O dată cu începrea noului an școlar am reluat Atelierul de fotografie. Cea de-a șaptea întâlnire din cadrul AF, desfășurată astăzi, 25 septembrie 2014, în Sala Studio din Colegiul Național „Decebal” Deva a avut ca temă relația dintre pictură și fotografie, avându-l coordonator pe artistul plastic Andrei Rosetti.
A fost o întâlnire inedită datorită faptului că Andrei Rosetti ne-a introdus în „laboratorul” construcției unei imagini, picturale sau fotografice. A fost un atelier al experimentelor și întorcerii în timp, călătorind prin atelierele de creație a marilor pictori, de multe ori ținute departe de ochii publicului. Echilibrul la care te constrânge opera de artă depășește domeniul eului, fiind rodul asimilării realității prin intermediul cunoștințelor și simțurilor. Activitatea de creeare a operei de artă constă într-un proces ce pleacă de la o experiență vizuală și se materializează prin intermediul mijloacelor specifice.
Pictura și fotografia sunt construcţii artificiale ale minţii, o procesare a stării noastre de privi lumea. Din cele mai vechi timpuri au existat maniere experimentale de a aborda arta. David Hockney (despre care am scris în Lupta pentru imaginea perfectă) redescoperă tehnicile uitate ale vechilor maeștrii cu ajutorul unor tehnologii optice. „Instrumentele optice nu fac ca desenul să devină mai ușor.(…) Optica a dăruit artiștilor unelte prin care puteau să fi înfățișat o nouă și însuflețită cale de a privi și reprezenta lumea materială”, spune David Hockney în prefața cărții „Știința secretă”.
Succesul picturii în rândul maselor reflectă o preferință obsedantă a societății pentru imagine, considerată instrument de informare. Informațiile circulă astăzi, în era digitală, cu o viteză uluitoare datorită Internetului. Democratizarea artelor, începând cu veacul al XX-lea, duce la producții vizuale care devin scop în sine, supunându-se unei noi culturi a imaginii. Fotografia s-a supus, la rândul ei, transformărilor din domeniul vizual, evocând realitatea ca instrument de investigare dar și artă a proximităţii dintre imagine, ca oglindire a realității, și imaginar.
„Am încercat o călătorie în întâlnirea opticii cu pictura din perioada premergătoare apariției aparatului de fotografiat. După desenele lui Albrecht Dürer am reconstituit procedee de transpunere a unui model pe o suprafață plană, transpunere mecanică și optică. A urmat o inventariere a unor cazuri în care s-au produs întâlniri fericite între pictură și fotografie, momente în care fotografia a inspirat pictura și, la rândul ei, pictura a inspirat anumiți fotografi. Am vorbit despre regizorii care au împrumutat idei atât din pictură cât și din fotografie. În final am făcut un exercițiu practic de transpunere a unui portret prin două metode: metoda clasică de a executa o schiță cu ajutorul măsurătorilor clasice, așa cum se face în cadrul facultăților și liceelor de artă și folosind procedee optice aduse la zi, prin intermediul unui videoproiector cu ajutorul căruia am realizat prelucrări minimale”, spune Andrei Rosetti.
La apariţia fotografiei au fost voci care au afirmat că pictura şi-a găsit sfârşitul. Robert Hugues, critic de artă a revistei Times, constata că în cultura postmodernă putem vorbi de moartea artei moderne. Sfârșitul artei tradiționale a devenit un slogan al avangardei. Moartea artei, la fel ca și a picturii, nu înseamnă decât disoluția formelor tradiționale. Acest lucru a încercat să îl demonstreze Andrei Rosetti în cea de șaptea întâlnire AF.
„Sper să nu fi fost o întâlnire plictisitoare. Consider aceste teme ca fiind pași necesari ce duc la înțelegrea unui aparat de fotografiat. Nu în ultimul rând, pentru mine, este importantă încercarea de a trage concluzii despre relația mea ca privitor și pictor cu modelul. Am vorbit despre unicitatea unei persoane și lucrurile comune care îi leagă pe toți oamenii”, conchide Andrei Rosetti. (Grigore Roibu)
Mai multe imagini pe https://www.facebook.com/media/set/?set=a.265654366976945.1073741850.163419813867068&type=1
artavizuala21 