Metafore incandescente – o aventură a spiritului liber

Bienala de la Cluj este lansată la nivel național

Se vorbește mereu despre strădania artelor de a fi în pas cu tehnica. Este greu să facem o demarcație clară între locul în care se termină tehnica și începe arta. Ceramica s-a aflat mereu la răspântia dintre artă și tehnică, având în spate o tradiție milenară. Mitul modelării a străbătut veacurile, fără a-și pierde puterea de atracție. Bienala „Metafore incandescente” aduce în atenție această varietate formală și posibilitățile pe care le posedă ca stare de căutare și experiment în zona tehnologiilor contemporane.

„Anul acesta, ca noutate, bienala de la Cluj este lansată la nivel național. Ea aduce în discuție, pe lângă seria de artiști preocupați de zona ceramicii și a sticlei, și pe cei care au preocupări în zona metalului. Există în expoziție lucrări de instalație, în combinație inedită de metal, sticlă, lemn, piatră și alte materiale conexe. Tot în această zonă a metalului apare partea de bijuterie și email. Expoziția are o gamă foarte largă de reprezentare, prin care dorim, de fapt, să aducem în atenția publicului complexitatea acestui domeniu, cunoscut până acum doar prin intermediul celor două componente – ceramică și sticlă”, spune conf. universitar dr. Andrei Florian, organizator al expoziției „Metafore incandescente”.

Ceramica este văzută, la ora actuală, ca o manieră de a inventa forme pentru a transmite idei. Prin intermediul celor două centre universitare, Cluj și București, și a contactului nemijlocit cu ceramica internațională, tinerii ceramiști aduc în atenție noi modalități de expresie și extindere a domeniului artelor focului din sfera tradițională.

„Din acest an aducem în rândul expozanților, care în marea lor majoritate sunt nume consacrate și aparțin celor mai importante centre artistice din țară, nume ale unor tineri artiști în devenire, din programul de master de la cele două universități reprezentative pentru domeniul ceramică-sticlă-metal, respectiv, Universitatea de Artă și Design Cluj și Universitatea Națională București. Acest demers vine tocmai pentru a ne apropia acești tineri artiști, pentru a-i iniția și ajuta să-și dezvolte, dincolo de spiritul creativ și estetic, pe cel organizatoric, de panotare, de inițiere în „bucătăria” unei bienale”, adaugă Andrei Florian.

Bienala „Metafore incandescente” de la Muzeul de Artă din Cluj prezintă cele mai noi tendințe din arta ceramicii și a creației de forme. Lucrările aduc în atenția publicului teme din zona tradițională, experimentală și interdisciplinară, ca o atitudine de cercetare, investigare și, nu în ultimul rând, de „aventură” a spiritului liber.

„Invitației noastre au răspuns 44 de expozanți, din Cluj, București, Timișoara, Vâlcea, Sebeș, Alba, centre importante din Ardeal, dar și din sudul țării. Varietatea dezvoltărilor plastice prezentate în această expoziție este infinit mai mare în comparație cu ceea ce se întâmpla în cadrul bienalelor de până acum. Aceasta este prima ediție a Bienalei din Cluj care se prezintă sub genericul „Metafore Incandescente”. Până acum ea a funcționat mai mult la nivel local și județean. Din acest an, bienala a ieșit în zona cuprinderii naționale și a adus aceste elemente de noutate tocmai pentru a pune la dispoziția publicului clujean un material patrimonial artistic mult mai larg. Avem în expoziție 70 de lucrări. Sunt artiști care au trimis două piese, lucrări acceptate de către organizatori. Sunt producții artistice complexe, unele sub forma unor serii de lucrări sau familii de obiecte și lucrări singulare, o zonă largă și atractivă din punct de vedere vizual”, conchide Andrei Florian.

Expoziţia, găzduită în spaţiile Muzeului de Artă Cluj, poate fi văzută până pe data de 28.11.2014.
(A consemnat Grigore Roibu)

Întâlnire cu Horea Preja în cadrul Atelierului de fotografie din octombrie

Astăzi, 30 octombrie 2014, a avut loc în sala Studio din Colegiul Național Decebal cea de-a VIII-a întâlnire din cadrul Atelierului de fotografie, avându-l coordonator pe Horea Preja.

