Bill Brandt, fotograful mesajelor unei alte lumi

Din istoria fotografiei

„Am fotografiat pub-uri, cămine de noapte, teatre, băi turcești, închisori și oamenii în dormitoarele lor. Londra s-a schimbat atât de mult încât unele dintre aceste imagini au acum un farmec aparte, aproape de un alt secol.” Bill Brandt

Bill Brandt (Sursa foto http://www.vam.ac.uk)

Fotografia, ca mijloc de expresie cu valenţe artistice, face, de multe ori, tranziţia de la concret la imaginar. Această senzaţie, a realităţii, survine firesc din perspectiva aparatului de fotografiat. Bill Brandt considera că prin intermediul aparatului de fotografiat primim mesaje din altă lume. Trăia în plină perioadă a curentului Suprarealist. Suprarealiştii au înţeles puterea şi „ciudăţeniile” pe care le poate transmite o imagine fotografică. Suprarealiştii sunt cei care au „scris cu lumină” tot ceea ce rezidă din banalitatea străzii. Tot ei, Suprarelaliştii sunt cei care au avut abilitatea de a alătura în cadrul aceleiaşi imagini lucruri care surprind privitorul.

Bill Brandt este unul dintre fondatorii fotografiei moderniste. A avut o viziunea distinctă asupra imaginii şi capacitatea de a prezenta lumea aşa cum este ea, cu o prospeţime de neegalat. André Breton, în primul Manifest Suprarelist, din 1924, spunea: „Suprarealismul este conţinut în realitatea însăşi”. Explorările vizuale ale lui Brandt asupra societății, cele în peisaj şi literatura din Anglia sunt indispensabile pentru înțelegere istoriei fotografiei și, fără îndoială, pentru înțelegerea vieţii din Marea Britanie de la mijlocul veacului al XX-lea. Trecutul este prezentat, pentru a fi înţeles ca semnificaţie, organizat în cadrul Istoriei. Ca să pricepem înlănţuirea faptelor avem nevoie de explicaţii. Dar, pentru a ne face doar o simplă idee despre evenimentele tumultoase ce au caracterizat evoluţia omenirii în secolul al XX-lea am avea nevoie de o sumedenie de cuvinte, lămuriri şi relatări! S-au scris cărţi, s-au publicat studii, au apărut noi documente şi, în continuare, au rămas multe semne de întrebare. Aici, arta are menirea de a solidifica şi condensa certitudinile trecutului, punând, mai degrabă, întrebări decât să dea răspunsuri.

Sursa foto http://www.areasucia.com

Bill Brandt (Hermann Wilhelm Brandt) s-a născut în Germania, pe data de 2 mai 1904, fiind fiul unui tată britanic și având mamă de origine germană. Brandt a crescut în timpul Primului Război Mondial în Germania. În tinereţe a practicat pictura în acuarelă. După ce se mută în Anglia devine cunoscut pentru imaginile sale fotografice, fotografii cu un contrast ridicat şi scene în care prezintă aspecte ale societăţii britanice. Nudurile distorsionate şi peisajele l-au consacrat ca fiind unul dintre cei mai importanţi fotografi din veacul trecut. Mai târziu, datorită faptului că a fost marginalizat în şcoală, Brandt şi-a renegat originea sa germană și a pretins faptul că s-a născut în Londra. La scurt timp după război, el s-a îmbolnăvit de tuberculoză, petrecând o mare parte din tinerețe într-un sanatoriu din Elveția. În anul 1930 are şansa de a intra în atelierul lui Man Ray. Brandt, asistat de Man Ray în Paris, a fost martorul perioadei de glorie a filmului suprarealist și a înțeles noile posibilități poetice ale fotografiei. A creat compoziţii mai puţin fireşti, suprarealiste, imagini narative ale vieţii din Londra şi din oraşele industriale din nordul Angliei, peisaje sumbre, portrete perceptive şi studii abstracte ale nudului. Creaţia fotografică a lui Brandt ar putea fi împărţită 2 etape, care se întrepătrund una cu cealaltă, cea documentară şi cea suprarealistă. „Pentru orice fotograf tânăr, la acel moment, Parisul a fost centrul lumii. Acestea au fost primele zile interesante atunci când poeții și suprarealiștii francezi au recunoscut posibilitățile fotografiei”, spunea Bill Brandt.

