistului, uneori însă a intervenit cu instrumente de cioplit sau le-a vopsit, fixând în formă „năluca” văzută de el. Despre ele, Vlasiu afirma: „toate aceste piese sunt lucrate în colaborare directă cu izvoarele Mureșului.”.

Expoziția „Poveste cu năluci” prezintă, în mod inedit, alături de obiectele găsite, sculpturi de lemn, desenele înrudite cu acestea și fotografiile artistului.
Limbajul frust al figurilor desenate ne duc spre sursele „primitive” ale artei, spre lumea desenelor de copii, formele fiind înrudite cu nălucile văzute în obiectele găsite.

În fotografiile cu sperietori artistul surprinde acele forme de creativitate populară care se intersectau adesea cu practicile artistice moderne: ready made, obiectul găsit.

Ritmurile găsite în lemn, nălucile desenate, sperietorile și pietrele fotografiate contribuie toate la o sinteză artistică organică a lui Ion Vlasiu, trădând un orizont de gândire larg, o înțelegerea a unității surselor vitale ale naturii și omului.