Evenimente unice din viață la AF 5

Af 5 -3Cea de-a cincea întâlnire din cadrul Atelierului de fotografie, desfășurată astăzi, 29 mai 2014, în Sala Studio din Colegiul Național „Decebal” Deva a fost dedicată Fotografiei de eveniment, avându-l coordonator pe artistul plastic Iulian Solda.

AF 5Iulian Solda a prezentat o scurtă istorie a fotografiei de eveniment, plecând de la imaginile realizate cu aparate greoaie, la începutul secolului al XX-lea, de cele mai multe ori în studio, trecând apoi la primii fotojurnaliști de după cel de-Al Doilea Război Mondial, fotografi ce au experimentat imaginile dinamice și, în cele din urmă, la era aparatului digital, o tehnologie ce a dus la reinventarea fotografiei de nuntă. Deoarece nunta reprezintă un eveniment unic, având caracter religios dar și laic, cu multe momente importante, care nu pot fi ratate de un fotograf profesionist, acest gen de fotografiere este considerat unul complex.

Anumite evenimente sunt unice în viață. Dorim ca fotografiile să rămână mărturie vie a obiceiurilor și tradițiilor la care am luat parte. Nunta presupune o serie de investiții și este un pas în viață de care ne place să ne aducem aminte, uneori, prin intermediul imaginilor.

AF 5-2„Cel mai mult mă atrage în fotografia pe care o fac la o nuntă faptul că trebuie să surprind momente ce nu se repetă. Aceste momente unice dau „sarea și piperul” evenimentului. Fotografii care merg la nunți cunosc faptul că obiceiurile sunt aceleași, evenimentul are o succesiune ce poate fi recunoscută, un mers a lucrurilor ce pare identic. Cu toate acestea există, de fiecare dată, momente unice. De exemplu, am văzut lacrimi în ochi unei perechi căreia i-am arătat un set de fotografii de la propria lor nuntă. În momentul acela am știut că mi-am făcut treaba bine”, ne mărturisește Iulian Solda.

La sfârșitul prezentării am avut o surpriză. Am programat o sesiune foto în care am adus patru mirese și un mire. Curasnții au încercat diverse tehnici de încadrare a portretelor în lumină artificială aflând că pentru a obține fotografii bune cheia reușitei este comunicarea. Fotografia de nuntă poate, mai mult ca oricare alt gen de fotografie, să spună o poveste. Această poveste merge mână în mână cu imaginația.

AF 5-1„Mă bucur că la Atelierul de fotografie de azi au venit persoane receptive, iată, la o temă care de multe ori este supusă criticii. Nu mă așteptam să fie atâta lume la prezentarea unui subiect ce pare banal, fotografia de nuntă, un gen fotografic cu reguli stricte. Fotografia de nuntă este, în ultimă instanță, o fotografie de portret”, conchide Iulian Solda. (Grigore Roibu)

Mulțumim pentru rochile de mireasă agenției Art Plus Deva și pentru buchetul de flori Florăriei Eden.

Transfer / Căminul Artei

Centrul Artelor Vizuale / Galeria Căminul Artei
28 mai – 11 iunie 2014

Fotografii și cuvântul de deschidere al expoziţiei Transfer din 28 mai 2014.

01Transfer

Artişti expozanţi: Ionuţ Barbu, Ilie Chioibaş, Florin Mocanu, Lisandru Neamţu.
Critic de artă: Luminiţa Batali.

