Ştefan-Daniel Bocşe: Caut o relaţie a fotografiei cu artele plastice

În manualele de fotografie scrie că lipsa de claritate din timpul expunerii provocă probleme ce duc la compromiterea imaginii. Ştefan-Daniel Bocşe, prin ceea ce prezintă publicului în cea de-a doua expoziţie personală, intitulată „Prolog Personal”, deschisă astăzi, 18 aprilie 2013, în Sala de expoziţii „Sfântul Cuvios Stelian” a Colegiului Naţional „Decebal” din Deva, încalcă voit această regulă pentru a căuta picturalitatea imaginii fotografice. A impune unui fotograf reguli de fotografiere este ca şi cum ai spune unui pictor ce trebuie să picteze.
Când a apărut fotografia, sau mai bine spus modalitatea de a transpune o situaţie din existenţa obiectivă pe o suprafaţă bidimensională, pictura s-a declarat învinsă în ceea ce presupune surprinderea realităţii. Drumurile domeniilor artelor, de-a lungul timpului, s-au despărţit, s-au apropiat şi chiar întrepătruns. În arta fotografică multitudinea de repere s-a dovedit a fi abivalentă, atât ca surprindere a unei realităţi, cât şi ca angajare creativă liberă.

Imaginile tânărului fotograf Ştefan-Daniel Bocşe, student în cadrul Universităţii de Artă şi Design Cluj, aflat la vârsta de 20 de ani, au rafinament, au tensiune şi prospeţime, devenind expresia căutării unei identităţi. Aparatul de fotografiat este, în tot acest proces, un instrument asemănător pensulei în mâna unui pictor. Fotografiile lui Ştefan-Daniel Bocşe sunt realizate cu „ingredientele” unei picturi în care caligrafia tuşelor este obţinută cu ajutorul luminii şi umbrei. Seria de fotografii expusă la Deva este un eseu fotografic, modalitate de exprimare îndrăgită de tânărul fotograf care analizează şi studiază atitudini şi gesturi. Ca o condiţie de realizare, pe lângă timpul prezent, specific oricărei imagini fotografice, el introduce trecerea timpului ca parte constituantă a compoziţiei. Timpul, în fotografiile lui Daniel Bocşe, devine vizibil.
Imaginea pentru Daniel Bocşe este suflet, emoţie şi trăire, fotografia este dorinţă şi spectacol. Şi, cum altfel am putea pătrunde în dinamica lumii care ne înconjoară, cea a timpului prezent, decât prin intermediul imaginaţiei. Ştefan-Daniel Bocşe se caută pe sine şi, în acelaşi timp, caută un drum, un drum şi un nume despre care, cu siguranţă, vom auzi în viitor.

„Artistul Ştefan-Daniel Bocşe în expoziţia „Prolog personal” ne prezintă o parte din creaţiile sale în care reuşeşte să echilibreze imaginile dinamice şi îndrăzneţe cu cele subtile. În lucrările prezentate, autorul a avut ceva de spus şi nu e nevoie de un traducător pentru că libertatea de a intra în dialog cu ceea ce vezi este suficientă. Este o onoare pentru Colegiul Naţional „Decebal” din Deva să găzduiască expoziţia tânărului artist, unul dintre cei mai promițători artiști hunedoreni ai momentului”, a precizat profesor dr. Florin Ilieş, Directorul Colegiului Naţional „Decebal”, la vernisajul expoziţiei.

„Această expoziţie marchează începutul carierei mele artistice”

Grigore Roibu: Daniel, eşti la cea de-a doua expoziţie personală. Ceea ce propui în acestă expoziţie deschisă la Colegiul Naţional „Decebal” este, în comparaţie cu seria de fotografii intitulată „Negreni”, prezentată anul trecut la Fabrica de Pensule din Cluj, un experiment. Este un experiment declarat de la bun început. Vorbeşte-ne despre acest „Prolog personal” şi imaginile pe care le propui în acestă nouă serie de fotografii.

