Arhitectura românească în detalii

Concept grafic: Anna Ciepiela

Fragment preluat de pe GraphicFront.ro

Toamna trecută am avut de pregătit o carte despre arhitectură pentru arhitecți. Carte tehnică, nu album: cu mult text, poze și, mai ales, multe planuri. Layout-ul nu trebuia să fie deloc pretențios, ci unul simplu și funcțional, fontul bine lizibil, iar desenele puse în evidență.
Voiam să renunț la cel mai banal format posibil: A4 adică, stabilit inițial. Cum caracterul desenelor nu permitea să fac o carte mai îngustă, m-am hotărât să o fac mai înaltă. Am ales secțiunea de aur, proporție veche și frumoasă, folosită de secole în arhitectură și în arta cărții, 1:ϕ, adică 1:1.618… Din lipsa banilor și din cauza restricțiilor impuse de tipografie, până la urmă a trebuit să renunț la această proporție. Formatul finit al cărții, 21 x 32 cm (1:1.52), păstrează totuși mult din spiritul secțiunii de aur, a proporției pe care mi-am propus-o inițial.

Organizarea capitolelor în carte m-a invitat să gândesc folosirea a două tipuri de suport: hârtie gălbuie, necretată, pentru partea de text la începutul și la sfârșitul volumului, și hârtie albă, cretată, pentru partea de planuri și imagini. Din păcate, din cauza acelorași obstacole menționate mai sus nu s-a ajuns nici la această rezolvare. Am găsit însă o altă soluție – pe paginile cu text am optat pentru un fond colorat.

La frumusețea volumului contribuie în mare parte și deschiderile cu fotografii mari, unele chiar cu tentă artistică. De efect sunt și benzile colorate la marginea cărții, a căror funcție este în primul rând să informeze asupra materialelor arhitectonice folosite în construirea casei prezentate la capitolul respectiv, dar care dau viață paginilor cu planuri.
Dincolo de toate astea, pentru mine, cea mai mare plăcere a fost să lucrez cu fontul care a fost ales și cumpărat special pentru această publicație: Calibre (desenat de Kris Sowersby, Noua Zelandă), sans serif cu litere înalte și pline de aer, cu un a într-adevăr fermecător. M-am folosit de contrastul între varianta semibold și thin, ajutându-mă câteodată și de varianta regular. Îmi place mult ce a ieșit, dar acum regret că nu am paginat cu minuscule și titlurile capitolelor. (Anna Ciepiela)

Locuințe. Arhitectură românească în detalii
Editura: Ozalid
Coordonator proiect: Emilia Țugui
Coordonator grafică: Ana-Maria Mureșanu
Concept grafic: Anna Ciepiela (Atelierul de Grafică)
Format: 21×32 cm
Pagini: 216
Hârtie: DCM 130 g/mp
Copertă: cartonată, plastifiată mat
Literă: Calibre (Kris Sowersby, Klim Type Foundry)
Tipar: Imprimeria Arta Grafică, București
Tiraj: 1000 buc

Citiţi articolul integral pe graphicfront.ro

Salonul „Best of CF”

Clubul VOLTIN Brăila în parteneriat cu comunitatefoto.ro, organizează, sub înaltul patronaj al Asociaţiei Artiştilor Fotografi din România, primul Salon Internaţional de Artă Fotografică „Best of CF”, care va fi integrat ediţiei a IV-a a Festivalului „Luna Fotografiei din România”, organizat de AAFR, sub patronajul MCPN şi sub auspiciile FIAP.

Salonul Internaţional de Artă Fotografică „Best of CF”, Ediţia I, 2013, Brăila, România şi-a desemnat câştigătorii.
Lucrările premiate pot fi vizionate pe site-ul www.comunitatefoto.ro, cât şi pe cel al organizatorului www.voltin.ro.

Vernisajul expoziţiei cu printuri a acestui Salon fotografic va avea loc la Brăila, sâmbată, 09 februarie 2013, ora 12.00, în holul mare al Bibliotecii Judeţene „Panait Istrati” Brăila, situată pe Calea Călăraşilor, nr 54, în clădirea Casei Tineretului (în Centrul Administrativ).

Cu ocazia vernisajului se va organiza şi Festivitatea de premiere pentru autorii care vor participa la vernisaj.
Vă adresăm tuturor, invitaţia de a participa la Vernisaj şi Festivitatea de premiere a câştigătorilor Salonului „Best of CF”.