Ediția lunii octombrie, una specială, intitulată generic „Tematica în fotografie”, s-a adresat fotografilor care stăpânesc deja noțiunile de bază și tehnica fotografierii. Horea Preja ne-a arătat de ce este important pentru un fotograf alegea unui subiect în demersul său fotografic, cum îl alegem și, cum îl susținem într-o serie fotografică pentru a deveni relevant. „Am vorbit despre noțiunea de Concept în fotografie. Despre faptul că poți urmări în actul fotografic două lucruri. O fotografie poate să stea, în primul caz, într-o expoziție, așa cum sunt, de exemplu, fotografiile expuse la „ÎnSEMNE fotografice” sau, în al doilea caz, poți avea o fotografie cu un concept clar, care în cele din urmă trăiește prin explicația minimală, acel text atașat care prezintă ideea fotografiei, povestea ei. Acest concept poți să îl urmezi cale de o carte întreagă și, în acest caz, cei care privesc acele fotografii sunt introduși în povestea lucrurilor. Fotograful transmite, prin text și imagine, gândurile pe care dorește să le exprime. Cărțile pe care le-am prezentat în cadrul AF aparțin unor oameni care cred în subiectele lor, în conceptul editorial și, ca atare, au transmis și celorlați convingerea lor”, spune Horea Preja.

Sincronizarea nu este singura calitate în realizarea fotografiilor. A face o fotografie înseamnă a realiza o imagine care trebuie să se supună legilor care guvernează o compoziție. Horea Preja ne-a dezvăluit, cu această ocazie, o parte dintre secretele ce stau în spatele realizării unei imagini sugestive.

„Am ales albumul lui Dragoș Lumpan, „Chipuri de viață monahală”, pe cel al lui Cosmin Bumbuț, „Cuba continuă” și alte două cărți cu fotografii „stand alone” de portret, fotografii realizate de mai mulți autori. Din punct de vedere al subiectului, un lucru extrem de important pe care am dorit să-l înțeleagă participanții, este că trebuie să exprimi cu multă convingere ceea ce crezi”, adaugă Horea Preja.

Tot în această întâlnire, Horea Preja a avut disponibilitatea de a face o analiză pe un portofoliu de portrete, ce aparține colegului nostru Ovidiu Manoilescu.

„În analiza portofoliului am pus frecvent întrebarea: Ție îți place? Ce îți place? În primul rând autorul trebuie să știe ce îi place atunci când realizează o imagine. El este cel care trebuie să convingă pe ceilalți de importanța proiectului lui și de ce acesta merită cunoscut de public. Mie îmi place imaginea care trăiește alături de un text și mă introduce în atmosfera unui spațiu sau loc. Totul este ca un roman…. Citești o carte care îți place. O carte care are text și imagini! Tu, de exemplu, când erai mic te uitai la benzile desenate cu Pif. În acest caz vorbesc de un „Pif” pentru oameni mari. De exemplu, un jurnal de călătorie foarte frumos structurat, poate atipic, în care autorul prezintă cu nostalgie viața oamenilor dintr-o țară, vorbește despre libertatea lor, spune o poveste frumoasă. Eu aș vrea să îmi petrec un concediu așa cum își prezintă Cosmin Bumbuț cartea. Este un concept interesant. Dragoș Lumpan are un alt concept. El scrie un aforism, o maximă, un gând și lângă acesta sunt atașate 2 fotografii care ilustrează starea din gândul respectiv”, completează Horea Preja.

De multe ori privim o fotografie și, din anumite motive, uneori subiective, aceasta pare plictisitoare. O caracterizăm imediat ca fiind o imagine ce nu are nimic de spus. Problema, de cele mai multe ori nu se află în subiectul ales, ci în conținut. Fotografiile, la fel ca toate domeniile artelor, se leagă de un set de idei ce pot fi exprimate în cuvinte. Fiecare imagine, din cele mai vechi timpuri, ilustrează o poveste. Așa a luat naștere seria fotografică cu povești și imagini sau imagini cu povești.

