Povești din Maramureș


Fotoreportaj de Grigore Roibu

Mănăstirea Bârsana

Mănăstirea Bârsana

A trecut ceva vreme de când am realizat ultimul fotoreportaj pe artavizuala21, material care să vizeze o zonă cultural-geografică. M-am hotărât să scriu câteva impresii despre Maramureș, una dintre cele mai întinse depresiuni ale lanțului Carpatic.

Am ajuns în Maramureș, zonă pe care nu am vizitat-o niciodată până acum, la invitația unei prietene. Parcursul a fost unul documentaristic și pedagogic, imaginile realizate având scopul de a promova zona și obiectivele istorice în rândul elevilor.

Întâlnire cu pictorul Nicolae Grigorescu în Muzeul de Artă Baia Mare

Întâlnire cu pictorul Nicolae Grigorescu în Muzeul de Artă Baia Mare

Prima destinație, și loc de cazare, a fost în Baia Sprie, de unde am vizitat Baia Mare. Orașul băimărean ne-a impresionat prin cele câteva obiective turistice pe care le-am vizitat timp de câteva ore cât am avut la dispoziție. Cel mai important loc, din punctul nostru de vedere, ca artiști plastici, este „Centrul Artistic Baia Mare”, care găzduiește Muzeul de Artă. Construcția masivă, din secolul al XVIII-lea, este situată în centrul istoric al orașului (str.1 Mai). Colecțiile muzeului numără peste 3.300 de piese care ilustrează arta europeană din secolele al XVIII-lea și cel de-al XX-lea, precum și arta modernă românească. Ceea ce evidențiază acest muzeu în plan național sunt cele peste 250 de lucrări semnate de 90 de plasticieni care au activat în Centrul Artistic Baia Mare din 1896 până în prezent. Cunoscut sub denumirea de Școala de la Baia Mare, acest centru de pictură a luat naștere între anii 1896 şi 1901, când Simon Hollosy şi-a strămutat pe vară, la Baia Mare, școala sa particulară de pictură de la München.

Muzeul de Artă Baia Mare

Muzeul de Artă Baia Mare

Municipalitatea a realizat beneficiile iniţiativei şi a sprijinit-o. Prețul biletului de intrare este unul decent, de 7 lei pentru adulți, dar, ca o constatare, majoritatea muzeelor de artă din țară nu recunosc calitatea de membru al Uniunii Artiștilor Plastici, în ciuda cotizației pe care membrii o plătesc anual. În acest sens conducerea de la București a UAP ar trebui să stabilească o serie de parteneriate, măcar cu muzeele din țară, dacă nu și cu cele din străinătate.

Muzeul de mineralogie Baia Mare

Muzeul de mineralogie Baia Mare

Muzeul de mineralogie din Baia Mare, alături de cel din Brad, este unic prin specificul său. Baia Mare deține una dintre cele mai mari colecții regionale de eșantioane minerale din Europa. Frumusețea, expresivitatea și mărimea așa-ziselor „comori ale pământului” sau „flori de mină” captivează irezistibil simțul nostru estetic prin forța de sugestie a volumelor și formelor geometrice. Expoziția se află într-o frumoasă clădire modernizată, un pavilion multifuncțional ce adăpostește 15.000 de eșantioane de minerale.

Turnul „Sfântul Ștefan”,

Turnul „Sfântul Ștefan”,

Tot în centrul istoric al orașului poate fi admirat Turnul „Sfântul Ștefan”, monument de arhitectură specific perioadei Goticului timpuriu din spațiul medieval transilvănean.

Muzeul de Etnografie și Artă Populară Baia Mare

Muzeul de Etnografie și Artă Populară Baia Mare

Muzeul de Etnografie și Artă Populară Baia Mare (situat la poalele Dealului Florilor) are 2 componente: rezervația etnografică în aer liber, extinsă pe 12 ha și expoziția pavilionară care cuprinde obiecte rustice autentice și o colecție de ceramică. Muzeul în aer liber prezintă patru zone etnografice din nordul României, cunoscute de-a lungul timpului sub numele de Ţara Chioarului, Ţara Lăpuşului, Ţara Codrului şi Ţara Maramureşului. Fiecare dintre acestea are un specific aparte bine subliniat de către unităţile de arhitectură din cadrul arealului muzeal. În cadrul colecției sunt prezentate diferite tipuri de gospodării, în funcţie de ocupaţia locuitorilor și o serie de instalaţii tehnice, cum ar fi, de exemplu, oloiniţe, pive, vâltori etc.