Uniunea Artiştilor Plastici din România vă invită la expoziţia „Transfer” – , Galeria Centrul Artelor Vizuale.
„Un mare omagiu adus picturalității dar și un omagiu adus nevoii de artă abstractă, deoarece cei patru pictori, Ionuţ Barbu, Ilie Chioibaş, Florin Mocanu, Lisandru Neamţu, au toți în comun, la un moment sau altul al operei lor, această pendulare între abstract, ca modalitate a unui catharsis specific, și un figurativ creator și scrutător de sens.” (Luminiţa Batali)

08TransferTransfer

Se știe că într-o seară, întorcându-se în atelier, Kandinsky a zărit unul din tablourile sale (era în perioada Der Blaue Reiter) care era cu susul în jos, și și-a dat seama că rămâne perfect viabil ca tablou, cu alte cuvinte că își păstrează perfect frumusețea, că are o altă expresivitate, nouă și că instituie o anume libertate. A fost unul din momentele de naștere ale artei abstracte, unul, fiindcă încă la sfârșit de secol XIX, Maurice Denis definea, în aparență destul de sec, pictura ca „o suprafață plană acoperită cu culori asamblate într-o anumită ordine”. Secolul XX a fost însă realul debut al artei abstracte, mai ales în Europa, când, după primul război mondial, artiști precum Mondrian, Kandinsky, Malevici, căutau alte teritorii, alte limbaje pentru artă, pentru a exprima alte trăiri artistice, în alt registru sufletesc, alte reflecții, care cereau emanciparea de figurativ.

04Transfer03TransferAvem în expoziția de față un mare omagiu adus picturalității dar și un omagiu adus nevoii de artă abstractă, deoarece cei patru pictori, Ionuţ Barbu, Ilie Chioibaş, Florin Mocanu, Lisandru Neamţu, au toți în comun, la un moment sau altul al operei lor, această pendulare între abstract, ca modalitate a unui catharsis specific, și un figurativ creator și scrutător de sens.

Dar mai frapează ceva în această magnifică prezentare a unor personalități perfect distincte artistic: monumentalul și aspirația ascensională comună, ca o respirație adâncă, care e deosebit de vie atât în lucrările de pictură, bidimensionale și de mari dimensiuni, cât și în cele două proiecte ambientale, dintre care unul de tip incintă sacră, compozițional centripetă, care instituite o tensiune între absorbția în interior și invitația la a contempla din exterior, la Lisandru Neamțu, iar celălalt, semnat de Ionuț Barbu, care te amplasează în meditația calmă a dialogurilor dintre arhitectura preexistentă, in situ, și geometria operei plastice.

06TransferIonuț Barbu, înzestrat observator și desenator cu acuitate penetrantă și incisivă a realității, se îndreaptă adesea spre abstract, din această nevoie a artiștilor de a medita calm, într-un teritoriu al libertății, asupra operei ca fapt plastic, ca exercițiu estetic mai ales. Criticul de artă tel-avivian Irith Hadar spunea că „este foarte dificil să scrii despre picturile abstracte fiindcă ele sunt obiectul unui subiect. Impenetrabilitatea lor, caracterul lor idiomatic, par să invite la considerarea formală, a ceea ce e acolo” [1]. Astfel, despre lucrările lui Ionuț Barbu am putea fi tentați să nu le explorăm mai departe de plasticitatea lor remarcabilă. E o operă unde artistul optează, de data asta, s-o creeze din forme geometrice, din contrast de texturi și forme. Pe de-o parte, avem la „reliefurile de colț ”, cum își numise Tatlin un demers cu totul diferit dar care prelua aceste zone neexplorate ale spațiului construit, o suprafață tratată prin colaj și aspect rugos, și pe de alta, avem aspect lis, clar, netezime în picturile ce compun instalația cu aspect ocru-metalic. Avem senzualitatea curbei și rigoarea rectangulară, ca al doilea tip de contrast. Dar întâlnim în aceste picturi exprimate tridimensional, în aceste jocuri compoziționale cu pozitivul și negativul, cu suprafața și cu adâncimea, nu numai ecoul vocației originare spre arhitectură a artistului ci și ecourile unei viziuni, ale unei sensibilități care răspunde realității. Fiindcă artiștii români nu sunt numai conectați la timpul artistic internațional ci, într-un mod special, și la realitatea lumii în care trăiesc, și la care dau un răspuns. Așadar acest tip de obiecte, acest tip de imagine, cu ecou constructiv, industrial, implicit și în cromatica și materialitatea pe care a sugerat-o artistul, vin să răspundă unei nevoi de robustețe și de ordine și, în momentul în care pășești în interiorul acestui ambient, ești invitat la contemplare și la interogare, Ionuț Barbu fiind un mare creator de contexte, de spații pe care le încarcă, chiar când recurge la un registru minimalist-poverist (poate atunci se simte și mai provocat), inteligent și ca prin farmec cu deplin sens estetic.