„La atelierul de fotografie m-am simțit foarte bine, este un mediu OK. Vă mulțumesc pentru faptul că mi-ați dat posibilitatea de a vorbi în fața atâtor oameni. A fost o seară frumoasă la care au participat oameni interesați. În general, astfel de ateliere scurte sunt extrem de greu să fie într-un ritm dinamic. Întâlnirile de acest fel au un static al lor. Aici nu este ca într-o tabără. Modelul meu de prezentare și analiză nu este de a veni în fața publicului și de a tăia capul cuiva. De fiecare dată când văd un portofoliu, cum s-a întâmplat în seara aceasta, mă străduiesc să surprind ce este important în acea serie de imagini. În portofoliul prezentat am căutat, în acea scurtă analiză, ce este de calitate pentru a-l încuraja pe autor să fie mai atent la anumite detalii”, spune Horea Preja.

La finalul atelierului, alături de Horea Preja, am pus în discuție toate lucrările din expoziția „ÎnSEMNE fotografice”.

„Cred că întâlnirile AF ar trebui să le faceți mai des, nu doar o singură dată pe lună și să delimitați clar ce fac oamenii în acest timp. Dacă discutăm despre concepte în imagine, ceea ce am discutat astăzi, dezvoltăm fotografia de la un anumit nivel în sus. Dacă ne adresăm începătorilor vorbim despre încadrare, treimi, secțiunea de aur, timpi de expunere și focale. Dacă participanții au ajuns la un anumit nivel, tu vii să adaugi ceva în plus, să rafinezi tehnica. Este ca la canto când deja cunoști notele și faci interpretare. Un pas mai departe este cel de masterclass în care pot veni ca invitați fotografi cu adevărat mari. Atunci, însă, discuția este la un nivel superior în care nu te blochezi în noțiuni de bază despre compoziție și încadrare. Atunci, abea, poți intra în detalii care sunt cu adevărat importante în obținerea expresivității unei imagini. Altfel este ca atunci când ai vrea să construiești acoperișul unei case și tu nu ai construit fundația”, conchide Horea Preja.
(A consemnat Grigore Roibu și Andrei Rosetti)

Mai multe imagini de la AF 8 pe https://www.facebook.com/media/set/?set=a.278034092405639.1073741857.163419813867068&type=1

Horea Preja: Artistul este condamnat la frumusețe

Pe Horea Preja l-am cunoscut în cadrul workshop-urilor pe care le organiza la mănăstările Oașa și Găbud, fiind, la fel ca şi mine, un îndrăgostit de artă și fotografie. Unul dintre miturile fotografilor se referă la cei solitari, rebeli și individualiști, lipsiți de spirit comercial. Fotografia a fost inventată și dezvoltată pentru a fi vândută. Creativitatea nu se idendifică cu capriciile, anormalitatea, inocența sau nonconvenționalul. Arta trebuie să aibă standardul calității. Horea Preja are harul artistului și disciplina inginerului, acel inseparabil ying-yang al artei. Imaginea invadează lumea cotidiană și tehnicienii ei răspund prin forme tot mai subtile pentru a-și cuceri publicul și a modela gândirea. În contextul dezvoltării aceluiași subiect unele fotografii atrag atenția pentru că poartă amprenta stilului unic. Fotografiile realizate de Horea Preja descoperă frumusețea ascunsă și armonia, o lume plină de sugestii stilistice aflate în spațiul dintre biserică şi societate. Ce anume transformă simplele consemnări în imagini cu valoare artistică vom afla în cadrul Atelierului de fotografie. Pentru a afla cine este Horea Preja i-am pus, înainte, câteva întrebări.

Horea Preja: Prin fotografie arăt frumuseţea, normalul şi naturalul vieţii din jurul meu

Grigore Roibu: Cine este Horea Preja?

Horea Preja: Nu sunt fotograf de profesie. Fotografia o fac din plăcere. Lucrez în zona de IT. M-am născut în 1974 la Deva. Sunt absolvent de Politehnică şi de Bel Canto – Facultatea de Muzică. Am fost un autodidact în materie de fotografie. Am studiat imaginea zilnic, ani de zile, practic în stradă şi teoretic la Biblioteca de Arte din Timişoara. La Facultatea de Muzică, am deprins partea tehnică – încadrarea, folosirea distanţelor focale și a timpilor de expunere etc. În acest moment nu mă mai concentrez pe partea tehnică, ci pe creaţie.

– Cum ai început să faci fotografie?

