Adnotări – lecţii de pictură

Expoziţie, colocviu, lansare de carte

Mansarda Facultăţii de Arte Timişoara
(Str. Oituz, Nr. 4, Timişoara)

Expoziţia de pictură
25.02 – 10.03.2013

Colocviul din Mansarda Facultăţii de Arte Timişoara va avea loc marţi, 5 martie  2013, începând cu ora 18.00.
Adnotări – Lecţii de pictură. Constantin Flondor şi Gruparea „Noima” – Ciprian Bodea, Dan Gherman, Sorin Neamţu, Andrei Rosetti, Sorin Scurtulescu, Robert Koteles, Liliana Popa Mercioiu, Ierom. Pantelimon Şuşnea.

Invitat şi moderator:
Dan HĂULICĂ, Preşedinte onorific al Asociației Internaționale a Criticilor de Artă,

Invitați şi participanți
Coriolan BABEȚI – eseist, istoric şi critic de artă (intervenție prin internet de la New York)
Vică Tilă ADORIAN – artist plastic, decanul Facultății de Arte şi Design Timişoara
Şerban FOARȚĂ – scriitor
Robert ŞERBAN – scriitor
Ileana PINTILIE –critic de artă
Mircea OLIV – critic de artă
Ioan VULTUR – eseist şi scriitor
Sorina JECZA – Fundația Interart Triade
Dacian ANDONI – artist plastic
Andreea PALADE – FLONDOR – artist plastic
Şi studenții Emanuel Gliga, Ionuț Văcăreanu şi Nicolae Velicov

Vernisajul expoziţiei Neînserare de Andrei Rosetti

Piano Cazola Vizual

Expoziție de pictură (cu vânzare)
27 februarie – 16 martie 2013

Pentru mai multe informaţii despre expoziţie vedeţi:
Andrei Rosetti despre expoziția Neînserare şi Andrei Rosetti – Neînserare

O carte nu se face printre picături. Un interviu cu Judith Schalansky.

Fragment preluat de pe GraphicFront.ro

Un caz aproape ideal: un om tânăr, făcător de carte în cel mai complet sens posibil – atât autor, cât și grafician -, cu lucrări ce au luat premii importante; profesionist și pasionat până în măduva oaselor; dedicat aproape exclusiv proiectelor proprii. Judith Schalansky, un nume (încă) necunoscut în România, este născută în 1980 în Greifswald (nordul Germaniei), a studiat istoria artelor și comunicare vizuală, a predat la Universitatea de Științe Aplicate Potsdam, iar acum trăiește ca freelancer în Berlin. A debutat în 2008 cu romanul Blau steht dir nicht (Albastrul nu te prinde), iar în 2009 a primit primul premiu.  Ne-am bucurat să purtăm o scurtă conversație:

Carla Duschka: Sunteți și scriitoare și graficiană. Care dintre cele două meserii vă e mai dragă? Cu ce ați început?

Judith Schalansky: Nu pot concepe una fără cealaltă. Eu fac cărți. Îmi imaginez cărți. Asta presupune să te gândești atât la conținut, cât și la formă. Încă de foarte tânără am scris, și apoi, în timpul studiilor de design, mi-am dat seama ce mult îmi lipsea nu doar să dau o formă lucrurilor, ci chiar să mă ocup de înfățișarea lor (Gestaltung). Astfel, gândind asupra formei, mă întorceam din nou la conținut.

– V-a fost acordat deja de două ori premiul „Cea mai frumoasă carte germană” de către Stiftung Buchkunst (Fundația Arta Cărții, Frankurt): în 2009, pentru cartea „Atlas der abgelegenen Inseln” (Atlas al insulelor rătăcite) și în 2012, pentru „Der Hals der Giraffe” (Gâtul girafei). Felicitări! Pentru noi, graficienii/designerii de carte din Europa de Sud-Est, concursul celor mai frumoase cărți germane este un model de mare preț! Dar ce reprezintă această competiție pentru graficienii germani, mai ales pentru autorii tineri, cum sunteți și dv.? Cât de mult înseamnă acest premiu?

– Acest premiu este renumit în cercurile graficienilor și ale realizatorilor de carte, pentru că examinează tot ce înseamnă munca noastră. Cataloagele competițiilor anuale redau o arhivă de nelipsit, în care e fantastic că sunt menționate inclusiv caracterele de literă și hârtiile folosite. Lucrările premiate ale fiecărei ediții – cele care, prin urmare, se pot numi Cele mai frumoase cărți germane – sunt întotdeauna o sursă de inspirație pentru propriile proiecte. Faptul că am primit de două ori acest premiu înseamnă mult pentru mine. Mă simt implicit și ambasadoare neoficială a cărții frumoase. E un titlu pe care îl port și de care mă folosesc cu mândrie, cu scopul de a stârni interesul oamenilor pentru arta cărții. Nu trebuie să fii expert să poți savura o carte frumoasă.

