Explorarea subconştientului în fotografiile lui Man Ray


Din istoria fotografiei

Man Ray, 1934

Man Ray, 1934

După întâlnirea avută ieri, o dată cu lansarea albumului „Peştera Ponorâci – Ciclovina cu apă”, cu fotografia de peşteră, ce face trimitere la o lume subterană, tainică şi misterioasă, cea a cavernelor, fără să vreau şi fără o legătură cu ceea ce voi prezenta în cele scrise mai jos, gândul mi-a fugit spre un fotograf a cărui muncă s-a îndreptat spre lumea neexplorată, cea a misterelor şi visului. În acest fel mi-am îndreptat atenţia spre Man Ray, pentru a prezenta un nou nume, aşa cum am promis, Din istoria fotografiei.

Până de curând, contribuția lui Man Ray în istoria artei moderne a fost trecută cu vederea, acum este considerat unul dintre cei mai importanţi, şi totodată mediatizaţi, artişti din veacul al XX-lea. Dacă opera unui artist place sau nu este ceva relativ şi puţin important. O imagine fotografică comunică realitatea specifică unui moment, cel al expunerii. Nu o să vorbesc despre legătura fotografiei cu realitatea în acest articol deoarece acest subiect merită a fi tratat pe larg. Importanţa acestor prezentări, adresate iubitorilor fotografiei, este de a convinge de necesitatea explorării şi descoperirii operei marilor fotografi. Imaginile lor au făcut că fotografia să devină o artă în sine şi dacă fotografiile dumneavoastră în urma căutărilor pe care le faceţi vor fi mai bine compuse sau vor ascunde în spatele imaginii un mesaj, poate nu neapărat agreabil, probabil, aceste articole şi-au atins scopul.

Încă de la început, trebuie precizat faptul că personalitatea lui Man Ray (născut Emmanuel Radnitzky, 27 august 1890 Philadelphia – 18 noiembrie 1976 Paris) începe cu o „problemă”, cea de a nu putea fi clasificat ca artist aparţinând unui singur gen plastic. A fost, pe de o parte pictor, fotograf, regizor, grafician şi a realizat filme experimentale sau a construit instalaţii şi asamblaje şi, în acelaşi timp poet, eseist şi filosof, o personalitate tipică modernismului pluralist şi amestecului de genuri prin tot ceea ce a făcut.

Ca pictor, scriitor, sculptor, fotograf şi regizor, Man Ray este cunoscut pentru asocierea cu grupul suprarealist francez din Paris, în anii 1920 – 1930, în special pentru imaginile sale extrem de inventive și neconvenționale fotografice. Operele pictorilor suprarealişti sunt mărturie a căutărilor unor terenuri neexplorate, a unei lumi care nu a mai fost reprezentată, o lume care trebuie descoperită prin revoluţia mentală ai cărei moştenitori suntem încă şi astăzi.

Lucrările sale înnoitoare și abstracte „sparg” aşa-zisul academism modern care aduce demersul artistic la rezolvarea problemelor formale. Folosind metoda solarizării, sau „rayografiei” -denumire inspirată de propriul nume dată „fotogramei”-, și al colajului, tehnici create sub impresia conexiunilor sale cu artiștii suprarealiști, aceste explorări experimentale i-au adus lui Man Ray recunoaștere mondială. Numeroasele portrete fotografice ale artiștilor contemporani au rămas mărturie a vieții culturale din Parisul anilor 1920. Lucrările lui Ray sunt asemenea unui chestionar asupra comportamentelor formale care reintroduc dimensiunea critică.

Object to Destroy (1964) - reconstrucţie (Sursa Wikipedia)

Object to Destroy (1964) – reconstrucţie (Sursa Wikipedia)

Cel mai mare conflict a lui Man Ray a fost lupta lui, pe tot parcursul vieții, cu o formă de expresie care reprezenta, în concepţia sa, „un nou tip de realitate”, o lume proprie, şi anume fotografia. Fotografia lui de modă este atât de dinamică de parcă vrea să sară din bidimensinalitatea paginii. Nudurile lui reușesc să fie senzuale, dar, cu toate acestea, râmân obiecte culturale experimentale supuse transformărilor existenţiale şi sociale. Prezentul suprem, o altă obsesie modernistă, ca un „certificat de prezență” în definiția Roland Barthes, întruchipa valoarea de moment. În 1966 Man Ray afirma: „Un aparat de fotografiat nu face singur o imagine. Pentru a face o fotografie, ai nevoie de un aparat de fotografiat, un fotograf și, mai presus de toate, un subiect”.

