NOIMA – Where the Wind Takes Us

Galeria ICR Viena
24 mai – 10 iunie 2016

_NOIMA_Where the Wind Takes UsInstitutul Cultural Român de la Viena vă invită în data de 24 mai, de la ora 18.00, la sediul său, la vernisajul expoziției „Where the Wind Takes Us“. Sub acest titlu, galeria ICR Viena prezintă în perioada 24 mai – 10 iunie lucrări ale artiștilor din grupul NOIMA: Sorin Scurtulescu, Andrei Rosetti, Ciprian Bodea, Dan Gherman, Cosmin Frunteş. De asemenea, va expune şi va fi prezent la vernisaj pictorul Constantin Flondor, cofondator al grupărilor Prolog, Sigma şi 1+1+1, trei dintre grupările relevante pentru arta românească a ultimilor 60 de ani şi pentru parcursul ei contemporan. În cadrul evenimentului va fi prezentat volumul „Adnotări-lecții de pictură, apărut la Editura ICR în anul 2012. Albumul este semnat de Constantin Flondor și grupul NOIMA.

„Vântul este purtător de miresme, vântul te atinge, te şlefuieşte, vântul trezeşte stări, te poartă în spaţii nebănuite. A scruta orizontul în aşteptarea vântului prielnic. Tu simţi vântul? Înveţi să-l cunoşti, asculţi, adulmeci. Drumuri ţi se dezvăluie. Şi-ţi par sigure chiar de te paşte căderea… Inepuizabile. Impulsul de a lucra cu ce îţi vine la îndemână… cu riscul de a da greş, laşi vântul să umfle pânzele. Te laşi purtat. Apoi, pânză cu pânză, adiere cu adiere – ori pală de vânt ce-ţi trânteşte şevaletul de griul din asfalt… sau te ridică cu totul… Deprinderea strunirii pânzelor ar putea deschide spre noi întrezăriri ale noimei.“ (NOIMA)

NOIMA păstrează în ani dialogul cu lucrurile văzute, studiul în natură. Oricare ar fi fost în timp proiectele grupării, lucrul în plein air, alla prima, rămâne sursă de documentare, dar şi subiect în sine. NOIMA poate fi întâlnită la lucru, în soare sau frig, noaptea sau ziua, nu doar în obişnuitele ieşiri în natură, ci şi pe străzile oraşelor. Începând din 2015, gruparea a desfăşurat parte din activitatea sa în capitala Austriei. Viena a însemnat întâlnirea cu noi subiecte, dar şi deprinderea de a avea uneori inamic, alteori martor, adesea aliat – vântul.

„Where the Wind Takes Us“ însumează astfel de experienţe. Unele sunt rezultatul hoinărelii cu vântul în pânze pe străzile Vienei. Altele sunt aprofundări din atelierele personale, noi „navigări“ ancorate în mărturia străzii.

65 Primăveri colorate

Afis Academie & Palat A3Datorită celor 65 de ani care au fost aniversaţi în acest an printr-o coincidenţă fericită atât de Academia Română, Filiala Timişoara, cât şi de Palatul Copiilor din Timişoara, pe care-l putem numi „incubatorul de artă” al oraşului nostru de pe Bega, în data de 31 mai de la ora 18, în foaierul Academiei Române- Filiala Timişoara, va avea loc vernisajul expoziţiei tinerilor artişti de la Palatul Copiilor din Timişoara, coordonaţi de profesorii Daniela Scurtulescu, Marieta Barbu, Felicia Selejan.

Expoziţia va cuprinde lucrări recente de mari dimensiuni, 200×140 cm, fiecare realizate de grupele tinerilor artişti talentaţi care transformă materialele fără viaţă (vopselele şi suporturile) în adevărate opere de artă plastică pline de viaţă, care ar putea sta alături de orice lucrare de artă vizuală contemporană.

2 . 65 PrimaveriImaginile sunt pline de bucurie, vis şi ne transpun în lumea copiilor unde orice este posibil datorită libertăţii şi sincerităţii acestei perioade optimiste.

