Prin Ţara Zarandului

Vine vara şi, aşadar, perioada concediilor şi a vacanţelor. Pe cei mai mulţi dintre noi, bugetul de care dispunem ne împiedică să vizităm locurile la care visăm de mult timp. De multe ori, însă, uităm că în imediata apropiere putem descoperi locuri tot atât de spectaculoase sau atractive din punct de vedere turistic.

017 Brad 2013 fotoGRDe la începutul anului am tot asistat la fel şi fel de discuţii pe tema regionalizării României. Nu există o hartă a regiunilor definitivă, dar, cu toate acestea, disputa pe această temă continuă să se audă pe toate canalale mediatice. Hunedoara este judeţul în care m-am născut şi mă revendic ca fiind ardelean, un motiv pentru care am urmat liceul şi facultatea în capitala Transilvaniei, la Cluj. Am citit tot felul de articole şi am văzut câteva hărţi în care au fost trasate linii care configurază noile regiuni. Hunedoara, de cele mai multe ori, este lipită de Timiş şi Arad, în ciuda afirmaţiilor celor din Banat care consideră judeţul ca fiind unul sărac. Şi, sigur, au dreptate… Industria siderurgică a fost distrusă şi a dispărut. Minele de aur au fost închise, iar cele mai importante locuri istorice nu sunt puse în valoare. Nu avem bani pentru a conserva vestigiile pe care le avem, deoarece îi cheltuim pe dispute despre regionalizare. Mai mult, recent a fost lansată ideea unui nou referendum. Alţi bani altă distracţie! Nu ne putem decide asupra numărului de parlamentari şi cum ar trebui ei să reprezinte „federalizarea” României. Dacă tot e să chemăm oamenii la urne, am fi mai câştigaţi dacă o dată cu declanşarea procedurilor pentru acest referendum l-am finaliza şi pe cel din vara anului trecut!
Am vizitat multe judeţe ale României şi nu am găsit unul mai încărcat de istorie decât judeţul Hunedoara. Dacă cineva doreşte să cunoscă istoria noastră, din cele mai vechi timpuri şi până în prezent, cu certitudine, trebuie să viziteze acest judeţ.

072 Brad-Muz aur Foto artavizuala21La invitaţia unor prieteni din Brad am vizitat, într-o călătorie de o zi, Ţara Zarandului. Obişnuiţi cu mult mai mediatizatele cetăţi dacice din Munţii Orăştiei, Castelul Corvinilor din Hunedoara sau Ţara Haţegului cu bisericile de piatră din veacul al XIII-lea, am ignorant depresiunea Bradului.

Cautatarea auruluiBrad este un oraş minier, transformat în municipiu. Mineritul în zona Brad este atestat documentar din anul 21 î.Hr. Localnicii spun că aurul extras din minele de aici a ajuns în piramidele egiptene, cu el s-a construit jumătate din oraşul antic Roma, apoi a luat drumul Imperiului Austro-Ungar şi, desigur, mai târziu cel al Uniunii Sovietice.

001 Brad 2013 fotoGRClădirea staţiei de cale ferată Brad a fost construită cu 115 ani în urmă, după proiectul unei staţii realizate în Tirol, Austria. Unii susţin că s-ar asemăna, prin unele detalii, cu impresionanta gară din Milano. Ignoranţa şi nepăsarea au transformat o clădire de patrimoniu într-o ruină. Construcţia, în stil vienez, declarată clădire de patrimoniu naţional, cândva una dintre cele mai frumoase clădiri ale Ardealului, este acum pe cale să se părăbuşeacă.

Oraşul Brad este cunoscut, în primul rând, pentru Muzeul aurului. Acesta prezintă întreaga istorie a mineritului, de la începuturile acestei vechi îndeletniciri, până în zilele noastre.

055 Brad-Muz aur Foto GR046 Brad-Muz aur Foto GRExistenţa unor colecţii de minerale, roci şi unelte vechi, destinate extragerii aurului, a fost menţionată în afara societăţii minere „Ruda – 12 Apostoli”, începând din 1912. Muzeul Aurului Brad, care reprezintă un unicat în peisajul colecţiilor de la nivel internaţional, a fost închis în anul 2008, pentru reabilitarea clădirii. În 2012, la un veac de la atestarea documentară oficială, colecţia a fost redeschisă vizitatorilor, fiind completată cu noi exponate din zăcămintele aurifere ale Munţilor Metaliferi, eşantioane minerale din România şi din alte ţări. Colecţia are în prezent 1305 exponate cu aur şi 1000 de exponate de minerale fără aur. Muzeul deţine numeroase obiecte arheologice şi de minerit care dovedesc existenţa în zona Bradului a unei activităţi minere de peste 2000 de ani. Din punctul de vedre al artistului, colecţia este o lecţie constructivă privind formele naturii. Preţul unui bilet de intrare este de 15 lei.062 Brad-Muz aur Foto GRPe malul drept al Crişului Alb se află satul Crişan, sat care poartă numele lui Gheorghe Crişan, conducător al Răscoalei din 1784.

105 B Vaca- Crisan Foto artavizuala21111 Casa Crisan Foto artavizuala21 Acest sat din Ţara Zarandului are o bogată istorie, fiind atestat în documentele medievale din 1439, sub numele de Vaca. În 1525, satul aparţinea marelui domeniu al cetăţii Şiria, având 25 de familii. Faima satului a fost sporită de existenţa Mănăstirii Vaca, înfiinţată de creştinii ortodocşi din satele Ribiţa şi Vaca, în a doua jumătate a veacului al XVI-lea. Construcţia pe care o vedem astăzi a fost ridicată între anii 1846 şi 1852.

085 B Vaca- Crisan Foto artavizuala21094 B Vaca- Crisan Foto artavizuala21Situl arheologic „Treptele Romane” din secolul al II-lea d.Hr, situat pe valea Musariu, în extremitatea estică a satului Ruda-Brad, se găseşte actualmente în stare de deteriorare. Galeria „12 Apostoli” are o lungime de 180 metri şi a fost executată din daltă în epoca romană, fiind considerată una dintre cele mai vechi mine aurifere din ţară.

133 Trepte romane Foto artavizuala21013 Brad 2013 fotoGR

Denumirea de „Treptele Romane” vine de la faptul că una dintre intrările în mină este săpată sub formă de trepte. Situl este un simbol al continuităţii mineritului în această zonă, dar, cu toate acestea, existenţa acestuia este periclitată acum mai mult ca oricând. Drumul de acces este unul forestier şi la intrarea în fosta mină romană se ajunge cu mare dificultate. Dacă edificiul nu s-ar fi aflat în România, ar fi fost considerat un important loc de atracţie turistică. Felul în care înţeleg autorităţile de la noi să protejeze monumentele este diferit. Facem turism într-un mod bizar: construim noi monumente, dar le lăsăm pe cele existente în uitare, nu construim drumuri, nu trecem obiectivele turistice pe hărţi şi, astfel, sperăm ca acestea să fie vizitate de cât mai puţini oameni…oare pentru a le conserva natura? (Grigore Roibu)
Foto: Grigore Roibu/artavizuala21