Primul Război Mondial a marcat triumful mașinii şi al tehnologiilor. Generația de artiști de după Primul Război Mondial se confruntă, pentru prima dată, cu ororile unei conflagraţii. Maşinile serveau morţii. Dada-ismul este un produs al dezamăgirii Primului Război Mondial, artiştii simţind că civilizaţia şi tehnica au împins omenirea spre măcel şi teroare. Vrând să răspundă absurdului prin absurd, artiştii își manifestau revolta mai curând prin provocare, decât prin idei estetice. Când războiul s-a terminat oameni au vrut să devină ei înşişi maşini. În epoca mașinii, fotografia a fost văzută ca un proces de fabricație a unor adevăruri obiective, curățate de subiectivitate și emoție. „Suprarealismul este credinţa în realitatea superioară a unor forme de asociere până atunci dispreţuite, în omnipotenţa visului, în jocul dezinteresat al gândirii, spunea André Breton. Pentru Man Ray, camera nu a fost o „mașină” care surprinde pur şi simplu realitatea obiectivă, pentru a face documente. Obiectivul aparatului de fotografiat s-a transformat în instrument de laborator destinat explorării viselor, inconştientului, dorințelor și a minţii. „El a fost un rebel în mediul fotografic descoperind, aproape fără efort, toate aceste moduri de a surprine imagini pe care nimeni nu le-a gândit înainte. Și erau atât de perfect, în ton cu momentul dadaismului şi suprarealismului” („Documents for Artists”, Genius of Photography)

Man Ray (Sursa foto Wikipaintings)

Man Ray (Sursa foto Wikipaintings)

Privind aproape ca într-un film, fotografia de mai sus demonstrează interesul lui Man Ray pentru arta cinematografică. Ochii modelului rimelaţi, uitându-se în sus, provoacă privitorii să se întrebe: „Unde este sursa de suferinţei?”. În realitate, modelul este un manechin de modă cu mărgele de sticlă drept lacrimi pe obraji. Man Ray explorează interesul pentru real și ireal în dorinţa de a contesta sensul fotografiei.

Jean-Auguste-Dominique Ingres / Man Ray

Jean-Auguste-Dominique Ingres / Man Ray

Inspirat de pictura lui Jean-Auguste-Dominique Ingres, „Marea Odaliscă”, Ray o foloseşte pe Kiki de Montparnasse, purtând un turban, pentru a transforma corpul femeii într-un instrument muzical, jucându-se cu ideea de obiectivare a unui corp animat. De-a lungul carierei sale Man Ray a fost fascinat de juxtapunerea un obiect cu un corp de femeie. Lucrările lui Ingres au fost admirate de mulți artiști suprarealişti, inclusiv Ray, pentru reprezentarea figurilor distorsionate de sex feminin. Această imagine (din dreapta) este una dintre cele mai mediatizate fotografii ale lui Man Ray.

Între anii 1904 – 1909 îl găsim pe Emmanuel la Liceul de băieți din Brooklyn, unde s-a evidențiat la materiile artă și desen tehnic. În acei ani vizita muzeele locale de artă, unde a studiat operele vechilor maeștri. După absolvire, a primit o bursă pentru a studia arhitectura la Universitatea Columbia. Spre dezamăgirea părinților, el a preferat să se ocupe cu pictura. A devenit un mare admirator al artei contemporane de avangardă, mai ales al maeștrilor moderniști europeni, cum ar fi, de exemplu, Rodin, Cézanne, Brâncuși sau Picasso, ale căror lucrări le-a văzut, pentru început, la „Galeria 291” a lui Alfred Stieglitz sau la Galeria Macbeth. Între anii anii 1908 – 1912 asistă sporadic la unele lecții de la National Academy of Design și Art Students League din Manhattan, neputându-se adapta metodelor conservatoare de predare de acolo şi, începând din 1912, urmează cursurile de la Modern School of New York Ferrer Center.

În 1916 expune primul obiect pre-dadaist intitulat „Autoportret”. Împreună cu Marcel Duchamp și Francis Picabia întemeiază secția new yorkeză a mișcării dadaiste, editând primul și unicul număr al revistei „Dada la New York” (1920).

Pe data de 14 iulie 1921 pleacă la Paris, fiind întâmpinat de Marcel Duchamp. Este prezentat grupului suprarealist format din Louis Aragon, André Breton, Paul Éluard, Gala Dali, Théodore Fraenkel, Jacques Rigaut şi Philippe Soupault. Se mută în cartierul Montparnasse, unde o întâlneşte pe cântăreața și modelul Alice Prin, cunoscută sub numele de Kiki de Montparnasse, care devine subiectul a numeroase fotografii şi filme experimentale. Începând din anul 1921 i s-au comandat sute de portete și lucrări cu scop comercial pentru revistele de modă Vogue, Vu, Harper’s Bazaar și Vanity Fair.

Man Ray- portrets

Începând din 1925, alături de Jean Arp, Max Ernst, André Masson, Joan Miró și Picasso, expune în expoziția suprarealiștilor, unde îşi prezintă una din operele celebre, „Metronome” (Object to Destroy). În anul 1940, cu câteva zile înainte de ocuparea Parisului de către armata germană, Man Ray pleacă la Lisabona, în compania lui Salvador Dali și, apoi, ajunge la New York, unde, în 1946, la Beverly Hills, se căsătoreşte cu Juliet Browner.

Reîntors în Franța, în 1951, s-a dedicat picturii. Moare în anul 1976 fiind înmormântat în Cimitirul Montparnasse. Pe mormântul său se poate citi epitaful: „Unconcerned, but not indifferent” („Detașat, dar nu indiferent”). Arhivele sale au fost donate Muzeului Național Francez de Artă Modernă de la Centrul Pompidou din Paris.
(Grigore Roibu)
Surse biografice: Wikipedia, Wikipaintings, Man Ray Trust

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s