Salonul de artă contemporană și design „Anniversaire”

Galeria Galacteca
7 – 23 decembrie 2015

unnamed

În luna decembrie, Galeria Galacteca vă invită la „Anniversaire”, ediția a 3-a a salonului de artă contemporană și design, un concept original inițiat de galeria Galateca și gallery shopul NeoGalateca.

Tema din acest an este promovarea valorilor autentice româneşti şi a simbolurilor tradiţionale inspirate din povestea Reginei Maria, a Casei Regale şi a reîntoarcerii Inimii Reginei acasă. Vă așteptăm cu o selecție de cadouri de artă şi design românesc, pictură, sculptură, design de obiect, design vestimentar, textile, bijuterie de autor, grafică, printuri, ilustraţii, obiecte din ceramică şi sticlă, instalaţii de artă.

Prezentare de proiecte la Atelierul de fotografie

Ediția a XVI-a
Colegiul Național „Decebal” Deva
Joi, 26 noiembrie 2015, ora 17.30

AF 16

Atelierul de fotografie (AF) a ajuns, iată, la ce-a de șaisprezecea întâlnire, ultima din acest an. Ediția lunii noiembrie va avea loc joi, 26 noiembrie 2015, ora 17.30, în Sala Studio. Pentru că ne-a plăcut provocarea de anul trecut și am considerat-o utilă, reluăm una dintre temele abordate în 2014, cea de a prezenta 5 proiecte / portofolii.

Prin această modalitate încercăm să supunem dezbaterii publice și criticii proiectele la care lucrăm în prezent pentru a le putea îmbunătății. De asemenea, fotografia are rolul de a „ascunde” povești ce merită spuse și celorlalți. Vă așteptăm, așadar, la o întâlnire în care vom vorbi despre fotografie ca mijloc de expresie și despre seriile fotografice ce alcătuiesc, alături de „cuvinte”, o colaborare care reflectă fapte, sentimente și, nu în ultimul rând, gândurile noastre.

Cele cinci proiecte prezentate sunt:

 Jesica Brenda Codină – 365 la final.
Jesica Brenda Codină este elevă a Colegiului Național „Decebal” Deva. Timp de un an ea și-a propus să realizeze un jurnal fotografic care include o fotografie pe zi.

Traian Urieș – Turistul Rătăcit
Traian Urieș este fotograf și blogger hunedorean. La inițiativa lui a a luat naștere proiectul „Turistul Rătăcit”. La sfârșitul fiecărei săptămâni un grup de oameni se plimbă şi fotografiază orașul de pe malul Cernei, privindu-l din postura de turist.

Marius Romulus Isfan – Deva 365.
Marius Isfan este sportiv și fotograf pasionat de natură. „Deva 365” este un proiect fotografic care a pornit de la dorința autorului, care alega zilnic, la propriu, să surprindă cetatea din diferite puncte. Proiectul s-a dezvoltat, treptat, la nivelul întregului oraș, în dorința de a surprinde cadre inedite cu Municipiul Deva, iar perioada de desfășurare stabilită pentru fotografierea cadrelor este de 365 zile, adică un an.

Adrian Sopincean – Peștera Șura Mare.
Adrian Sopincean este profesor de geografie și este pasionat de speologie şi de fotografia realizată în peşteră. Adrian Sopincean, un prieten cunoscut al AF, ocupă poziţia de vicepreşedinte al CSM Hunedoara şi este şeful echipei Salvaspeo Hunedoara. Proiectul pe care îl va prezenta este o avanpremieră a albumului ce urmează să fie lansat în urma expedițiilor realizate în această vară pentru a fotografia peștera Șura Mare.

Grigore Roibu – Pe drumul aurului.
Grigore Roibu este profesor în cadrul Liceului de Arte „Sigismund Toduță” Deva, este membru al Asociației Artiștilor Fotografi din România și fondator al AF. Proiectul „Pe drumul aurului” l-a început în urmă cu 4 ani.  În această perioadă autorul, alături de alți prieteni, a realizat câteva zeci de mii de imagini,  făcând o radiografie sumară a zonelor miniere din Apuseni, și nu numai. De fiecare imaginile au în spate  poveștile minerilor, multe încă vii accidente greu de imaginat, cum este, de exemplu, cel de la Certej, unde, în 1971 au murit 89 de oameni după ce s-a rupt digul care ținea sterilul. Tragediile oamenilor din aceste zone continuă…

Atelierul de fotografie este deschis tuturor celor pasionați de imagine, artă și fotografie. Intrarea este liberă. Vă așteptăm pentru o seară de discuții, proiecții și multe fotografii. Vă rugăm să folosiți intrarea de pe strada Andrei Șaguna.

