Edward Weston, în căutarea fotografiei „pure”


Din istoria fotografiei

„Aparatul de fotografiat poate fi folosit pentru a imortaliza viaţa, pentru a reda substanţa profundă şi chintesenţa lucrului însuşi, fie el oţel strălucitor sau lumină plăpândă. Mă simt definit în munca mea şi am credinţa că abordarea imaginii fotografice înseamnă, în primul rând, realism”.
(Edward Weston – agenda de lucru)

Edward Weston - Nud

Edward Weston – Nud

Mulţi fotografi sunt urmăriţi, pe parcursul întregii lor cariere artistice, de un singur proiect. Alţii sunt fascinaţi de tot ce le oferă observarea atentă a naturii. De-a lungul carierei sale de patruzeci de ani, Edward Weston a fotografiat un set tot mai expansiv de subiecte, cum ar fi, de exemplu, peisaje, naturi statice, nuduri, portrete, scene de gen etc. Se spune că el a dezvoltat un „tipar american” de abordare a fotografiei moderne, caracteristică Californiei, din faptul că se ​​concentra pe subiecte cu oameni și locuri din America de Vest.
Orice loc este încărcat cu o istorie, proces ce râmâne imprimat precum o amprentă caracteristică acelui spaţiu. În exerciţiul ei, ca urmare a educaţiei şi culturii vizuale primite, privirea face asocieri, încercând să descopere tot ce se ascunde în spatele formelor pe care le vedem. Studiul formelor oferă, apoi, gândirii rezultatul unei percepţii, de multe ori intuitive. Imaginea artistică este, în acest sens, o construcţie artificială de investigaţie cu ajutorul mijloacelor vizuale. Compoziţia plastică, prin intermediul imaginii obţinute cu aparatul de fotografiat, este rezultatul dorinţei de a descoperi lumea, armonia şi echilibrul, ca mărturie estetică şi expresivă a unei secvenţe din realitatea la care asistăm în calitatea noastră de martori.

„Consultarea regulilor de compoziţie înainte de a realiza o fotografie este ca şi cum ai consulta legile gravitaţiei înainte de a merge la o plimbare”, scria Edward Weston în notele sale.Weston- Mexic

Edward Henry Weston (24 martie 1886 –  1 ianuarie 1958) a fost unul dintre cei mai importanţi fotografi americani de la începutul veacului al XX-lea. În 1937 Weston a fost primul fotograf care a primit o bursă Guggenheim, iar în următorii doi ani a produs aproape 1.400 negative utilizând o cameră 8×10. Unele dintre fotografiile sale, devenite faimoase, au fost cele cu stânci şi copaci la Point Lobos, California, aproape de locul unde a trăit o mare parte din viaţa sa.
Printre artiştii pe care i-a întâlnit şi care l-au influenţat în conturarea unui stil propriu, se numără: Margarethe Mather, Johan Hagemeyer, Tina Modotti, Alfred Stieglitz, Charles Sheeler şi Paul Strand.

Weston s-a născut în Chicago, după care s-a mutat în California. A luat decizia de a deveni fotograf  la o vârstă fragedă. Frecventează Oakland Grammar School iar, în 1902, tatăl său îi face cadou un Kodak Bull’s-Eye, cameră cu ajutorul căreia începe să fotografieze parcurile din Chicago şi ferma unei mătuşi. Fotografiile sale se bucură imediat de succes, iar Institutul de Artă din Chicago îi organezează o expoziţie în anul 1903. Investeşte tot mai mult timp şi bani în pasiunea sa pentru fotografie. În această perioadă fotografiază portrete şi se instruieşte în domeniu ca propriul său mentor.

În anul 1907 se mută la Effingham, Illinois, unde se înscrie la Şcoala de Fotografie. Cursul era de nouă luni, dar Weston a terminat lucrările în doar șase luni. Școala a refuzat să-i dea o diplomă fără a plăti pentru toate cele nouă luni de curs. Weston a refuzat și s-a mutat, în primăvara anului 1908, înapoi în California.
În urma unei moşteniri, Weston avea suficienți bani pentru a-şi  permite să lucreze „full-time” ca fotograf. În anul 1911 îşi deschide propria afacere, în Tropico, numită „Micul Studio”. La întrebarea surorii sale „de ce și-a deschis studioul în Tropico şi nu în Los Angeles?”, metropolă aflată în apropiere, el a răspuns: „Surioară, am de gând să fac numele meu atât de faimos încât nu va conta unde locuiesc.”
Pentru următorii trei ani a lucrat singur, în atelierul său, unde a făcut portrete de copii și pe cele ale prietenilor lui. A câștigat premii la concursuri naţionale, a publicat mai multe fotografii și a scris articole pentru reviste de specialitate promovând stilul pictural în fotografie.