Muzeul de Etnografie și Artă Populară Baia Mare

Muzeul de Etnografie și Artă Populară Baia Mare

Un important sculptor născut la Baia Mare este Vida Gheza. La împlinirea unui centenar de la nașterea sculptorului, pe 28 februarie 2013, la Centrul Millennium din Baia Mare a fost deschis un pavilion ce prezintă viața și opra artistului.

Centrul Millennium Baia Mare - pavilionul Vida Gheza

Centrul Millennium Baia Mare – pavilionul Vida Gheza

Cultura Țării Maramureșului e bine cunoscută prin originalitate și puternic specific local. Regiunea nu a fost dens populată, satele fiind rare și răsfirate pe văi. Așezările rurale sunt pitorești, iar pentru a ajunge la ele străbați dealuri înverzite pe drumuri care, uneori, însă, lasă de dorit.

Fetele de la Săpânța

Fetele de la Săpânța

În ce-a de-a doua zi am pornit spre renumitul cimintir de la Săpânța, faimos pentru crucile viu colorate și picturile naive care reprezentă scene din viața și ocupația persoanelor decedate. Ineditul cimitirului este faptul că moartea este privită ca o trecere spre o altă lume, o trecere ce nu este văzută ca un eveniment trist. Legenda spune că Stan Ioan Pătraș, creatorul cimintirului, s-ar fi inspirat în atitudinea veselă în fața morții din cultura dacilor.

Mănăstirea Săpânța-Peri

Mănăstirea Săpânța-Peri

Tot în Săpânța se află una dintre cele mai mari biserici din țară. Cu o înălțime de 78 de metri, biserica mănăstirii Săpânța-Peri se situează pe locul 3 între lăcașurile de cult din România, după catedrala ortodoxă din Timișoara și biserica Sf. Mihail din Cluj. Mănăstirea Săpânța-Peri a fost înființată în anul 1997, în hotarul satului Săpânța, fiind ctitorită de părintele paroh Grigore Lutai, după planurile arhitectului Dorel Cordoș. Din anul 2005 adăpostește o obște de maici.

Memorialul Victimelor Comunismului

Muzeul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei

Muzeul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei

Muzeul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei, situat în fosta închisoare politică din Sighetu Marmației, este un obiectiv ce nu trebuie ratat și o experiență care te marchează. Memorialul este o instituţie unică prin faptul că este în acelaşi timp institut de cercetare, de muzeografie şi de învăţământ. Acesta are scopul de a reconstrui și păstra vie în memoria noastră teroarea aparatului represiv a securității, prezentând surghiunul și umilința la care au fost supuși concetățenii noștri de către semenii lor aserviți regimului comunist din Europa de Est, în general și România, în special.

Celula în care a murit Iuliu Maniu.

Celula în care a murit Iuliu Maniu.

Închisoarea din Sighet a fost construită în 1897, funcționînd ca închisoare de drept comun până în 1944, când a devenit lagăr sovietic. Din 1948 a devenit loc de detenție pentru tinerii intelectuali și din 1950 a devenit o „închisoare a miniștrilor”, aici fiind încarcerați într-o singură noapte peste 80 de demnitari și oameni politici. Au urmat episcopi, preoți greco-catolici și romano-catolici. Penitenciarul era camuflat sub titlul de „unitate de muncă specială”, în fapt fiind unul de exterminare.

Capela din curtea interioară a închisorii.

Capela din curtea interioară a închisorii.

Memorialul a fost înființat la 21 aprilie 1994 de Ana Blandiana, având scopul unei bune cunoaşteri a trecutului apropiat al ţării şi al Europei de Est şi restituirea adevărurilor istoriei recente, falsificate în anii dictaturii comuniste. În 1998 Consiliul Europei așează Memorialul de la Sighet printre principalele locuri de păstrare a memoriei continentului, alături de Memorialul de la Auschwitz şi Memorialul Păcii din Normandia. Câteva opere de artă plastică de valoare deosebită completează profilul Memorialului, oferindu-i o personalitate specială printre muzeele de istorie. Lucrările, dintre care amintim sculptura în bronz „Marea Neagră,”dedicată de Ovidiu Maitec istoricului Gheorghe I. Brătianu, cele ale lui Camilian Demetrescu, intitulate „Omagiu deținutului politic” și „Cortegiul Sacrificaților”, realizată de sculptorul Aurel I. Vlad, ultima devenită emblemă a muzeului, impresionează prin simbolistică.

