Sâmbătă, 26 martie 2016, a avut loc la Galleria 28 din Timişoara vernisajul unei noi expoziții de pictură semnată de Angela Hanc.
Tot sâmbătă la deschiderea acestei expoziţii, a avut loc un mic moment aniversar intitulat „După 20 și 2 de ani”, ce a marcat 22 de ani de la inaugurarea galeriei.
Galleria 28 a organizat din 1994 până în azi 151 expoziţii, devenind una din cele mai coerente şi longevive galerii private de pe scena artei contemporane din România post-comunistă. Brice Fleutiaux, Ljubica Mrkalj, Rafael Dhyan Holguin, Geoff şi Jenny Morten, Marco Paladini, Julien Longbray, Vesna Pantelic sunt câţiva din artiştii şi fotojurnaliştii străini care au expus aici. Galeria e cunoscută pentru colaborările sale cu Constantin Flondor, Paul Gherasim şi gruparea Prolog, cu Fundaţia Anastasia după închiderea galeriei Catacomba din Bucureşti şi cu grupul NOIMA. Au fost prezenţi în diverse evenimente aici: Dan Hăulică, Livius Ciocârlie, Adriana Babeţi, Pia Brânzeu, Ileana Pintilie, Marcel Tolcea, Oliv Mircea, Ana Maria Sandu, Marius Chivu, Cristian Robert Velescu. Între artiştii care au expus de-a lungul anilor: Ion Grigorescu, Constantin Flondor, Vasile Gorduz, Paul Neagu, Sorin Dumitrescu, Mihai Sârbulescu, Horea Paştina, Horea Mihai, Peter Jecza, Silviu Orăvtzan, Lia Perjovschi, Ion Dumitriu, Simion Crăciun, Silvia Radu, Dan Palade, Stela Lie, Andreea Palade Flondor, Adriana Lucaciu, Ana Adam, Doina Mihăilescu, Sorin Vreme, Laci Mathias, Sorin Scurtulescu, Daniel Ursachi, Sorin Neamţu, Iosif Taşi, Ciprian Bodea, George Mircea, Cosmin Frunteş, Dragoş Constantin etc.
Redăm câteva imagini şi gânduri semnate de Marie-Jeanne Jutea Bădescu despre expoziţia deschisă sâmbătă.
„Privesc pânzele mari, tripticul, foile volante, pe care flori ca din ierbar îți răsar în față jucându-se cu tine. Grav, suav, întrebător. Compactă, grădina pictată de Angela pare că îți pune stavilă. Nu te lasă să treci, rămânându-ți doar privilegiul de a-ți «arunca un ochi» în lumea etalată de firava pictoriță. Cuprind cu vederea un mănunchi de unelte-pensule, vopsele-culori, care derulează cu frenezie ascunsă, într-un fel, dar prezentă viguros și fără dubii, tumultul binefăcător, armonios precum o cantată, a bogăției grădinii, fie ea a Raiului, a lui Efrem sau a grădinarului anonim.
Dimensiunile lumii acesteia nu sunt trei, ci o reverberație de dimensiuni care aduc în prim plan adânca tăcere a Prezenței. Nu poți pătrunde de altfel atunci, decât dacă ți-e dat să împletești cunoașterea cu uitarea deodată. În rest vezi doar florile roșii, mov, verdele pregnant și spui: ce frumos!
Angela Hanc nu pictează despre ce se zărește. Pictează încercând să coboare pe drumul Damascului, care ea, deja știe, că te poate crește și duce sus de tot. Îi dorim să reușească. Cred că unul din semnele că a reușit, va fi acela și atunci, când totul va fi în ea și din ea, lin, inefabil, înțelegător, puternic, precum numele pe care-l poartă”, a spus Marie-Jeanne Bădescu cu privire la lucrările artistei”.
artavizuala21 