 

Țuculescu în centru atenției

Comunicat de presă

Ion Tuculescu, MetamorfozaValoarea de 107.500 euro a fost pragul la care au ajuns cele două opere semnate de Ion Țuculescu,”Metamorfoză” (adjudecat 65.000 euro) și „Les Coquillages” (adjudecat 42.500). Cu prima operă, realizată în cea mai importantă perioadă de creație și doar cu un an înainte de trecerea în neființă a artistului , acesta obține cel mai bun rezultat din ultimii doi ani.

Inclusiv figurile cuplului Ceaușescu și-au găsit locul într-o colecție. Opera „Măști” de Ion Grigorescu a fost adjudecată pentru suma neașteptată de 15.000 euro, stabilindu-se astfel un nou record de autor. Este a doua oară în acest an când Ion Grigorescu își modifică cel mai bun rezultat obținut în licitație, prima oară având loc în martie în cadrul Licitației de Avangardă și Contemporană organizată de Artmark („Biserică”, adjudecat: 13.000 euro).

Masti, Ion GrigorescuCele două licitații de seară trecută au adus aproape 300.000 euro și o rată de adjudecare de 70%. Următoarea licitație Artmark va fi Licitația „Colecția unui român. Corneliu Vadim Tudor”și va avea loc marți, 24 noiembrie, ora 19:30, la Athénée Palace Hilton.

Claudiu Cobilanschi – Cum a rezolvat Cobilanschi poezia naturii

Galeria Calina / 23 Noiembrie 2015 – 7 Ianuarie 2016
Deschiderea: Luni 23 Noiembrie 2015 18.00

Claudiu CobilanschiDupă lupta de guerilla cu arta și cu instituția de artă Claudiu Cobilanschi se radicalizează asupra istoriei pedagogiei silvice / egal natura / din Timișoara și nu numai. Măsurată silvic natura este perceptivă și evocativă. Cu o topică diversă: plante, culoare, nori, vreme, morfologie, geologie, fenomenologie. Ce îl determină pe un artist antrenat cu subiectele puterii politice să accepte o întâlnire aproape intimă cu natura? Aparatele lui de cercetare sunt ochiul, intuiția și imaginația. Descrierile rămân artistic subiective, cu forme de idealism filosofic. Stilul este cel al integrării personalității artistului și al unui fel de grijă care aduce soliditate. Concepția poetică intuitivă este disponibilă pentru înțelegerea analitică. Nu este o experiență este o idee. Gândirea este mai interesantă decât cunoașterea, dar nu așa de interesantă ca observația.
Gândești, cunoști, observi. Istoria pedagogiei silvice / egal natura / devine o construcție intelectuală pentru lucrurile din natură. Natura rămâne independentă, eternă, spirituală.

Claudiu Cobilanschi trăiește și lucrează la limita nesigură dintre arta și media, folosind ca jurnalist diverse medii vizuale și beneficiind ca artist de conflictele acestora. Testează aceste limite în diverse spații alternative ParadisGaraj, Die Kunsthalle, Platforma și Salonul de Proiecte / Anexa MNAC, București, Depo Instambul, Kunsthalle Winterthur, NBK Saar, Motorenhalle Dresda ș.a.

Liviana Dan

O lume paralelă în Transhumanța

005Dragos LumpanDragoş Lumpan este fotograf şi filmmaker. În anul 2007 a început să surprindă, în fotografii, transhumanţa. L-a fotografiat pe Ghiţă ciobanul, atunci unul dintre cei 30 de proprietari de oi din România, care încă făcea transhumanţă. Din România a ajuns în alte cinci ţări unde a surprins acest obicei pe cale de dispariție. De la fotografie a trecut, apoi, la film. Proiectul „Ultima transhumanţă” se apropie de final.