Curtea interioară a închisorii cu ansamblul statuar „Cortegiul Sacrificaților”, realizat de Aurel I. Vlad

Curtea interioară a închisorii cu ansamblul statuar „Cortegiul Sacrificaților”, realizat de Aurel I. Vlad.

O componentă a Memorialului este Cimitirul Săracilor, situat la 2,5 kilometri distanță, în afara orașului Sighetul Marmației. După cum spun legendele vremii, aici au fost îngropați în secret, noaptea, cei 54 de morți din închisoarea politică. Gropile n-au putut fi identificate, între miile de morminte anterioare și ulterioare anilor 1950, astfel, încât, pentru celebrarea sacrificiului acestor victime, a fost imaginat, în anul 1999, un proiect peisagistic.

Cimintirul săracilor

Cimintirul săracilor

Starea socială a maramureșenilor, conduși de o nobilime românească locală, a dat naștere unei clase de oameni liberi, scutiți de obligații și taxe, lucru care i-a stimulat să conserve și să promoveze cu mândrie valorile proprii în construcție, îmbrăcăminte, artă și limbă. În Țara Maramureșului au trăit în antichitate triburile dacilor care au lăsat urme de locuire, obiecte și câteva cetăți. Centre importante de olărit, prelucrarea metalelor, a bronzului și mai târziu a fierului se găseau aici sau în zonele adiacente. O importantă populație evreiască, din Galiția, s-a stabilit în Maramureș, mai ales în orașe, dar și în sate unde jucau un rol preponderent în comerț. Muzeul Satului Maramureșean surprinde aceste componente funcţionând ca un complex muzeal cu dominantă etnologică dar şi cu secţii de istorie-arheologie, istoria culturii şi memorialistică, ştiinţele naturii, galerie de artă şi mai multe conservări „in situ” ca puncte muzeale în principalele subzone ale Maramureşului.

Muzeul Satului Maramureșan - Moara „Dunca” din Ieud, datată 1570.

Muzeul Satului Maramureșan – Moara „Dunca” din Ieud, datată 1570.

După ocupația austro-ungară, pentru a impulsiona activitatea minieră, autoritățile imperiale au încurajat venirea lucrătorilor cu experiență din zone cu tradiție în minerit. Atunci au ajuns aici polonezi, slovaci și germani în localitățile cu activitate extractivă, mai întâi în cele cu saline, de unde denumirea „șugăi”.

Logolda Cavnic

Logolda Cavnic

O zi ploiosă a făcut să ne îndreptăm atenția asupra unor locuri din natură, mai puțin vizitate de turiști, aflate lângă SuperSki Resort Cavnic, gazdele noastre extrem de ospitaliere, cărora le mulțumim pe această cale. Așa am descoperit Logolda Cavnic. Topitoria de aur, aflată acum în ruină, a fost construită în 1862 și extinsă în 1876 de englezii care au concesionat minele din Cavnic. Zidurile din piatră ale Logoldei, ascunse de copacii crescuți în jurul clădirii, sunt situate în împrejurimile domeniului schiabil Cavnic. Cascada „Piciorul Calului” este, de asemenea, o impresionantă cădere de apă ascunsă în spatele ruinelor din pădure.

Cascada „Piciorul Calului” Cavnic.

Cascada „Piciorul Calului” Cavnic.

Maramureșul este o destinație unică care a păstrat cultura, tradițiile și stilul arhaic de viață al țăranului din vremuri trecute.
„Maramureșul este unul dintre cele mai îndepărtate colţuri ale Uniunii Europene, unde sătenii au păstrat un mod de viaţă la care majoritatea continentului a renunţat cu secole în urmă… Prea departe de Bucureşti pentru ca identitatea să să fie zdrobită de Ceauşescu, această parte izolată a României s-a ancorat în moştenirea sa rurală şi în pădurile şi păşunile sale naturale”, scrie The Telegraph.

Biserica Poenile Izei

Biserica Poenile Izei

După o zi de ploaie am pornit într-un „tur de forță” pentru a vedea principalele biserici de lemn, reprezentative pentru arhitectura religioasă maramureșeană. Drumurile nu sunt foarte bune, multe porțiuni fiind în plină reabilitare, iar distanțele între obiective sunt destul de mari. Am vizitat, într-o prezentare care nu este cronologică, Bârsana, numită „perla bisericilor maramureșene”, un loc unde unde natura se unește cu arhitectura, apoi Bogdan Vodă, a cărei pictură este impresionantă, Poenile Izei, Brebu, Surdești, Plopiș, Sisești și am încheiat cu Rohia, unde Nicolae Steinhardt s-a stabilit inițial ca bibliotecar și, apoi, ca monah.