În lucrări apar personaje precum Bufniţa înţeleaptă, Peştişorul Profesor sau Peştişorii elevi ori stema Academiei într-un stil pop apropiat de cel al artistului american Andy Warhol. Tinerii artişti îmbină natural ideile având ca rezultat de multe ori o lume colorată şi cu aer suprarealist.

5 . 65 Primaveri

Pentru a ieşi din rutina zilnică şi agitaţia care ne lasă tot mai puţin să vedem frumosul, vă recomandăm această expoziţie ca pe o cură a bucuriei şi a culorilor optimiste.
Daniela Scurtulescu, (coordonator proiect)

Alexandru Ţipoia și George Tzipoia – Destine Artistice

Galeria Romană
24 mai – 19 iunie 2016

TzipoiaVă invităm cu drag în data de 24 mai 2016, de la ora 19.00, la Galeria Romană, la deschiderea expoziţiei aniversare „Destine Artistice, Ţipoia și Tzipoia”, în care lucrările lui Alexandru Ţipoia vor fi expuse alături de cele ale fiului său, George Tzipoia.

Evenimentul va fi prezentat de Sever Voinescu, redactor şef al  revistei  Dilema Veche.

Această expoziţie este dedicată memoriei lui Alexandru Ţipoia şi a operei sale de excepţie, și este organizată în parteneriat cu Institutul Cultural Român.

Alexandru Ţipoia (1914-1993) este unul dintre cei mai importanţi artişti români ai generaţiei  sale.  Artist-pictor complex, exhaustiv,  având o atracţie specială pentru desen,  a făcut de asemenea sculptură, gravură, tapiserie, broderie, restaurare de pictură murală în biserici monumente istorice, frescă religioasă, ceramică, mozaic, artă decorativă.
Ion Frunzetti, în 1946, în cronica sa plastică din Lumea, făcând referinţă la expoziţia pictorului de la Atheneul Român, o caracterizează drept:  „interesantă experienţă constructivistă, care scapă etichetărilor de conveninent…Pusă pe compartimentare  geometrică a formei,  pe segmentare grafică, lucidă, intelectuală, pictura sa e o inginerie interesantă, supusă unui fond temperamental care captivează…Departe de a fi ajuns la o formulă, pe care să o considere reţetă universală, confecţionând  la infinit după indicaţiile ei, Ţipoia preferă să păstreze fiecărui tablou caracterul de experienţă.”

George Tzipoia este fiul pictorului Alexandru Ţipoia, născut la 6 mai  1945, în Bucureşti. Este absolvent al Institutului de Arte Plastice din 1967, la clasa profesorului Traian Brădean. Are numeroase participări la numeroase expoziţii colective şi o serie de expoziţii pesonale la Geneva.  Este autor şi editor al primului album monografic Alexandru Ţipoia (apărut în Elveţia şi Franţa), precum şi al volumelor Centenar Alexandru Ţipoia şi Muzica în Arta lui Alexandru Ţipoia, editat de Institutul Cultural Român.
(Monica Andronic)

Alexandru Antik – Viziuni în întuneric

Muzeul de Artă Cluj-Napoca
21 mai – 26 iunie 2016

Vernisaj: 20 mai, ora 18:00
Curator: Sebestyén György Székely, inițiator Z Angles Gallery
Comisar de expoziție: Alexandra Sârbu
Expoziția face parte din programul expozițional al Z Angles Gallery.

Alexandru AntikArtă în pivnița muzeului

Alexandru Antik (n. 1950, la Reghin; trăiește și lucrează la Cluj) este o personalitate importantă a acelei generații de artiști care, începând cu sfârșitul anilor 1970 (în plină perioadă comunistă), s-a direcționat către o abordare conceptuală a artei și spre procesualitatea ei, punând sub semnul întrebării statutul artefactului și rolul autorului.

Activitatea lui Antik include „ipoteze de obiecte” (din porțelan), instalații, exerciții de body art, acțiuni, performance-uri, manifestări intermedia și multimedia. Ceea ce frapează privind această operă care acoperă deja mai bine de patru decenii este fascinația artistului pentru experimentarea de noi medii și instrumente recente ale artei.