După crowdfunding și sponsorizări filmul are o parte din suma necesară pentru postproducție, suma necesară pentru a pleca la drum…
Scurt metrajul este prezentat în aceste zile la Cluj, Brașov, Jina, Săcele și București. Lung metrajul va avea premiera în primăvara anului viitor.

Documentarul expune dispariţia unui mod de viaţă milenar. Este un proiect artistic, etnografic şi sociologic care însumează 8 ani, 6 ţări, peste 50.000 de km parcurşi, 100.000 de fotografii, 70 de ore material filmat şi 100 de ore înregistrări audio.

002Dragos Lumpan

Pentru a vedea în ce stadiu se află povestea ultimei transhumanţe am mers la Jina, unde a avut loc ce-a de-a doua proiecție a scurt-metrajului.

Bebeselea Elena„Filmul prezentat astăzi la Jina este frumos, este foarte frumos și surprinde acest obicei. Este un obicei vechi, din moși strămoși. Noi așa ne-am născut, cu „transformanța”. Faptul că filmul a putut fi văzut aici este un lucru bun, astfel tinerii pot vedea cum a fost o dată. De exemplu, nepoții noștri nu au de unde să mai știe despre acest obicei”, spune Bebeșelea Elena, cea alături de care Dragoș Lumpan a mers în prima tranhumanță.

La sfârșitul proiecției, Dragoș Lumpan a avut amabilitatea să ne răspundă la o serie de întrebări.

Grigore Roibu: Unde ai ajuns cu acest film, de scurt metraj, „Tranhumanța”?

004Dragos LumpanDragoș Lumpan: Acum am ajuns în Jina. Ieri am fost la Cluj. De aici plec spre Brașov unde filmul va fi prezentat prima dată în Săcele și, apoi, la Brașov. Sâmbătă, 21 noiembrie, voi încheia acest periplu prin țară la Muzeul Țăranului Român, în București. Altfel, cu Transhumanța și cu oile am ajuns, mai întâi în România, pe urmă am ajuns Grecia, Albania, Turcia, Țara Galilor și Italia. Așa că și cu ajunsul acesta totul este relativ. Depinde la ce ajuns te-ai referit.

Cum a fost primit de către public filmul de scurt metraj „Transhumanța”?

– Ieri, în Cluj au fost foarte mulți oameni, mult mai mulți decât mă așteptam eu și cei de la Muzeul Etnografic al Transilvaniei. Am primit aplauze, deci, consider că filmul a fost primit bine. Aici la Jina, cred, că a fost la fel de bine. Am realizat această proiecție la Jina pentru că prima familie alături de care am mers la drum, care mergea în transhumanță, am găsit-o aici. Am mers cu ei în 2007 și în 2008 de 12 ori, timp de doi ani. Ei au renunțat la drum și, din acest motiv, albumul foto se numește „Ultima transhumanță”. În 2010, când am reluat proiectul în film, tot în Jina am găsit a doua familie de ciobani, familia Dănuleț. Pe tânărul familiei Dănuleț îl cheamă Ghiță și pe el l-am recomandat la Vodafone.

003Dragos Lumpan

001Dragos Lumpan

Cum trebuie să vedem filmul „Transhumanța”, ca pe un documentar sau ca pe un film artistic?

– Foarte pe scurt i-aș spune documentar. Acum, mai departe, fiecare are libertatea de a-l numi cum consideră. Filmul este, mai degrabă, un eseu documentar. Acest lucru nu contează așa de mult. Este un film la care vă invit să veniți ca să-l vedeți. Nu este un documentar clasic, pentru că nu sunt spuse doar informații tehnice, cum ar fi, de exemplu, momentul când pleacă ciobanii, locul unde merg ei, ci, încerc, mai degrabă, să aduc ceva din starea, din atmosfera lumii ciobanilor, o lume care pot spune, având în vedere că merg alături de ei timp de 8 ani, fără a o spune de dragul senzaționalului, este o lume paralelă cu a noastră. Am încercat să aduc în film ceva din această lume care, fizic, este foarte apropiată de noi, dar ca stare se află în cu totul și cu totul altă lume, o lume, parcă, extraterestră, o lume ireală.

A consemnat Grigore Roibu