Vechea biserică din Rohia

Vechea biserică din Rohia

Biserica din Bogdan Vodă

Biserica din Bogdan Vodă

În tot acest drum am întâlnit oameni care cu plăcere ne-au vorbit despre tradițiile lor, ne-au invitat să fotografiem  imagini semnificative în demersul nostru, ne-au primit în casele lor și ne-au arătat lucrurile lor de preț, dar am întâlnit și oameni care aproape ne-au dat afară din biserică, vorbindu-ne urât, așa cum s-a întâmplat, de exemplu, la Surdești.

La desești am fost invitați pentru a vedea o casă tradițională. prietena noastră a fost îmbrăcată în haine tradiționale maramureșene.

La Desești am fost invitați într-o casă tradițională. Prietena noastră este îmbrăcată în haine tradiționale maramureșene.

O dată cu decăderea industriei miniere, după 1989, și a industriilor de prelucrare a minereului, în această zonă geografică, la fel ca și în cea în care m-am născut, Hunedoara, a urmat o reducerea drastică a nivelului de trai. Din acest motiv mulți maramureșeni au plecat la muncă atât în țară, cât și în alte țări europene.

168Rozavlea

La Biserica din Rozalea am întâlnit o echipă de restauratori, care au terminat la Universitatea de Arte din București.

La Biserica din Rozavlea am întâlnit o echipă de restauratori de la Universitatea de Arte din București.

„Să vizitezi Maramureşul e ca şi cum ai intra într-o poveste sau ai păşi înapoi în Europa medievală”, spune reporterul de la The Telegraph. Cuvintele lui sunt adevărate. Trebuie să învățăm să facem turism, nu numai în Maramureș, ca alternativă la căderea industriei. Oamenii trebuie să înțeleagă că turiștii, prin intermediul fotografiilor și a mesajelor răspândite prin intermediul rețelelor de socializare popularizează zona și aduc, indirect, prosperitate locuitorilor ei.

La Negreia o bătrânică ne povestește

La Negreia o bătrânică ne povestește…

Statuile din Negreia sunt o altă atracție turistică. Denumirea Negreia vine de la așezarea satului în perimetrul Pădurii Negre. În tradiția așezării se spune că locuitorii făceau cărbune și aveau fețele înnegrite, din aceasta cauză li se spuneau „oamenii negrii”, ne povestește o bătrânică care culegea ferigi, seara, pentru animale ei. Statuile sunt realizate de Gavrilă Cusco, care spune că a descoperit vocea pietrelor ce, prin intermediul lui, devin opere de artă pentru concetăţenii lui.

Prepararea horincăi

Prepararea complicată a horincăi

Meșteșugurile și tradițiile sunt transmise din generație în generație. Îmbrăcămintea țesută manual este purtată cu ocazia diferitelor sărbători. Biserica este, în continuare, sufletul satului.

Pictură din Biserica de la Bârsana.

Pictură din Biserica de la Bârsana.

La Sârbi, venind prin Ocna Şugatag, am intrat, ghidați de o plăcuță și o hartă realizată de mână de gazdele noastre, în „Ansamblul de arhitectură și tehnică populară”. Câteva căsuțe și o vâltoare te atrag într-un prim moment. Din spatele șopronului, unde mirosea a borhot, apare un bătrânel sprinten și vesel care vine să ne povestească despre ciudatele lui instalații. Vedem o batoză, atelierul de țesătorie și porta din care curge pălincă și, apoi, intrăm în casă unde, la un pahar de horincă, Gheorghe Opriş, creator popular, ne face o cântare la tobă.

Gheorghe Opriş, creator popular.

Gheorghe Opriş, creator popular.

Turismul, așa cum am mai spus, ar putea asigura o alternativă pentru forța de muncă locală, având în vedere potențialul turistic, frumusețile naturale și tradițiile zonei. Câteva mici pensiuni particulare nu sunt, însă, o alternativă la disponibilizările masive din regiune. Din cauza slabelor resurse financiare pe plan local, dar mai ales a politicii inconsecvente dusă de autorități, la care se adaugă comportamentul celor care încearcă să profite de turiști pentru a deschide ușa unei biserici, zona Maramureșului se dezvoltă doar pe hârtie. (Grigore Roibu)

Le mulțumim tuturor celor care ne-au invitat și găzduit.

Bibliografie: Wikipedia, cataloage și site-uri ale muzeelor

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s