Galeria Constantin Brâncuși / Școala Populară de Artă „Tudor Jarda” Cluj
Așa cum reiese din titlul expoziției avem de-a face cu alăturarea a două teme plastice complet diferite. Dacă portretul presupune redarea plastică a caracterului unei persoane ținând cont și de proporțiile anatomice atent observate, la mască se exagerează o anumită expresie facială, așa cum se întâmplă de exemplu în cazul măștilor Commedia dell arte, unde fiecare mască este specifică unui personaj (Pantalone = bătrânul zgârcit, Arlechino = mic drăcușor pus pe șotii etc.)
Alăturarea acestor două teme diferite ne duce cu gândul la teoria psihologului Carl Gustav Jung, conform căreia fiecare persoană afișează în societate o anumită mască, o față socială a individului, pe care o prezintă lumii. Termenul persona folosit de Jung desemnează masca pe care o purtăm fiecare dintre noi și dă naștere următoarei întrebări: Care este de fapt portretul și care este masca?
Într-o altă ordine de idei aș sublinia că adevăratul rost al unei expoziții de artă nu este acela de a distra, de face un spectacol de divertisment ci acela de a-l pune pe receptorul de artă în starea de a-și pune întrebări și de a căuta propriile răspunsuri subiective.
Iar punctul culminant al expoziției nu este vernisajul propriu zis ci acel moment intim de relaționare când opera de artă provoacă în privitor o trăire, o emoție specifică, acest moment poate avea loc oricând în perioada celor două săptămâni cât timp expoziția este deschisă. Koncz-Münich András (cuvânt de deschidere a expoziției Portret cu mască)