Ciprian Bodea și Sorin Scurtulescu despre expoziţia Noima ce va fi deschisă în 24 mai 2016 la ICR Viena.
Institutul Cultural Român – Viena organizează în perioada 24 mai – 10 iunie 2016, în Galeria ICR Viena, expoziția „Where the Wind Takes Us“, cuprinzând lucrări ale artiștilor din grupul NOIMA: Sorin Scurtulescu, Andrei Rosetti, Ciprian Bodea, Dan Gherman, Cosmin Frunteş. Alături de gruparea Noima va expune şi va fi prezent la vernisaj pictorul Constantin Flondor, co-fondator al grupărilor Prolog, Sigma şi 1+1+1, trei dintre grupările relevante pentru arta românească a ultimilor 60 de ani şi pentru parcursul ei contemporan. Vernisajul are loc în data de 24 mai, de la ora 18.00, la sediul ICR Viena – Argentinierstrasse 39, 1040 (extras din comunicatul ICR Viena).
Grupul NOIMA a fost fondat în anul 2003, iar începând cu anul 2015, gruparea face parte dintre membrii galeriei Schleifmühlgasse 12-14 şi a desfăşurat parte din activitatea sa în capitala Austriei, cu sprijinul domnului Sorin Panuş şi al Altwienerhof – Hotel und Vinothek, mai multe proiecte de documentare, expoziţii şi dialoguri culturale cu public.
Unde ne va purta vântul
Andrei Rosetti: Ciprian Bodea, Noima a expus pentru prima oară în Viena anul trecut, colaborând cu o curatoare, Denise Parizek şi cu spaţiul de artă contemporană Schleifmühlgasse 12-14. A urmat cea de-a doua expoziţie, împreună cu platforma V8 din Karlsruhe, din spaţiul Friday Exit. Atunci aţi experimentat o selecţie încrucişată a lucrărilor expuse. Vorbim acum de o a treia expunere în Viena unde eşti unul din curatorii interni ai Noimei. Ce aduce nou experienta asta în Noima, în felul vostru de a gândi o expozitie?
Ciprian Bodea: Din perspectiva pictorului, a fi curator al unei expoziţii de pictură, nu poate fi decât o experienţă interesantă, provocatoare. Noutatea acestei panotări, pentru grup, constă în faptul că panotarea nu s-a dorit a fi executată în galerie, sub presiunea timpului, ci a fost simulată în atelier, plecând de la o machetă a galeriei construită de noi, la o scară de 1:10. Desigur, acest mod de a panota nu este o noutate, mulţi curatori contemporani şi artişti apelează la astfel de practici astăzi. Pentru grupul nostru însă, metoda aceasta de lucru e folosită în acest context, în premieră. Dincolo de latura ludica a experiementului, principalul castig al panotării “la rece”, este dat de faptul că ai mai mult timp la dispoziţie pentru a analiza, selecta şi testa cele mai bune variante de expunere a lucrărilor.
Exerciţiul aceasta m-a făcut să reevaluez provocările pe care le presupune, panotarea unei expoziţii de grup, vorbim aşadar de mai mulţi artişti, cu stiluri şi tehnici de lucru diferite. Ne dorim deopotrivă să armonizăm aceste diferenţe şi să transmitem cât mai bine conceptul în jurul căruia s-a construit expoziţia. Trebuie spus faptul ca o mare parte din lucrări, sunt rodul unei sesiuni de plein air urban în Viena. Nu a fost singura. Şi în toate aceste momente vântul ne-a fost partener, inamic… în orice caz aproape.
– Ce a însemnat pentru Noima, pe de o parte, pentru tin, pe de altă parte, întâlnirea cu Viena? Poţi să schiţezi un raport de etapă?
– Viena este un oras prietenos cu artiştii şi iubitorii de artă. Pentru grup, Viena a insemnat prima sesiune de plein air urban împreună, pusă în practică în cadrul proiectului NOIMA 360° început în februarie 2015. Până la acel moment, în sesiunile de plein air, fiecare coleg dezvolta subiecte diferite, iar lucrările nu tratau decât întâmplător vreo temă comună. Atunci ne-am propus să surprindem însă, din perspectiva a patru puncte de vedere diferite, un orizont urban vienez de 360 grade, după diverse regii. Peisajul urban a devenit o experienţă benefică pentru grup deoarece am gândit moduri de lucru în echipă ce deschid spre rezultate şi problematici interesante.