07TransferCred că cel mai mult se potrivește luminilor zugrăvite de Ilie Chioibaș adagiul lui Theodor Adorno [2] : „În realitate, subiectul nu e niciodată în întregime subiect, și obiectul nu e niciodată în întregime un obiect”. Așa cum am remarcat de la început cu privire la orientarea artiștilor expozanți în ansamblu, există o pendulare între un figurativ evanescent și abstractul pur, și în cazul artistului; peisajele pe pânze ample, monumentale, se transformă în imagini abstracte iar acestea ne lasă libertatea să întrezărim sau să configurăm din nou peisaje. Există în imaginile create de acest artist o finețe așa de intensă a tușei că evocă instantaneu straturi de lumină (absorbite din straturi de culoare) așa cum numai pastelul o permite, astfel încât suprafața picturii aproape dispare și devine o interfață între două realități. Dacă ar fi să căutăm un rapel al acestei poietici în muzică, cu un instrument muzical, ar fi sonoritatea de harpă. Tușa sa, predominant ascensională, creată adesea dintr-o succesiune rapidă de linii, cromatica, linia din care figurează elementele de real, au toate ceva din deplinătatea acvatică a sonorității de harpă și nu este întâmplător că multe din lucrările sale evocă lumi lacustre, ca lacurile cu nuferi ale lui Monet, lumi ale apei unde artistul face sunetul să vibreze mângâietor și luminos. Pentru că l-am evocat pe Monet. El este numai un ecou îndepărtat, istoria artei e inerentă în opera oricărui artist cult, fiindcă se percepe în creația lui Ilie Chiobaș secolul deja străbătut de pictură. Semnul său este un semn modern, liniile notate fugitiv, subțire, nervos, sunt o partitură contemporană. Picturile lui Ilie Chioibaș sunt reverii, însă pline de vitalitate, care dăruiesc inepuizabil bucuria celor văzute.

Într-o scrisoarea a sa către Schönberg, Kandinsky scria: „Ce nemaipomenit de fericiți […] sunt muzicienii, în avansata lor artă, cu adevărat o artă care a avut norocul să depășească complet orice scopuri practice. Cât timp va mai aștepta pictura pentru asta? … Culoare și linie de dragul lor însele – ce frumusețe infinită și putere posedă aceste mijloace artistice!” [3]

Transfer 1Sentimentul unui temperament vivace, puternic, simfonic l-am avut la întâlnirea cu picturile lui Florin Mocanu. Dintre lucrările sale expuse, picturile abstracte transmit aproape același sentiment pe care-l dă muzica (așa cum răspundem interior sunetelor, răspundem aici culorilor) dar transmit și o vigoare plastică aparte, ca și cum ne-ar face martorii unei cosmogonii, ai unei lupte spre nașterea cosmosului primordial, când din vălmășagul de ocruri vibrează strălucitor un violet, un verde, o sonoritate galbenă strălucitoare, eroică am spune, sau un albastru. Aceste compoziții vaste de pete, de culori și linii, evocând prin intenția expresă a autorului lumile acvatice, reverberează spre privitor ca o mărturie a gestului energic, abstractul său este unul gestual, creator de dinamism, de emoție a energiei. Cu atât mai surprinzător este schimbul de registru, spre meditația melancolică aproape, atunci când pânza, turbion de pete, începe să poarte năluca câte unui peisaj citadin, din care răsar siluete de biserici, blocuri și scări ca niște eșafodaje, parcă și umbra densă a Casei Poporului, profilându-se amenințător pe cer, imagini unde petele de verde-galben sunt fie lumină de amurg, fie flăcărui de plopi, pentru ca, într-una din lucrările sale, neexpusă aici, să facă explicit acest discurs către un oraș de demult, văzut prin timp și văzut cu un sentiment pe care-l poate transmite numai pictura, o imagine densă, multiplu stratificată semantic, de mare valoare artistică. Imaginile lui Florin Mocanu nu conced nimic gustului comun, cu care valoarea picturii sale nu face tranzacții și-și asumă un superb expresionism abstract, o nucă tare pentru privitor.