Începuturile sale artistice sunt strâns legate de acea efervescență creativă și ideatică care s-a format la Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj, la secția de ceramică, în jurul asistenților universitari Ana Lupaș și Mircea Spătaru. Această secție, iar mai târziu Atelierul 35 condus de Ana Lupaș (subunitate a Uniunii Artiștilor Plastici dedicată tinerilor), a sprijinit apariția celei de-a doua generații a artiștilor din România, care și-a legat credo-ul artistic atât de ideile neo-avangardei, cât și de postmodernitate.

Expoziția include în circuitul expozițional pivnițele spectaculoase ale clădirii Muzeului de Artă Cluj – Palatul Bánffy. Doi factori importanți au determinat alegerea acestui spațiu. Alexandru Antik a folosit deseori pivnițe pentru instalațiile sau acțiunile sale. Atmosfera și conotațiile acestui tip de încăperi rezonează adesea cu înțelesurile lucrărilor sale.
Pe de altă parte, pivnițele (încăperile subterane, cavernele) pot sugera pregnant rolul artei și al artistului în societate în diferite perioade istorice. În ultimul deceniu al regimului Ceaușescu, în 1986, Antik a realizat acțiunea Visul n-a pierit în pivnița Muzeului de Istorie a Farmaciei din Sibiu. Aceasta a fost o acțiune dramatică și „sângeroasă” (la propriu, în recuzita acțiunii regăsindu-se și intestine de vită), întreruptă de un reprezentant al Securității înainte ca artistul să poată inscripționa cu lampă de benzină, pe pereți, cuvintele: „Visul n-a pierit”. Acțiunea întreruptă de cenzură a devenit un moment legendar al curajului artistic din România, într-o societate înghețată de ideologie și dominată de frică și sărăcie.

După evenimentele din 1989, Antik a continuat să caute noi forme de exprimare, însă într-un context și o scenă artistică radical schimbată. El a devenit un exponent marcant al artei performance-ului și new media, participând la numeroase evenimente prestigioase din țară și din străinătate. Cu toate acestea, el și-a păstrat atitudinea alternativă, punând permanent sub semnul întrebării autoritatea și acționând insistent în direcția îmbunătățirii relației dintre artă, societate și educație.
Expoziția nu este o retrospectivă, chiar dacă sunt expuse și lucrări mai vechi. Concepția expoziției se sincronizează cu practica artistului de reciclare a propriilor viziuni, ceea ce îi oferă artistului posibilitatea de a interveni în propria operă, de a aduce îmbunătățiri, de a dezvolta sau chiar reface radical unele proiecte, subliniind astfel prioritatea ideii artistice față de forma plastică.
Astfel, Macheta unei discuții familiale este un remake total al instalației din 2001, care este transformat în propriul negativ. Video-instalația Zambacalamba Net este bazată pe animația prezentată în 2001 la Bienala de la Veneția, devenind aici o instalație site specific care capătă noi semnificații datorită spațiului în care este prezentată. Recuzita reprezintă simbolic reminiscența pielii artificiale pe care artistul a abandonat-o în cadrul performance-ului Abandonarea pielii din 1996.
Numitorul comun al lucrărilor expuse este dorința artistului, nemulțumit de estetica și modalitățile de producție artistică tradiționale, de a readuce arta la experiența primordială, aproape magică, în concordanță cu aspirația neo-avangardei de a realiza „arta asemenea vieții”. În noile genuri și medii artistice, el a găsit potențialul de a oferi artei un mai mare impact asupra publicului, care este transformat din privitor pasiv în participant activ.
Sub suprafața imaginilor cotidiene sau non-figurative și dincolo de rigiditatea enunțurilor conceptuale, lucrările relevă, în mod misterios sau fragmentar, modalitățile prin care artistul se focalizează neliniștit asupra întrebărilor asupra vieții și morții.
Formele embrionare (Microevent, 1997) fac trimitere la experiențele animalice, nearticulate, inconștiente din jurul momentului nașterii. Pe de altă parte, Zambacalamba Net – proiectat pe peretele unui spațiu care seamănă cu o peșteră – ne aduce, prin intermediul mijloacelor tehnice, mai aproape de atmosfera dansurilor tribale care se desfășurau în jurul focului. O forță primitivă se poate simți și în lucrările negre din seria Canibalism (1989-1990), în care artistul își însușește tehnicile street art-ului.
O scenă a Resurecției morților dintr-un codex medieval (zărită într-o revistă sovietică de știință) i-a oferit inspirația de a medita asupra contrastului dintre intimitatea privată cotidiană și goliciunea universală a omului în fața morții/ renașterii, punând în scenă un performance familial ulterior documentat într-o machetă de instalație.
Instalația multimedia Voyeur (2016) apelează la imagini cotidiene – licăriri ale promisiunii unei alte lumi. Imaginile apar ca „viziuni în întuneric”.
Expoziția Viziuni în întuneric își propune să detensioneze și să concilieze contrastul dintre o carieră artistică rebelă care nu se supune categorisirilor muzeale și canonizarea instituțională care i s-ar cuveni acestei importante opere. Am răspuns acestei provocări prin „exilarea” metaforică a artistului în pivnițele „întunecate” ale unui muzeu de artă.