În urma întâlnirilor vieneze de la începutul lui 2015 am dezvoltat de asemenea, legături şi afinităţi, cu două galerii din Viena pe care le-aţi amintit deja: Galeria Schleifmühlgasse 12-14, aflată sub coordonarea Denisei Parizek şi platforma experimentală Friday Exit. Au fost, aţi menţionat corect, două expozitii ale grupării, una la început şi cealaltă la sfarşit de septembrie 2015. Cred că Viena a fost de bun augur pentru a trasa parcursul NOIMA, în afara ţării şi ne-a oferit totodată ocazia de a interactiona cu un alt tip de public, consumator de cultură, dintr-o capitală europeană importantă.
– Sorin Scurtulescu, tu ai propus filtrul poetic al acestei noi prezenţe Noima în Viena: Where the Wind Takes Us. Ce ai avut în vedere?
Sorin Scurtulescu: Am dat acest titlu expoziţiei din Viena inspirat de experienţa reală pe care am trăit-o în timp ce pictam împreună cu ceilalţi membri ai grupului Noima pe străzile din Viena. Lucram atunci în cheia conceptului Noima 360°, inspirat de prietenia şi dorinţa de a lucra în comun, nu singular.
Sunt o fire foarte spontană, greu de oprit. De multe ori îmi vine în minte idea unui titlu posibil, a unei abordări, a unui concept. Unele dintre aceste gânduri sunt apoi bine completate de gândirea analitică şi contemplativă a celorlalţi membrii din gruparea Noima. Aşa s-a întâmplat şi acum, când partea poetică a fost completată de Cosmin Frunteş printr-un text ce a devenit parte din conceptul schiţat iniţial de mine. Nu cred că este o simplă coincidenţă faptul că tatăl lui Cosmin, Nicolae Radu Frunteş, scrie cu fervoare poezii. Nici lucru mic să îl ai pe Ioan Alexandru naş de botez. Aceste lucruri nu te fac poet dar sunt o moştenire, un context favorabil. Cosmin vorbeşte puţin şi respiră poetic, în scurte texte, în pictura pe care o realizează.
Eu m-am gândit la vânt mai mult ca la un partener de lucru cu care ne luptam în timp ce pictam. Avem deja mai multe experienţe vieneze în diverse perioade ale anului, vântul de pe străzile Vienei pare că nu lipseşte niciodată.
Partea frumoasă este că la această expoziţie am contribuit toţi membrii grupării, Ciprian Bodea fiind curator şi panotând împreună cu mine după un sistem inspirat de metoda făcută cunoscută acum câţiva ani de pictorul german Gerhard Richter.
– Ai la activ mai multe experienţe de lucru în plein air urban (diurn sau nocturn). Cea mai cunoscută este experienţa ta romană în cadrul bursei postdoctorale „Vasile Pârvan” la Accademia di Romania. Ai lucrat însă în oraşe din Grecia, Austria, în Veneţia, aici acasă, în Timişoara sau Arad… Cum trăieşti şi filtrezi tu întâlnirea cu oraşul? Cum a fost în cazul Vienei?
– De obicei colind oraşul la pas pentru a simţi atmosfera din toate punctele de vedere, dar în special vizual. Apoi încerc să pictez cele mai reprezentative locuri ale respectivului oraş pentru a surprinde şi înţelege ceva din esenţa şi caracterul locului. Din acel moment, nu mă mai opreşte nimic. Nici turiştii, nici dificultatea de a picta pe timp nefavorabil ori nocturn. Noaptea imi place foarte mult să pictez şi datorită atmosferei scenografice pe care o creează iluminatul stradal, care intensifică expresiv posibile subiecte, centre de interes. În cazul Vienei, m-am acomodat foarte repede deoarece vin dintr-un oraş care are detalii asemănătoare de arhitectură datorită influenţelor austro-ungare. E un lucru ştiut, Timişoara mai este numită şi Mica Vienă.
(A consemnat Andrei Rosetti)
Pe 21 mai 2016 sărbătorim Ziua Mondială a Diversităţii Culturale şi cu această ocazie propunem organizarea in data de 19 mai 2016 a unei importante expoziţii internaţionale pentru a marca acest eveniment.
artavizuala21 