Transfer 2Jean Baudrillard afirma despre pictura abstractă : «că nu este preocupată cu lumea ci „cu subiectul care se creează pe sine în absența sa periodică și ne-asemănare” » [4] dar noi am amenda această idee, grăunciorul de nuanță, fiindcă, de la Leonardo încoace se știe că artistul se pictează pe sine.

Dacă putem vorbi de un abstracționism gestual în pictura lui Florin Mocanu, la Lisandru Neamțu, atunci când optează pentru abstract, putem să preluăm ca echivalent, conceptul de scriere de mână care, cum arăta același critic, Irith Hadar, „este conectat cu limbajul, cu un sistem de semne concrete, și cu reguli […] în timp ce gestul este o acțiune intuitivă, chiar impulsivă.” [5] Aș completa ideea criticului menționat cu faptul că, vizual, scrisul de mână este un instrument legat de ceea ce este introvertit, mai intim legat de autor, în timp ce gestul de ceea ce este extravertit, de energia orientată spre exterior.

Există în opera lui Lisandru Neamțu o indelebilă și jucăușă „joi de vivre” care țâșnește din cromatică, din acel albastru așa de special, din melodicitatea tușei, din finețea semnului, ce coexistă întotdeauna cu o structură subiacentă gândită îndelung, ca un nucleu din care izvorăște împlinirea plastică a lucrării. Existența unor ritmuri sau structuri în opera lui trece de la decorativ la pictural, pentru că elementul de repetiție este luat și interpretat liber, după singurele reguli ale picturii care sunt regulile estetice.

02TransferÎnsă de data asta, am spune că ambientul creat de Lisandru Neamțu ne pune în față ceea ce am putea numi ca „artistul șaman” fiindcă ne face martorii unui comos poate și ai unei cosmogonii în care figurativul, care narează despre lumea interioară și viziunile artistului, ce narează și despre făpturi fantastice sau născute din realitate, joacă un rol mai important decât abstractul. Suntem invitați să explorăm o lume care ne duce de la miniatura cea mai fină, pictată pe o pană albastră, la pânza de corabie întinsă ca un simbol de bun augur, care aduce artei adevărate vânt la pupa.

28 mai 2014
Critic de artă, Luminiţa Batali

[1] Irith Hadar, în Moshe Mokady, de Yona Fischer, Irith Hadar, Moshe Mokady Foundation, 1999, pag. 158
[2] apud Yona Fischer, Irith Hadar , op. cit. pag. 155
[3] Wassily Kandinsky, Spiritualul în artă, editura Meridiane, 1994
[4] apud Yona Fischer, Irith Hadar , op.cit. pag. 123
[5] Yona Fischer, Irith Hadar, op. cit.

ARTA nr. 11

Comunicat de presăLayout 1Consecventă cu programul ei inițial de a scana tematici de interes stringent pentru actualitatea artistică, ARTA abordează acum zona feminismelor din câmpul vizual românesc, est-european și parțial occidental. Vorbim de feminisme la plural pentru că, după feminismul combativ și angajat politic al anilor 1970, ceea ce a urmat a fost o desfășurare din ce în ce mai diversificată și mai nuanțată a unei multitudini de dezbateri sociale, culturale, regionale, post-coloniale și naționale în interiorul problematicii centrale legate de gen și de politici sexuale a feminismului paradigmatic.