Pe 16 decembrie 1911, se naşte al doilea fiu al lui Weston, Theodore Brett, care va deveni un colaborator artistic al tatălui său și un fotograf important pe cont propriu.

Margrethe Mather și Edward Weston (Fotografie de Imogen Cunningham, 1922) Sursa foto Wikipedia

Margrethe Mather și Edward Weston (Fotografie de Imogen Cunningham, 1922) Sursa foto Wikipedia

În toamna anului 1913, Margrethe Mather vizitează studioul lui Weston, datorită reputației sale în creștere și, între ei, se dezvoltată o relație intensă.

În anii următori Edward Weston dobândeşte reputaţia unui fotograf de succes. Scrie articole despre metodele sale „nonconvenţionale” de abordare a fotografiei de portret care sunt publicate în reviste cu reputaţie din SUA, cum ar fi, de exemplu, American Photography, Photo Era sau Photo-Miniature. Cu toate acestea, este tot mai nemulţumit de aspectul fotografiilor în stilul pictorialist. În perioada 1921 – 1922 începe să experimenteze tot mai mult, căutând motive abstracte, unghiuri inedite şi condiţii de expunere deosebite, în compoziţii cu fragmente de feţe umane sau nuduri, folosind ca obiectiv o lentilă convergentă.

În 1922 realizează o serie de fotografii industriale la combinatul siderurgic ARMCO din Ohio. Imaginile sale se modifică radical, devenind extrem de clare şi detaliate, o caracteristică fundamentală a fotografiei ca mijoc de expresie. O altă etapă importantă în cariera lui Weston ca fotograf o reprezintă călătoria sa în Mexic, între anii 1923 şi 1926, alături de Tina Modotti. Aici renunţă definitiv la stilul pictorialist în favoarea fotografiei „pure”, a imaginii în care textura, suprafeţele şi jocurile de lumini devin esenţiale. În anul 1924 Weston abandonează definitiv stilul „soft-focus”. Subiectele abordate sunt tot mai diverse. Nudurile, având-o ca model pe Tina, portretele inedite cu personalităţi şi scenele care înfăţişează viaţa oraşului au o modalitate proprie de interpretare a subiectului şi construcţiei imaginii.

E. Weston - Pepper No. 30, 1930 (Sursa foto Wikipedia)

E. Weston – Pepper No. 30, 1930 (Sursa foto Wikipedia)

În 1927 se întoarce în California, unde abordează subiecte organice cu fructe, legume şi scoici, punând accentul pe detaliu şi precizie în stilul „sharp-focus”.
Un an important, care va rămâne consemnat în istoria fotografiei, este 1932, când Weston, împreună cu alţi 10 fotografi, -şi anume Ansel Adams, Imogen Cunningham, John Paul Edwards, Preston Holder, Consuelo Kanaga, Alma Lavenson, Sonya Noskowiak, Henry Swift, Willard Van Dyke, Brett Weston-, formează Grupul f/64. Membrii grupului sunt adepţii unei estetici pure, ca modalitate de a se opune stilului pictorialist ca experiment ce încerca aplicarea în fotografie a unor metode de lucru împrumutate din pictură, ca un capriciu stilistic. Numele grupului provine de la cea mai mică diafragmă disponibilă la obiectivele camerelor fotografice de format mare.

La acea vreme New York-ul era deja un important centru cultural-artistic al Americii. Alfred Stieglitz era cea mai influentă figură din lumea fotografilor. Weston îşi dorea să mergă la New York pentru a-l cunoaşte pe Stieglitz, dar nu dispunea de suficienţi bani pentru a face călătoria. Fratele său i-a dat banii necesari pentru a merge la New York și, astfel, a petrecut 2 luni în capitala artelor americane unde a cunoscut artişti precum Charles Sheeler, Clarence H. White, Gertrude Kasebier și, în cele din urmă, pe Stieglitz. Weston a consemnat, în urma întâlnirii cu Stieglitz, cea ce acesta i-a spus: „Munca și atitudinea ta mă liniștesc. Mi-ai arătat câteva fotografii care mi-au provocat o mare bucurie. Și, pot spune, acest lucru se întâmplă rar…”

Weston - Nudes

Weston a avut o serie de expoziții importante între anii 1930-1931. Primul eveniment a fost la Delphi Galley Studio Alma Reed din New York, urmat îndeaproape de un montaj la Galeria Watrous Denny în Carmel. Expoziţiile au primit recenzii foarte bune, inclusiv un articol de două pagini în New York Times. Au urmat expoziţiile de la San Francisco şi Paris.
În anul 1935 Weston se confrunta cu dificultăţi tot mai mari financiare. Închide studioul său din Carmel și se mută în Santa Monica Canyon, California, unde deschide un nou studio.
În februarie 1946 are loc retrospectiva Weston de la Muzeul de Artă Modernă din New York. El și Beaumont Newhall au selectat 313 printuri pentru această expoziție. În cele din urmă, 250 de fotografii au fost expuse, împreună cu 11 negative. Printurile au fost puse în vânzare şi, în urma evenimentului, au fost vândute 97 de lucrări cu preţul de 25 de dolari la imprimare.