Interviu realizat de Carla Duschka
Citiţi tot interviul pe graphicfront.ro

Laurie Anderson – o retrospectivă de cântece şi poveşti

Transitory Life – A Retrospective, Songs and Stories
Cité de la musique, Paris
10 martie 2013

Laurie Anderson este parte a istoriei moderne în artă. În cadrul concertul ei de la Paris publicul va întâlni o mulțime dintre invențiile care au marcat evoluţia performance art-ului.
Anderson este un pionier al muzicii electronice. Laurie Anderson s-a născut în 1947 la Chicago. În 1969 a absolvit Barnard College din New York și a continuat să studieze sculptura la Universitatea Columbia. Ca tânără artistă are o atitudine experimentalistă. Primele ei spectacole au loc pe stradă sau în spații informale de artă. La începutul anilor 1970 lucrează ca instructor de artă şi critic pentru diverse reviste. De-a lungul timpului a inventat mai multe dispozitive pe care le-a folosit în cadrul înregistrărilor sale de artă și spectacole de performance. De exemplu, în 1977 a creat o vioară bandă-arc, care utilizează banda magnetică înregistrată pe arc în loc de păr de cal. La sfârșitul anilor 1990 dezvoltă un stick de vorbit care poate accesa și reproduce sunete.

Laurie Anderson a făcut istorie prin diverse invenţii pe care le-a introdus în acţiunile ei artistice. Nu vom știi niciodată dacă ea a inventat toate aceste instrumente folosite în concertele şi înregistrările ei, dar, cu siguranţă, Laurie Anderson surprinde de fiecare dată publicul. Surprinde prin textele şi instrumentele folosite, prin modul diferit de a spune lumii ceea ce gândeşte, prin combinarea imaginilor şi a sunetelor într-un spectacol ce revizitează clasicii literaturii americane.

BARABANCEA & BORDUZ

Galeria Calina
25 februarie 2013 – 25 martie 2013

Galeria Calina (Timişoara, Str. 1-3 Mărăşeşti) are plăcerea să prezinte expoziţia de fotografie BARABANCEA & BORDUZ. Vernisajul luni 25 februarie 2013, între orele 18-20.

Oraşele mari generează contradicţii de tot soiul şi le interiorizează cu o putere uimitoare. Spaţiul privat iese în stradă, luxul este alăturat gunoiului, intimitatea e expusă oriunde şi coabitarea devine ignorare reciprocă. Contrastele dispar, se topesc în inerţia oraşului şi indiferenţa trecătorilor. Paradoxurile nu mai par absurde. Cu toţii vedem doar ceea ce ştim.

Mihai Barabancea şi Tudor Borduz fotografiază ceea ce ne înconjoară şi nu mai vedem. Nu distingem câinii camuflaţi pe trotuar, cerşetorii din spatele gării sau gunoaiele transformate în munţi. Aduse împreună, recunoaştem o familiaritate pe care nu o putem defini. E ceva ce am putea numi fundalul propriei existenţe.
Epurate de metafore şi directe prin realismul lor brutal, imaginile lui Mihai Barabancea întrerup violent trăirea estetică a fotografiei ca artă. Sunt aduse la suprafaţă răni, tatuaje, zgârieturi şi boli. Şi tot ce face artistul mai departe este să ne oblige să le privim.

Tudor Borduz înregistrează alăturări bizare de fiinţe sau obiecte, semne ciudate ale unei mentalităţi colective prin care se construieşte spaţiul comun ca o scenă imprevizibilă, deschisă tuturor posibilităţilor.
Oraşul de astăzi absoarbe fluxul de imagini şi nu dă nimic în schimb. (Diana Marincu)

Tudor Borduz (n. 1987, Timișoara) este absolvent al Universității Naționale de Arte București, secția Foto-Video. A participat în mai multe expoziții de grup și a avut până în prezent două expoziții personale: Ne placă ce faci, Club Modern, București (2012), Urme, Atelier 35, București (2011, solo), Nu te uita (2009, solo) și The Catch (2011), ambele la galeria Kollector, București.

Mihai Barabancea (n. 1983, București) a avut primele contacte cu domeniul artistic prin intermediul graffiti-ului, făcând parte din primele mișcări de street art din România la sfârșitul anilor ’90. Așa a intrat în contact cu spațiile și personajele mediului urban, care i-au inspirat tranziția către fotografie. A început să studieze la Universitatea Națională de Arte București, secția Foto-Video, unde și-a extins proiectele pe film.  Lucrările sale au fost prezente în mai multe expoziții și festivaluri de film din București, printre care: Turul României în 7 zile, Club Electroputere, București (2012),  Experiment Hibernal, Platforma MNAC, București (2011), Bucharest International Experimental Film Festival (2011), Ne placă ce faci, Galeria Nouă, București (2007).

Expoziţia va fi deschisă între 25 februarie 2013 şi 25 martie 2013, de luni până vineri între 10 şi 18, sâmbăta între 11 şi 15.

Galeria Calina este un spaţiu independent, dedicat artei contemporane.
Galeria Calina susţine Timişoara Capitală Culturală Europeană 2021.