În dosarul coordonat de criticul de artă și curatorul Olivia Nițiș, un prim set de texte dezbat aspectele teoretice ale evoluției curentelor feministe în lumea anglo-saxonă, de unde feminismul a plecat, și în lumea central-est-europeană în care ne situăm noi. Urmează o serie de texte care recuperează istoria foarte recentă și nu foarte consistentă cantitativ dar substanțială ideatic-vizual a atitudinilor feministe din arta românească a ultimilor 20 de ani. În fine, o secțiune finală a dosarului pune în lumină evoluții foarte recente și alternative la mainstreamul feminist, care au în vedere poziționările queer, ecologiste, cotidianiste și de stânga ale tinerei generații. În restul revistei, sunt deasemenea prezentate cîteva plasticiene românce reprezentative sau simptomatice sau starea cîmpului vizual de la noi: Wanda Mihuleac, Silvia Radu, Șerbana Drăgoescu, Florica Prevenda, Laura Covaci, Ioana Ciocan, Marina Albu, Veda Popovici.

Fără să fie exhaustiv, acest număr din ARTA intenționează să dea pulsul unui fenomen cultural și artistic ce devine din ce în ce mai vizibil în România. După un număr pionier al revistei Artelier din 1999/2000 dedicat aceluiași subiect, după expozițiile cu subiect feminist din 2013, numărul 11 din ARTA confirmă la 15 ani distanță vitalitatea unui domeniu de reflecție care, fără să fie central în dezbaterile de idei locale, a contribuit mult la rafinarea umană și estetică a sensibilității noastre actuale și la integrarea producției vizuale românești într-un context internațional mai larg.

Revista costă 25 de lei și se poate achiziționa de la librăriile Cărturești și Humanitas din toată țara și de la sediul UAP din București (persoană de contact Lili Mititelu).

Rembrandt Studio 2014

Comunicat de presă

Rembrandt Art Centre în parteneriat cu Universitatea Națională de Arte Bucureşti organizează workshop-ul internaţional Rembrandt Studio 2014 în perioada 29 mai – 30 mai 2014. Acesta este al doilea eveniment artistic important din seria acţiunilor dedicate de Rembrandt Art Centre, celor 150 de ani de la înfiinţarea Universităţii Naţionale de Arte Bucureşti.

AFIS REMBRANDT STUDIO 2014 A3

Evenimentul se va desfăşura pe secţiuni (grafică, pictură, arte decorative) şi va cuprinde demonstraţii (sesiuni speciale de prezentare ale unor materiale specifice domeniului artistic, video – proiecţii) susţinute de reprezentanţi de marcă ai firmelor de profil, ale căror produse sunt prezente în magazinele REMBRANDT.

Magazinele REMBRANDT importă aceste produse exclusiv în România: brandurile ROYAL TALENS – Olanda (cel mai mare producător de materiale pentru pictură) şi PEBEO-Franţa (unul dintre cei mai buni producători de produse pentru artă decorativă); alături de aceştia, la demonstraţii vor participa: echipa proiectului de cercetare Contemporary Visual Art Conservation Platform (VisART), artişti profesionişti (profesori ai UNAB), studenţi ai departamentelor de pictură, grafică şi artă decorative (ceramică şi arte textile). Aceştia vor experimenta diverse tehnici de lucru cu materiale specifice. La eveniment, pe lângă profesori, studenţi ai Universităţii Naţionale de Arte Bucureşti, artisti profesionişti, vor participa şi clienţii fideli ai magazinelor REMBRANDT, presa scrisă, televiziuni.

REMBRANDT STUDIO 2014
workshop internaţional
29 – 30 mai 2014, orele 12:00 – 18:00

Loc desfăşurare: UNAgaleria, Str. Budișteanu 10, Bucureşti 1, România.