Bill Brandt- Shadow & Light / MOMA

Bill Brandt a călătorit în Europa continentală alături de Eva Boros -pe care a întâlnit-o în studioul deschis la Viena unde practica fotografia de portet-, şi, în anul 1932, s-au căsătorit la Barcelona. În 1933, Brandt se mută la Londra, unde, de-a lungul carierei sale de fotograf, va face documentarea societății britanice la toate nivelurile claselor sociale. Fotografiile sale documentare, foarte „nonconvenţionale”, sfidează clasificările. Imaginile realizate au fost publicate în două cărți, „Engleza la domiciliu” (1936) și „O noapte la Londra” (1938). Brandt a fost, de asemenea, un colaborator permanent pentru reviste, cum ar fi, de exemplu,  Lilliput, Imagine Post  și Harper Bazaar.

Fotografia de noapte a devenit una dintre specialitățile lui Brandt. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial a fotografiat Londra noaptea, când iluminatul stradal era oprit. Familia și prietenii au jucat rolul de „model” în multe scene documentare ce aveau caracter social. A fotografiat staţiile de metrou care în timpul războiului erau folosite drept adăposturi împotriva bombardamentelor ce noapte de noapte zguduiau şi înspăimântau Londra. În anul 1940 publică albumul intitulat „Underground”, care conţine fotografii realizate în adăposturile subterane antiaeriene din Londra. Pe toată perioada cât a durat A Doua Mare Conflagraţie Mondială, Brandt s-a concentrat asupra mai multor subiecte -aşa cum se poate observa în „Camera de la Londra” (1948)-, dar a excelat în portrete și peisaj. Începând din anii ’40 realizează o serie de portrete ale poeţilor, scriitorilor şi regizorilor britanici.
Pentru a marca sfârşitul războiului, în 1945, a început o serie celebră de nuduri. Cărțile sale majore din perioada de după război sunt „Literary Britain” (1951) și „Perspective of Nudes” (1961), urmate de o compilație intitulată „Shadow of  Light” (1966). Brandt a devenit unul dintre cei mai influenţi și admiraţi fotografi pe plan internațional ai veacului al XX-lea din Marea Britanie. Multe dintre imaginile sale au un comentariu social important, dar, de asemenea, au o rezonanță poetică. Peisaje și nudurile lui Bill Brandt sunt dinamice, intense şi puternice, de multe ori, acest efect datorându-se  folosirii lentilelor cu unghi larg care provoacă distorsiuni.
Fotografia de noapte a fost un nou gen fotografic al perioadei datorită apariţiei blițurilor („Vacublitz” a fost fabricat în Marea Britanie din 1930). Cu toate acestea, Brandt a preferat să utilizeze lămpi tungsten portabile, susţinând în glumă că „avea suficient cablu pentru a înconjura lungimea Catedralei Salisbury”.

Bill Brandt 1928-1983

Brandt a folosit camera obscură pentu a modifica fotografiile sale în mod decisiv. De exemplu, în fotografia unui polițist de pe o alee din Dockland el a folosit efectul de „zi asemenea nopţii”, asemănător cu ceea ce astăzi oferă filtrele infraroşu. Tehnica era uzitată de cineaşti pentru a transforma imaginile realizate în lumina zilei în scene de noapte.
Începând din 1945 Brandt a realizat o serie de fotografii de peisaj, însoțită de texte selectate din scriitorii britanici, publicată la Lilliput and Picture Post. Alte fotografii de peisaj au apărut în American Magazine Harper’s Bazaar.

