Arina Ailincăi – Corpul dislocat


Centrul Cultural Palatele Brâncovenești vă invită la expoziția ceramistei Arina Ailincăi, Corpul dislocat, sâmbătă, 16 aprilie 2016, de la ora 17.00.
Arina Ailincăi- Corpul dislocatArtista clujeană Arina Ailincăi aduce în expoziție fragmente de corp pe care le asamblează/ dezasamblează. Ea își asumă un joc derridean raportându-se mereu la întreg chiar și atunci când își gândește lucrările în paradigma deconstrucției. Observă/redă/studiază fragmente pe care mereu le contextualizează.
Motto-ul vizual “body in pieces” este reîntregit constant. Prin această reîntregire aparentă, Arina contracarează ideea de fragmentaritate, stagnând astfel imaginea mutilării, dislocării, eviscerării.
La nivel formal, sculptura ceramică de factură expresionistă este contrabalansată de scriitura imprimată/incizată pe lucrare. Urma memoriei este trasată de alfabetul vizual personal care oscilează între jocul lejer al literelor până la comasarea și condensarea lor. Un gestualism pictural completează fiecare piesă ceramică. Intervalul spațial abstract este configurat între fragmente. Dacă nu interpune plăci de plexiglass, ceramista gândește spațiul asemenea unei părți din lucrare, amintind de Lucio Fontana.
În personala de la galeria Ghețărie, Palatele Brâncovenești, alături de reprezentările corporale din ceramică vor fi expuse fotografii. Lucrările din gresie sau paper clay vor face pandant cu fotografiile primelor performance-uri din tabăra de sculptură din Delta Dunării (1987). Atunci s-a produs apropierea Arinei de reprezentarea corporală, după ce până în ’87, apetența pentru tematica abstractă era evidentă.
Subiectul Dislocării este transpus nu doar în ceramică, dar și în zona fotografiei și a performance-ului pentru a contura o imagine cât mai diversă.
(Raluca Băloiu, curatoare)

Dorința mea este de a “scrie” un poem tridimensional despre condiția umană. Aș vrea să exprim aspecte ale specificității noastre, ale balansului între corpul fizic, efemer, fragil, erodat de timp, vulnerabil. Mă interesează relația corpului uman cu lumea intangibilă a interiorității noastre profunde, relație care funcționează ca parte complementară.
Scriitura prezentă ca fundal, pe suprafața sau interiorul corpului, devine o istorie personală și universală, sau chiar un palimpsest al existenței umane prezente și trecute.
Diminuarea contrastului între detaliile naturaliste exterioare și scriitura metaforică diluează linia fină care separă imaginarul de real.
Sinteza limbajului vizual bi/tridimensional încărcat de înțelesuri direcționează privitorul spre propriul lăuntru, dar îl determină să investigheze și în afara sa. (Arina Ailincăi, ceramistă)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s