Muzicieni şi alţi … concetăţeni

Artexpert Gallery, Cluj
2 – 18 octombrie 2013
Vernisaj: 2 octombrie, ora 17.00.

Considerată ca o entitate specifică, pictura feminină românească îşi întemeiază calităţile pe o estetică a subiectivităţii, pe celebrarea artei ca eveniment emotiv declanşat din explorarea realităţii. Nu arareori însă, ea se aventurează pe teritorii considerate tradiţionale ale masculinităţii; vorbim de forţa expresivă auctorială, de un suflu epopeic, de o anume constanţă disciplinată a efortului constructiv. Fluxul emotiv al subiectivităţii, sensibilitatea prodiguă, discursul colocvial al poeziei intimiste adaugă tot atâtea ingrediente care fac din edificiul plasticii feminine un miracol al comunicării subiectivităţii candide sau enumeră pagini exaltate, fremătând de senzorialitate şi de poezie.
Cumulând laturile acestei alterităţi, Angela Tomaselli este o personalitate dintre cele mai distinse ale plasticii actuale care acoperă cu uşurinţă atât registrul grav, laborios al unei picturi discursive a cărei sonoritate atinge uneori notele acute ale discursului politic disimulat (ciclul „Fabule”), dar explorează cu eleganţă reverenţioasă şi micile taine ale plăcerii ludice agrementate cu note lirice inconfundabile. Memoria sensibilă, nu neapărat resort intelectualist, are cuprinderea extravagantă a notaţiei memorialistice, de călătorie (ciclurile „Arhitecturi”, „Mitologii subiective”), dar şi reverberaţia solemnă a conceptului de stil („Muzicieni”).
Dacă excelează în ceva, atunci, pictura Angelei Tomaselli excelează prin unitatea ei formală, prin distinsa ei persuasiune cu care gamele sale (care provin nu din natură, ci de pe paletă) se amplifică cu modulaţii grafice care au o expresivitate acută picassiană, cu tonuri reverberate şi „pete de culoare” care denotă o rafinată parcurgere a stilului spre maturitate. Uneori, deformând, ca printr-un exerciţiu funambulesc, ajunge la ecouri fantastice, egalând în sonoritate şi distincţie pictura atât de „rotundă” ca expresie a picturalităţii proprie pânzelor lui Joan Miro – nu cu aceeaşi forţă de sinteză – dar, contrazicând ceea ce acesta susţinea cu nonşalanţă: „am asasinat pictura!“ Ea continuă să picteze folosind armele de seducţie ale feminităţii picturale. Este ciudat cum, din acest metisaj de calităţi (provine dintr-un tată italian şi o mamă româncă, dar cu sânge german) atinge sublimarea lirică proprie picturii moderne spaniole, atât de fundamental aşezată în edificiul picturii moderne europene. Virtual apollinică, dar şi potenţial hermesiană, face cu certitudine nota distinctă necesară care o individualizează în arta românească.
Pe piaţa de artă, Angela Tomaselli apare ca o investiţie cu cert potenţial de creştere, fiind plasată, sub raportul vânzărilor, în grupul primelor 10 artiste contemporane din arta românească, în vecinătatea Minei Byck Wepper, Silviei Rhea Radu, Georgetei Năpăruş, Getei Brătescu sau Nataliei Dumitrescu. Sub acest raport, ea îşi depăşeşte generaţia, stăpânind cu autoritate primele semne ale clasicităţii. Inconfundabilă ca stil, ireductibilă ca sentiment, profundă, elaborată, cariera sa, acum la vârsta deplinei maturităţi, are o vizibilitate spectaculară, în care vechile promisiuni au devenit reale certitudini.
(Vasile Radu)

Angela Tomaselli este născută în 1943 la Brezoi, Vâlcea, dintr-un tată italian şi o mamă jumătate nemţoaică, jumătate româncă. Absolventă a Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” Bucureşti, secţia artă monumentală (prof. G. Popescu, Simona Vasiliu Chintilă, Ştefan Szönyi, Costin Ioanid, Eugen Schileru, Adina Nan), promoţia 1961-1967. Debutează în 1969 la Expoziţia Republicană de la Bucureşti. Din 1967 în 1970 este muzeografă la Muzeul de Artă Modernă şi Contemporană din Galaţi, iar din 1970 este profesoară la Liceul de Artă din Galaţi. Este membră a Uniunii Artiştilor Plastici din România din 1971 şi a UAP Bucureşti din 1993.