Situație dramatică pentru muzeele din România


Muzeele din România, tot mai puține ca număr, se află într-o situație dramatică. Această activitate a colecționării bunurilor de cultură, apărută din antichitate, având scop educațional, este neglijată de Statul Român.

Palatul Baroc Oradea (Fostul Muzeu al Țării Crișurilor)

Palatul Baroc Oradea (Fostul Muzeu al Țării Crișurilor)

Multe muzee caută fonduri pentru renovarea şi întreţinerea lor. Altele au situație juridică incertă aflându-se în pragul evacuării. În acest articol pun în discuție două muzee, ambele având importante colecții de patrimoniu, instituții care de câțiva ani funcționează în regim de austeritate.

Situaţia juridică a Palatului Bánffy din Cluj, care adăposteşte Muzeul de Artă, este de câțiva ani la nivel de incertitudine. Conducerea muzeului susţine că oficial nu a fost informată despre o schimbare în situaţia imobilului, dar nu a făcut nici investiții având în vedere situația juridică a acestuia (vezi Situaţia Muzeului de Artă Cluj-Napoca). Clădirea, atât fațada exterioară cât și cea din curtea interioară, este într-o stare avansată de degradare.

Palatul Bánffy (Muzeul de Artă Cluj)

Palatul Bánffy (Muzeul de Artă Cluj)

Edificiul este o emblemă a Barocului din Transilvania. Conţii familiei Bánffy aveau, aici, în veacul al XVII-lea, o locuință. Pe acest teren de mari proporții, între anii 1774 şi 1785, a fost ridicat, de către guvernatorul Bánffy Györg, palatul ce a devenit sediul guvernului Transilvaniei, operă a arhitectului german Johann Eberhard Blaumann. Din anul 1951 clădirea, din Piața Unirii nr. 30, adăpostește Muzeul Naţional de Artă, având un patrimoniu de pictură, grafică şi artă decorativă de 13.000 de piese.

Palatul Banffy a fost solicitat de mai mulţi moştenitori ai familiei. Potrivit Consiliului Judeţean Cluj, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 10/2001, pentru acest imobil au fost depuse următoarele notificări: Gomboş Maria, notificare nr.1583/27.09.2001, solicită despăgubiri, în baza unui contract de vânzare-cumpărare pentru apartamentele 6 şi 19; Nagy Alina, notificare nr.134/24.05.2001, solicită despăgubiri, în calitate de moştenitor legal a lui Roşca Nicolae; Miclea Silvia Letiţia, notificare nr.414/22.10.2001, solicită despăgubiri, în calitate de fostă coproprietară tabulară a cotei de 1/3 din imobil; Roşca Paraschiva, notificare nr.1665/4.04.2001, solicită despăgubiri şi restituirea în natură, în calitate de legatară universală a lui Roşca Nicolae, moştenitor testamentar a lui Banffy Dionisie.

O altă instituție muzeeală, închisă publicului începând cu data de 3 ianuarie 2006, este Muzeul Ţării Crişurilor.
Evacuat din Palatul Baroc, retrocedat Bisericii Romano-Catolice, Muzeul Ţării Crişurilor ar fi trebuit să se mute pe strada Universităţii, într-o clădire ce a adăpostit o cazarmă și care ar putea primi cele peste 400.000 de exponate, a cincea colecţie muzeală ca mărime din România. Mutarea principalei instituții muzeale a bihorenilor în clădirea fostei Garnizoane a fost finalizată ca infrastructură specifică de muzeu în procent de 90%. În luna martie 2014, însă, municipalitatea orădeană a pus în discuţie posibilitatea mutării exponatelor în Palatul Princiar din Cetatea Oradea.

Garnizoana Oradea (Viitorul Muzeu al Țării Crișurilor)

Garnizoana Oradea (Viitorul Muzeu al Țării Crișurilor)

Clădirea, care adăpostește din anul 1971 Muzeul Țării Crișurilor, a fost câștigată în instanță de către Episcopia Romano-Catolică din Oradea. Acțiunea de revendicare a început în 1990. Elegantul palat, proiectat de arhitectul austriac Franz Anton Hillebrant, este compus din trei aripi în formă de U, fiind cel mai mare palat baroc din România. Complexul a fost construit în a doua jumătate a veacului al XVIII-lea, împreună cu Basilica romano-catolică și cu „Șirul canonicilor”.

Preocuparea pentru artă, istoria artelor, istorie sau etnografie nu interesează colectivitatea decât în măsura în care acestea contribuie la dezvoltarea ei. Un muzeu fără expoziții permanente și temporare este de neconceput. Rolul muzeului este de a comunica cu publicul, de a educa, de a forma conștința și a se înscrie în planul cultural al localității în care muzeul funcționează. Ne mândrim cu valorile de patrimoniu, dar nu căutăm soluții pentru a evita situația de a distruge opere depozitate în condiții nefavorabile atunci când un muzeu trebuie să-și mute locația. Muzeul aparține comunității și este administrat de Consiliul Județean, instituție politică având consilieri ce nu agrează arta decât în campaniile electorale sau atunci când obiectele de patrimoniu se află în colecțiile lor private. Este trist când soarta clădiririlor cu valoare istorică ajung să depindă de funcționari dezinteresați și corupți. Este cu atât mai trist când sub efectul nepăsării, al incompetenței și al propriilor interese pierdem obiecte de patrimoniu ce aparțin istoriei noastre. (Grigore Roibu)

Anunțuri

Un comentariu la “Situație dramatică pentru muzeele din România

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s