8×10 a fost camera preferată a lui Edward Weston, dar era mare şi grea. Acest lucru a fost o provocare atunci când trebuia să călătorescă, fiind nevoit să găsească o cameră obscură pentru prelucrarea imaginii. În ciuda dimensiunii voluminoase a aparatul de fotografiat, Weston se lăuda cu acest proces care acum, în era fotografiei digitale, pare de necrezut (presupune fixarea trepiedul, atașarea obiectivului, deschiderea obturatorul, apoi, închiderea obturatorului, studiul imaginii de pe sticlă, realizarea setărilor corespunzătoare diafragmei și vitezei de expunere şi, în cele din urmă, scoaterea suportului pe placă). Toate aceste operaţiuni, spune Weston, îl făceau să se se concentreze asupra subiectului şi durau doar două minute și douăzeci de secunde. Weston a făcut întotdeauna „printuri de contact”, ceea ce înseamnă că imprimarea a fost exact la aceeași dimensiune ca și negativul.

Weston Beach (Sursa foto Wikipedia)

Weston Beach (Sursa foto Wikipedia)

În anul 1947 Edward Weston a fost diagnosticat cu Parkinson și cariera sa artistică a fost oprită brusc de această boală. La început a căutat un asistent. Accidental, un pasionat tânăr fotograf, pe numele său Dody Weston Thompson, l-a contactat în căutarea unui loc de muncă. Până la sfârșitul anului 1948 Weston nu mai era, din punct de vedere fizic, capabil să utilizeze aparatul de fotografiat. A murit în casa sa pe Wildcat Hill, în 1958, în ziua Anului Nou. Fiii lui au împrăștiat cenușa în Oceanul Pacific, o zonă cunoscută atunci sub numele de plaja cu pietriș de la Point Lobos. Datorită influenței semnificative a lui Weston în arta americană, plaja a fost redenumită Weston Beach. După moartea sa, în contul său bancar a fost găsită suma de 300 de dolari.

Edward Weston (Sursa foto http://www.digitalcamnetwork.com)

Edward Weston (Sursa foto http://www.digitalcamnetwork.com)

Fotografiile cu nuduri, portrete, ardei, scoici, peisajele cu dune sau cele industriale, rădăcinile şi trunchiurile putrezite, au schimbat estetica imaginii în fotografie. Mişcarea pornită de Weston, alături de Grupul f/64, este importantă în istoria fotografiei, contribuind decisiv la definirea artei fotografice americane. Weston  a surprins în imagine magia lumii de zi cu zi. I-a indignat pe mulţi cu corpurile nud care nu se încadrau în tiparele estetice ale vremii. El căuta eleganţa liniilor, a trupului feminin cu nuanţe uneori erotice. Fotografiile sale, în special cele cu naturi statice, peisaje şi nuduri, sunt realizate cu extrem de mare precizie. Iniţial a folosit hârtie fotografică cu halogenură de argint. În Mexic a folosit platinotipia şi, întors în SUA, a revenit la hârtia cu halogenuri de argint. A fotografiat în lumină naturală obiecte neînsufleţite, minuţios aranjate, traducând realitatea care stă dincolo de obiectul aflat în faţa obiectivului. A experimentat, pentru o scurtă perioadă, fotografía color, realizând versiuni ale unor subiecte abordate anterior. Imaginile lui Edward Weston aduc la suprafaţă virtutea propriei sale dăruiri, a modului său particular de a dezvălui o atitudine faţă de viaţă.

E. Weston - Nautilus (Sursa foto Wikipedia)

E. Weston – Nautilus (Sursa foto Wikipedia)

Fotografia „Nud”, realizată de Edward Weston în 1925 (foto 1), a fost vândută în aprilie 2008 cu suma de 1.609.000 de dolari, iar „Nautilus”, realizată în anul 1927 (foto 7 – uneori numită „Shell”), a fost vândută pe data de 13 aprilie 2010, la o licitaţie din New York, organizată de Soterby’s, cu peste 1.000.000 de  dolari. (Grigore Roibu)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s