Ştefan-Daniel Bocşe: Această expoziţie marchează începutul carierei mele artistice. Cu această serie de fotografii vreau să prezint  publicului şi celor care mă cunosc direcţia pe care doresc să o urmez în studiul artei fotografice.

– Imaginile pe care le propui sunt „împinse” spre un anumit tip de picturalitate. Ceea ce vedem aici nu este acea secvenţă a realităţii, imagine fotografică cu care suntem obişnuiţi. Te-ai „jucat” cu lumina, umbra şi mişcarea. Acesta este nouă direcţie spre care te îndrepţi în studiul imaginii?

– Da, imaginile pe care le propun publicului devean sunt plastice. Am încercat să mă axez pe acea zonă a artelor plastice care îmi permite să caut o relaţie a fotografiei cu artele vizuale. Şi, aici, mă refer la pictură, grafică şi desen. Totul a pornit spontan, de la o greşeală de setare a aparatului de fotografiat. Seria de fotografii pe care am realizat-o nu reprezintă un rezultatul final al procesului de elaborare a unei imagini ci, mai degrabă, un drum pe care doresc să îl urmez în studiul imaginii. M-am jucat cu lumina, cu umbra şi mişcarea, cu ritmul, ritmul fizic al persoanei care modelează sau dă, pur şi simplu, cu mătura. Am urmărit fiecare gest al persoanei pe care o studiam. Iniţial, m-am gândit să intitulez această expoziţie „Gest”. Sunt foarte multe lucrări în care analizez mişcarea mânilor, a gestului care dă personalitate individului.

– Ştiu că una din pasiunile tale este fotografia jurnalistică, cea de document, de reportaj, spectacol al unui eveniment, de eseu şi, iată, dintr-o dată intrii în zona unei angajări creative a imaginii…

– Într-un fel, este vorba despre acelaşi lucru. Şi în această serie de fotografii se poate vorbi despre document sau eseu fotografic. Expoziţia este rezultatul documentării personale, este caietul meu de schiţe. În expoziţie am lucrări legate de procesul creativ, cum este, de exemplu, o turnare pentru o sculptură sau pregătirea unei pânze, activităţi ce se desfăşoară în atelierul de creaţie. Am documentat acest proces aşa cum l-am văzut eu.

– Este, într-un fel, o intrare a ta în spaţiul intim de atelier al artiştilor, al studenţilor din cadrul UAD?

– Da, este vorba de un ataşament faţă de acestă meserie, cea de artist, o viziune personală faţă de subiect şi persoana care lucrează, care se află în timpul procesului de creaţie. Eu sunt cel care am „invadat” spaţiul de atelier şi am reuşit să fotografiez acea persoană în timp ce lucra.

– Expoziţia, spuneai în prezentarea acesteia, a avut ca scop înregistrarea reacţiei publicului la această propunere experimentală de studiu asupra imaginii fotografice. Cum ţi se pare că a reacţionat publicul văzându-ţi lucrările?

– Am fost extrem de plăcut impresionat. Am fost foarte bine primit aici şi lăudat de toată lumea. Chiar, pot spune, nu am fost criticat… Lumea care a vizitat expoziţia mea a fost deschisă şi a privit cu plăcere ceea ce am realizat.

– Cunosc o parte dintre proiectele la care lucrezi, unele dintre ele experimentale şi, de curând, ai aflat că eşti selectat pentru o bursă în Portugalia. Care sunt proiectele tale de viitor?

– Într-adevăr, am fost selectat printr-o bursă Erasmus să merg în Portugalia. Din momentul în care am fost selectat mă gândesc aproape tot timpul la o sumedenie de proiecte. Vreau să cunosc aspecte ale culturii de acolo, oamenii de acolo şi, mai mult ca sigur, ideile o să îmi vină pe parcurs, după ce ajung în Portugalia.

– Îţi mulţumesc şi îţi doresc succes.

A consemnat Grigore Roibu