Brandt l-a admirat foarte mult pe Edward Weston pentru imaginile fotografice cu umbre adânci, forme simplificate şi elemente ritmice ce apar în compoziţia unui peisaj. Bill Brandt era un fotograf care ştia de la bun început ce vrea să obţină în cadrul fotografiei. De exemplu, pentru a fotografia Stonehenge sub zăpadă a așteptat ani de zile acest moment. „Când am găsit un peisaj pe care am dorit să-l fotografiez, am așteptat sezonul favorabil, vremea şi momentul potrivit din zi sau din noapte, pentru a obține o imagine pentru care a meritat să fiu acolo”, spune Bill Brandt. Fotografia complexului megalitic de la Stonehenge a fost publicată în Picture Post, pe data de 19 aprilie 1947, devenind un mesaj al euforiei de după război dar şi a perioadei de austeritate britanică. Brandt mărturiseşte ca era obsedat de unele scene de peisaj, pe care încerca sa le fotografize în aşa fel încât să semene cu amintirile sale, un principiu al artei Suprarealiste care căuta să pătrundă în planul subconştientului şi a visului, spații care scapă de controlul conștiinței.

Bill Brandt – Stonehenge, 1947 (foto http://darksilenceinsuburbia.tumblr.com)

„În loc să fotografiez ce vedeam, fotografiam ce vedea camera mea. Interveneam foarte puţin, iar camera mea producea imagini anatomice şi forme pe care ochii mei nu le vedeau în realitate, le observam abia în imaginile finale. Am înţeles ce sugera Orson Welles când spunea că aparatul de fotografiat este mult mai mult decât un mijloc de reproducere a realităţii, este un mediu care ne transmite mesaje dintr-o altă lume!”, completează Bill Brandt.

Bill Brandt a experimentat permanent. Între anii 1930 și 1940 căuta expresivitatea fotografiei prin intermediul nudurilor artistice, făcând un pas decisiv, în anul 1944, când a achiziționat o cameră având obiectiv cu unghi larg. A recunoscut cu entuziasm că folosirea obiectivului superangular se datorează cinematografiei, care utiliza unghiuri largi şi focalizare în adâncime. Una dintre cele mai cunoscute fotografii, „Portrait of a Young Girl”, -imagine în care în prim-plan apare portretul unei fete, iar în fundal un scrin şi două ferestre prin care se vede o stradă londoneză-, arată faptul că Brandt s-a inspirat din filmul lui Orson Welles – „Citizen Kane ”, 1941. Aparatul de fotografiat, un Kodak 1931, folosit de poliție pentru înregistrări la locul crimei, îi permitea să vadă: „aşa cum vede un şoarece, un pește sau o muscă”, afirma Bill Brandt. Nudurile sale dezvăluie cunoștințele obţinute la Şcoala din Paris, unde a văzut lucrările lui Picasso, Matisse și Arp, fiind un mare admirator a lui Henry Moore. În albumul „Perspective of Nudes”, Brandt prezintă nuduri din studio, de pe plajele din East Sussex și nordul și sudul Franței. Pentru fotografiile de pe  plajă a folosit un Superwide Hasselblad. În ultimii ani din viaţă, Brandt şi-a dedicat activitatea publicării unor cărţi, predării artei fotografiei studenţilor de la Royal College of Art Photography și a continuat să accepte comisioane pentru portrete. În anii ’80 Brandt a experimentat fotografia color şi colajul, dar lucrările nu s-au bucurat de interesul publicului şi nici al criticilor. A deschis o expoziție la Victoria and Albert Museum intitulată „The Land: 20th Century Landscape Photographs” (1975) și lucra la un spectacol literar atunci când a murit, în urma unei boli, în anul 1983. Expoziția a devenit un tribut adus memoriei lui Brandt în anul următor.

Bill Brandt -Portrait of a Young Girl (foto http://www.fotomagazin.ro)

În anul 2013, Muzeul de Artă Modernă din New York a dedicat o retrospectivă, intitulată „Umbra şi lumina”, întregii activităţi de fotograf a lui Bill Brandt, eveniment curatoriat de Sarah Hermanson Meister.

În spatele repertoriului de forme propus în fotografia lui Bill Brandt, ce decurge din nişte principii neuzitate până în acel moment, intuim o frumuseţe care nu are nimic comun cu principiile armoniei tradiţionale. Arta modernă întoarce spatele naturii şi caută înţelegerea ei în energia mişcării, creând un intermediar, ce-a de-a treia realitate, o realitate ilogică, subconştientă, susţinută de lumera aparenţelor. (Grigore Roibu)