Acest exil păstrează și subliniază mesajul lui Antik: arta trebuie să trezească gânduri, ea nu trebuie să fie confortabilă nici pentru autoritate, nici pentru privitor, nici chiar pentru artistul însuși. Prin auto-exilare, deschidem posibilitatea revelării a ceea ce este în întuneric: din neștiut ies la iveală viziuni care pot fi licăriri, flash-uri ale propriei noastre existențe.

Cinci artiști români în cadrul Festivalului Saberes e Sabores, Portugalia

Un eveniment în cadrul Proiectului Contemporanii / Coorganizator ICR Lisabona

contemporanii

În perioada 19 – 29 mai 2016, cu ocazia Festivalului “Saberes e Sabores de Outras Gentes” din Redondo, Portugalia, se va desfășura, în cadrul proiectului Contemporanii, o rezidență artistică organizată în parteneriat cu Institutul Cultural Român din Lisabona și Centrul Cultural Redondo. Alaturi de România se vor alătura festivalului reprezentanți din mai multe țări printre care China, Marea Britanie, Republica Capului Verde, Brazilia, Tunisia, Belgia, Olanda, etc

România va fi reprezentată la Redondo de cinci artiști români: Ion Grigorescu, Mircea Roman, Mihai Sârbulescu, Andrei Rosetti și Corina Dobre, alături de scriitorul Daniel Nicolescu și Mihail Alexandrescu, fotografie.

Festivalul “Saberes e Sabores de Outras Gentes” din Redondo sărbătorește convețuirea în armonie a comunităților prezente în sudul Portugaliei. Menirea artiștilor participanți este de a surprinde atmosfera Festivalului în lucrări de grafică și pictură și de a organiza o expoziție în spațiul Centrului Cultural al Municipalității din Redondo. Evenimentul va fi împărtășit publicului bucureștean în perioada august-septembrie 2016 printr-o expoziție, ce va fi însoțită de lansarea catalogul dedicat proiectului: o alcătuire de lucrări de pictură, fotografie și textul documentar.

„Sunt încântat să constat că această latinitate se înțelege atât de bine. (…) Între portughezi și români s-a creat o punte evidentă, în toate spațiile. (…) Și asta arată că toate aceste lucruri nu s-ar fi putut întâmpla și nu se întâmplă decât pentru că și autoritățile și artiștii, toată lumea, toți intelectualii români au o foarte bună relație cu intelectualii portughezi. (…) Repet, această punte și în timp și în spațiu între două latinități asemănătoare nu poate decât să ne bucure într-o Europă care în rest e destul de convulsivă”, a afirmat Boroianu, la vernisajul expoziției de pictură „Șapte zile la Redondo”, deschisă în luna aprilie 2016 în foaierul Sălii Media a Teatrului Național „I. L. Caragiale”.
(Maria Pașc)

Contemporanii este un proiect inițiat și derulat de Asociația Făuritori care își propune valorizarea Culturii românești actuale prin favorizarea actului de creație, abordat într-o perspectivă unitară cu creatorul. Proiectul Contemporanii are ca obiectiv organizarea și susținerea de activități artistice și socioculturale: schimburi culturale internaționale, tabere de pictură și expoziţii – pentru educarea sensibilităţii estetice a publicului.