– Voi răspunde succint la acestă întrebare. M-am apucat de fotografie în anul 1994. Începuturile au fost pe Zenit 11, însă după vreo trei ani de zile a urmat un Canon şi, apoi, un Nikon. Pe digital, am trecut în 2008. Nu m-am mai reîntors la film. Am început să fotografiez împreună cu prietenul meu din școală generală, Andrei Rosetti. Ne minunam noi mult de Tarkovski și de poetica din imaginea lui și așa ne-am apucat de fotografie. Eu cred că am rămas puțin mai fidel acestui domeniu, Andrei mergând spre pictură, fiind mult mai talentat la artele vizuale decât mine.

– Ai organizat, alături de Părintele Pantelimon, workshop-uri de fotografie la Găbud și Oașa, unde au fost invitați fotografi de marcă, cum ar fi, de exemplu, Dragoș Lumpan, Sorin Onișor, Dinu Lazăr, Mihai Moiceanu ș.a. Ce ai pregătit pentru acest Atelier de Fotografie la Deva?

– Da, e o acțiune care ne bucură pe toți, atât pe organizatori, cât și pe participanți. Trainerii se simt de minune în aceste tabere. Este atmosfera binecuvântată de la mănăstiri. Am început acum 5 ani. Primul workshop l-am făcut eu, ca să dau forța exemplului și apoi să pot să îmi permit să invit artiști adevărați. Am apelat inițial la Dinu Lazăr, omul enciclopedie, restul a urmat de la sine. Am fost alături de Mihai Moiceanu, Dragoș Lumpan, Sorin Onișor. Ne gândim și la alții…
În ediția a VIII-a AF vom afla ce beneficii aduce urmărirea coerentă de către fotograf a unui gând pentru punerea în valoare a unui subiect care să dea sens unei serii fotografice. Vom pune în discuție câteva exemple de proiecte foto în care știința de a urmări o temă, un subiect sunt esențiale. De la Dragoș Lumpan am preluat ideea aceasta a Fotografiei cu Motiv, Subiect, Poveste – Fotografia Concept. Această temă vreau să o dezvolt la Deva, în cadrul Atelierului de fotografie. Un fel de masterclass – nu vreau să învăț oamenii să apese pe butoanele aparatului. Eu cred că va fi o întâlnire mult mai largă decât cadrul fotografiei. Vreau să prezint niște cărți/albume de fotografie, mă rog, cred că o să placă. Și vreau să răspund la curiozitațile participanților…

– Ești atras în principal de fotografia de portret, alb-negru, și abordezi acest gen de fotografie într-o manieră aparte. Ce reprezintă fotografia pentru tine?

– Un mod de exprimare. Practic, doresc ca prin fotografie să arăt frumuseţea, normalul şi naturalul vieţii din jurul meu. Îmi plac mult fotografiile în mediul rural, monahal şi cele în care arăt năzdrăvăniile copilăriei. Toate acestea au o normalitate pe care noi suntem pe cale să o pierdem. Noi, adulţii din modernitate.

– Povestește, pe scurt, un moment legat de activitatea ta fotografică, de care îți aduci aminte cu plăcere.

– Întâlnirea mea cu marii fotografi ai României în mediu informal e un moment care se întâmplă la fiecare workshop pe care îl organizăm. Am învățat foarte mult de la ei. Pot să spun, cu siguranță, am învățat mult și din punct de vedere uman. Viața de fotograf este una care nu te îndepărtează de frumos. Gândește-te la un om care are meseria de contabil. Ce vede el, săracul? Vede balanțe și bilanțuri, conturi contabile… Mă rog, trebuie să iasă din sine ca să aibă acces la frumos, pentru că profesia nu îl duce acolo… La un fotograf este altceva. Dacă se rătăceşte și se îndepărtează de frumos, lumea îl va taxa… Deci este condamnat la frumusețe…

– Ce ți-ai dori să realizezi, pe viitor, în fotografie?

– În viitorul apropiat, nimic. În cel mai îndepărtat, o carte cu fotografii… și cu text, însă nu scris de mine. Cred că soția mea ar putea scrie, este talentată…
(Interviu realizat de Grigore Roibu)

Atelierul de fotografie / octombrie

Ediția a VIII-a
Colegiul Național „Decebal” Deva

Joi, 30 octombrie 2014, începând cu ora 17:00, vă invităm la Colegiul Național „Decebal” Deva, în Sala Studio (situată în vecinătatea Paraclisului Sfântul Stelian), la cea de-a opta întâlnire AF.

