Virgiliu Parghel – Eugeniu, tatăl meu

Joi, 7 martie 2013, ora 17:00, Galeria Anticariat Curtea Veche (Bucureşti, B-dul. Unirii 10) vă invită la vernisajul expoziţiei lui Virgiliu Parghel – „Eugeniu, tatăl meu”, pictura, desen, colaj.

Virgiliu Parghel- Eugeniu, tatăl meu - invitatie

Eugeniu, tatăl meu

În decembrie 1959, cu câteva zile înantea Crăciunului, la numai 35 de ani, trecea în veșnicie Eugeniu, tatăl meu. Îmi amintesc perfect: spărgea de trei zile lemne şi le căra, câte un braţ uriaş, la etajul cabanei forestiere unde noi ocupam o odaie și o bucătărie minusculă. S-a prăbușit pe scări cu lemnele în brațe și a zăcut acolo, câteva ceasuri, sub privirile mele îngrozite și neputincioase, pâna când, spre seară, mama s-a întors acasă. Noaptea, târziu, s-a stins în tăcere. Mama plângea, iar eu încercam să mă țin tare, neînțelegând prea bine tragedia la care luam parte.

Absolvent al Școlii de Silvicultură de la Brașov, promoția 1941, cu diploma de absolvire purtând semnătura Regelui Mihai, Eugeniu Parghel, născut în Câmpulung – Muscel, vine în 1954 să lucreze la exploatarea forestieră de pe Neagra, zonă care pornește de la Broșteni și se continuă prin Paltin, Dârmoxa, Panaci, peste Păltiniș, până la Vatra Dornei. Este anul nașterii mele. Locul se potrivește de minune cu imperioasa lui nevoie de libertate : păduri nesfârșite, pâraie repezi cu păstrăvi și lostrițe, turme de ciute și cerbi, câțiva prieteni alături de care mai zăbovea lângă un pahar cu vin și … iluzia libertății. Nu poate fi înduplecat când descoperă fals în acte și reacționează vehement când i se sugerează că ar putea avea și el un câștig din vânzarea lemnului furat. Devine repede incomod. Este avertizat ”să-și vadă de treabă”.

Vremurile sunt tulburi. La Budapesta izbucnește o revoltă violentă împotriva comuniștilor. Se dau crâncene lupte de stradă. Insurgenții rezistă câteva luni sub ploaia de foc aruncată de tancurile și avioanele sovietice. Cad mii de victime. Ecourile revoltei se răspândesc cu repeziciune în întrega lume. La noi, populația fierbe de nemulțumire. Primii care se trezesc sunt studenții din Timișoara. Se baricadează în cămine și de la ferestrele larg deschise, strigă împreună cu profesorii lor : „Jos comunismul!” Se iau în grabă primele măsuri. Este împrăștiat zvonul că revoltații unguri sunt fasciști, hortiști, că Ardealul este în pericol… Se emite criminalul decret 402, împotriva „huliganilor care tulbură liniștea publică”. Sunt arestați peste 10.000 de studenți din toată țara. Cad victime și cei incomozi. Ies la lumină lichelele, canaliile, trădătorii. Occidentul se lasă îmbrobodit de abilitatea propagandei și nu mișcă un deget.

În gara Vatra Dornei, Eugeniu, tatăl meu, este arestat „pentru tulburarea liniștii publice” și pentru a fi compromis definitiv, este trimis în 24 de ore, fără judecată, „la stuf”, în Balta Brăilei, pușcărie care, în conștiința publică era destinată hoților, bandiților și celor mai răi criminali. Ce s-a petrecut acolo, timp de doi ani și jumătate, n-am știut niciodată. O singură întâmplare mi-a fost povestită de mama, mult mai târziu… E dimineață. O lotcă mare, plină cu deținuți și milițieni înarmați traversează Dunarea, la stuf. Începe o furtună cumplită. Deținuții vâslesc cu disperare. Lotca e ținută în frâu cu mare greutate. Unul dintre milițieni se dezechilibrează și cade în Dunăre. Eugeniu sare imediat după el și reușește să-l salveze…
S-a întors grav bolnav. N-a povestit nimic. Nimănui. Niciodată. Mi-l amintesc stând pe scaun, cu degetele desfigurate de muncă silnică, cu unghiile îngălbenite de tutun, cu privirile în gol, în fața unui pahar cu rom. După câteva săptămâni a plecat, într-o zi de iarnă, înaintea Sfântului Crăciun, când Cerurile erau deschise… (Virgiliu Parghel)

Árkossy István / Muzeul de Artă Cluj

Pictură şi grafică
7 martie – 28 martie 2013
Vernisaj: 7 martie 2013, ora 18:00.

 Árkossy István 2Născut la Cluj în anul 1934, Árkossy István a studiat pictura şi grafica la Institutul de arte plastice „Ion Andreescu” (promoţia 1966), avându-i profesori pe Feszt Lászlo, Andrásy Zoltán, Petru Feier şi Cseh Gustav.

A fost timp de 20 de ani grafician al revistei literar-artistice UTUNK şi colaborator al editurilor şi publicaţiilor Kriterion, Dacia, Tribuna, Napsugár. A avut peste 30 expoziţii personale; a participat la peste 100 expoziţii colective din care 20 la prestigioase bienale şi trienale internaţionale de grafică.
Din anul 1987 trăieşte la Budapesta.
Este membru al Uniunii Artistilor Plastici din Ungaria, al Asociaţiei Graficienilor, a Societăţii Pictorilor şi a Uniunii Scriitorilor din Ungaria.

Árkossy István /  Muzeul de Artă Cluj

Árkossy István / Muzeul de Artă Cluj

Expoziţia care se va deschide la Muzeul de Artă Cluj-Napoca prezintă lucrări de grafică şi de pictură realizate de artist în perioada 1975 – 2012, o parte provenind şi din patrimoniul Muzeului de Artă Cluj-Napoca.

Despre propria creaţie artistul mărturiseşte: „în lumea de azi atât de mult dezordonată, ordinea vizuală a devenit o necesitate inevitabilă pentru mine, unde totdeauna linia este aceea, care dictează faţă de culoare”. „Timpul”, în mod vizibil (ceas, cronometru, clepsidra), sau invizibil (prin simboluri şi paralele) apare des pe suprafeţele compoziţionale.