Artişti invitaţi din străinătate: Royal Talens – Don Nederhand (Olanda), Pébéo – Valerie Telesca (Franţa).

Artişti invitaţi din România: Royal Talens – Alexandru Rădvan, Derwent şi Letraset – Răzvan Caratănase, Andrei Ciubotaru, Pébéo -Daniela Frumuşeanu, Romana Mateiaş, Adela Mărculescu.

Studenţi Universitatea Naţională de Arte Bucureşti: Andra Achim, Francisca Badea, Steliana Bădălău, Iulia Bălăşoiu, Nicoleta Blegu, Dana Dincă, Oana Doruş, Luminiţa Dumitrache, Andrei Floroiu, Monica Ghiţescu, Cristina Hosu, Bianca Ivan, Raluca Macovei, Nansy Nanasi, Andreea Năstase, Petronela Roşu, Cristiana Scarlatescu, Ioana Stelea, Andreea Stoica, Ana Tudor, Anca Vintilă.

Organizatori: Rembrandt Art Centre & Universitatea Naţională de Arte Bucureşti
Parteneri: Derwent, Letraset, Pébéo şi Royal Talens.
Grafică afiş: Costel Chitea
Pentru informaţii suplimentare:
Oana Comănescu (Rembrandt Art Centre), e-mail – oanacomanescu81@yahoo.com
Daniela Frumuşeanu (Universitatea Naţională de Arte Bucureşti) e-mail – frumuseanu@gmail.com

Ștefan Balog – De la New York la Alba Iulia

Muzeul Naţional al Unirii – Alba Iulia
Vernisaj: Joi, 05 iunie 2014, ora 16.00

afis_balog_A2_1light.cdrConsiliul Județean Alba, Muzeul Național al Unirii Alba Iulia, Fundația „Inter-Art” Aiud și Centrul Cultural L .Rebreanu Aiud în colaborare cu Centrul de Cultură „Augustin Bena” Alba Iulia și Liceul de Arte „Regina Maria” Alba Iulia organizează expoziţia de artă plastică „Doctrină abstractă” semnată de Ștefan Balog.

Prezintă: prof. univ. dr. Dorel Găină, dr. Gabriel Rustoiu, director general, Muzeul Naţional al Unirii și Ioan Hădărig, director artistic Inter-Art.

Stefan BalogBalog StefanDupă expoziția de succes de la Institutul Cultural Român din New York, din toamna anului trecut, Ștefan Balog, președintele Fundației Inter Art Aiud, propune publicului din Alba Iulia o nouă expoziție.

Despre lucrările lui Ștefan Balog, expuse în galeria newyorkeză, arătam în albumul de prezentare al expoziției: „Construcţia elaborată, obiectivă şi metaforică în acelaşi timp, predilecţia spre interiorizarea demersului plastic dar şi o anume incursiune în abstract, conturează grafic plasticitatea imaginilor propuse. Alternanţa dintre dimensiunea închisă şi deschisă a spaţiului compoziţional, detaşarea uneori de metaforic şi de construcţia unei imagini paralele, rămân câteva dintre caracteristicile unei grafici inedite ca exprimare plastică, şocante ca mesaj interior. Ştefan Balog este un artist al tăcerii interioare. Picturile lui sunt o metaforă de lumină şi culoare, sunt acel spaţiu al sufletului şi inimii, dincolo de pânza albă, un spaţiu imaginar, o lume ireală dincolo de fantastic… Lucrările lui şocheză, atrag atenţia şi se impun…”
Expoziția s-a bucurat atât de aprecierea publicului cât și a artiștilor prezenți la vernisaj.(Ioan Hadarig)

Expo NYSt Balog 1După deschiderea expoziției va avea loc un recital de chitară clasică susținut de Tudor Dragoş (profesor-coordonator), Ana Zaharescu, Anamaria Martin, Andrei Biro, Emanuel David, Antonio Josan.
Foto: realizate în timpul vernisajului expoziției de la ICR New York, 2013.