Fotografia ia naștere o dată cu alegerea unui subiect. Subiectul este un element dat, abordarea și tratarea acestuia diferă în funcție de felul în care fotograful „traduce” realitatea prin intermediul imaginii. Fotografiile de efect nu apar accidental. Ele sunt create de personalitatea și atitudinea fotografului față de subiect. Seriile de fotografii legate tematic sunt o modalitate de comunicare ce țin de reportaj. De la un album fotografic, care nu are nevoie de explicații prin cuvinte, la seriile marilor reviste în care fotografia și textul se completează reciproc, toate acestea alcătuiri interpretative țin de spiritul creator și intenția de a transmite o idee. Mai multe despre alegerea unui subiect care spune o poveste prin intermediul fotografiei, având în spate o temă, vom afla de la invitatul AF VIII – Horea Preja.

Tema: Tematica în fotografie.
Coordonator: Horea Preja.

Mâine vom publica pe artavizuala21 un interviu cu Horea Preja, dialog din care veți afla ce ne-a pregătit pentru această întâlnire.
(Interviu pe care îl găsiți aici: Horea Preja: Artistul este condamnat la frumusețe).

Atelierul de fotografie este deschis tuturor celor pasionați de imagine, artă și fotografie. Intrarea este liberă. Vă așteptăm pentru o seară de discuții, proiecții și cu multe fotografii.

Zoltán Béla – Instalaţie

Miercuri, 29 octombrie 2014, ora 19.00, la Anexa MNAC (București, Calea Moşilor 62-68, etaj III), va avea loc vernisajul expoziţiei „Instalaţie” a lui Zoltán Béla.

Curator: Adriana Oprea.
Expoziţia este deschisă în perioada ​30 octombrie 2014 – 15 februarie 2015.

​„Instalaţie”, expoziţia de pictură şi obiect a lui Zoltán Béla, este un cabinet de artă înscenat într-o sală de beton, situaţie de expunere care produce câteva dislocări. Unu, spaţiul Anexa MNAC a acomodat formal arhitectură, instalaţie şi obiect, dar nu şi pictură până acum. Doi, producţia lui Zoltán Béla este a unui artist cunoscut până acum predominant ca pictor. El face parte din generaţia tânără de artiști care au marcat relativ scurta întoarcere la pictură din arta românească recentă. Faptul că preferă încă  pictura după calmarea boom-ului pictural al anilor 2000 îl recomandă, alături de puţini alţii, ca pe un alergător de cursă lungă. Trei, pictura lui Zoltán Béla a încurajat mai ales trimiteri la estetica urmei, evanescenţă, memorie, interioritate sau la metafizica fragmentului, remarcându-i-se tehnicalitatea şi virtuozitatea de execuţie. Pentru a deplasa aceşti termeni de lucru, expoziţia lui Zoltán Béla îşi pune o problemă formală, instalarea nu doar a picturii ci şi a obiectului într-un cadru de arhitectură, la rândul lui instalat într-un spaţiu dat. Pădurea de socluri pe care o cerea aşezarea obiectelor în spaţiu, volume în recul şi în avans, devine un continuum, blatul orizontal dintre cei doi stâlpi, care taie aerul şi şerpuieşte optic. Iar suportul vertical pe care îl cerea pictura devine perete pe peretele deja existent, ca un ecran gata să primească imaginea pe fundalul întunecos al unei săli de cinema. Cutia scenică astfel creată lasă de jur împrejur  spaţiul iniţial al clădirii, care o primeşte rămânând aşa cum este, brutalist, precar şi neregulat. Incongruenţa dintre display şi spaţiu mută expunerea din raza (pre-) judecăţilor pomenite anterior,nu anulându-le cu totul ci dislocând într-o anumită măsură receptarea lor.

Expoziţia are loc cu sprijinul: Asociația Română de Artă Contemporană.
Parteneri: Corcova Roy & Dâmboviceanu, pnk casual.​
Parteneri media: Igloo, Zeppelin, Şapte Seri, feeder.ro, Radio France Internationale.
Fotografie: Dan Vezentan, New Folder Studio.​
Concept grafic şi DTP: Florin Darie.​