Manager Salon „Best of CF”
Tarquinius Vadeanu, AAFR

Expoziţia „Goya – cronicarul tuturor războaielor”, vine la Timişoara

După prezentarea de la Muzeul Național de Artă al României este rândul Muzeului de Artă Timişoara, împreună cu Institutul Cervantes din Bucureşti, Academia Regală de Arte Frumoase San Fernando – Calcografia Naţională din Spania şi Grupul Via Rumania, să organizeze în perioada 2 februarie – 31 martie 2013 expoziţia de gravură şi fotografie de război „Goya – Cronicarul tuturor războaielor. Dezastrele şi fotografia de război”. Evenimentul este organizat sub înaltul patronaj al Ambasadei Spaniei în România.

Vernisajul va avea loc vineri, 1 februarie a.c., la ora 18.00, în sala Barocă a Muzeului de Artă Timişoara. Vor lua cuvântul Excelenţa Sa, Dl. Estanislao de Grandes Pascual, ambasadorul Spaniei în România, Dl. Juan Carlos Vidal, directorul Institutului Cervantes din Bucureşti, Dl. José Miguel Viñals, directorul general al grupului Via Rumania şi Dl. Marcel Tolcea, directorul Muzeului de Artă Timişoara. Intrarea se face doar pe bază de invitaţie, iar accesul publicului se va face, pe bază de bilet, începând cu data de 2 februarie a.c.

Mai mult Goya, cronicarul tuturor războaielor: Dezastrele şi fotografia de război

Rusalin Işfănoni – Pădurenii Hunedoarei

Prezentare de carte

Astăzi, 30 ianuarie 2013, la ora 14.30, în aula Facultăţii de Inginerie Hunedoara, elevi şi cadre didactice din Hunedoara, Ghelari şi Teliuc au participat la prezentarea monografiei intitulate „Pădurenii Hunedoarei”, realizată de domnul Rusalin Işfănoni, etnolog şi cercetător la Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” din Bucureşti.

Domnia sa a prezentat Ţinutul Pădurenilor în fotografii vechi de la începutul secolului al XX-lea, în imagini vechi şi noi, precum şi un fragment din filmul „Nunta pădurenească de la Dăbâca”, realizat în 1978. Apoi a oferit cartea „Pădurenii Hunedoarei” pentru bibliotecile şcolare din municipiul Hunedoara, deoarece lucrarea se constituie în bibliografie pentru olimpiadele şi concursurile de civilizaţie românească, la secţiunea „specific local”.

Ca mulţumire pentru generozitatea sa, a primit în dar cântece interpretate de pădureni: Ana Blaj, clasa a VIII-a, de la Teliuc, Mariana Suciu, de la Lunca Cernii şi Bogdan Toma, de la Runcu Mare, interpreţi de muzică populară, şi dansurile elevilor de la Liceul Teoretic din Ghelari.
Manifestarea a fost realizată de Biblioteca Municipală în parteneriat cu profesorii de limba şi literatura română, cu sprijinul Primăriei Hunedoara.

Rusalin Işfănoni s-a născut pe data de 23 martie 1944, în satul Dăbâca, comuna Topliţa din judeţul Hunedoara. A urmat cursurile Facultăţii de Filologie din Timişoara şi cele ale Facultăţii de Filozofie de la Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj Napoca. A obţinut doctoratul cu teza intitulată „Pădurenii Hunedoarei – o viziune etnologică”, lucrare de cercetare care a fost valorificată prin editarea cărţii cu acelaşi nume la Editura Mirabilis, Bucureşti, 2004. În octombrie 2005, cartea a fost distinsă cu premiul „Nişte ţărani” acordat de Fundaţia Naţională pentru Civilizaţie Rurală „Nişte ţărani”, pentru remarcabila cercetare şi valorificare a zonei etnografice Pădurenii Hunedoarei.

De-a lungul anilor a desfăşurat o intensă activitatea didactică, culturală şi muzeografică, cum ar fi, de exemplu, profesor la Hăşdău, apoi a ocupat postul de director la Căminul Cultural din Topliţa şi la Centrul Judeţean al Creaţiei Populare Hunedoara şi, în prezent, este muzeograf la Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” din Bucureşti (unde a coordonat lucrările de restaurare a unor monumente din Muzeul Naţional al Satului).
Constituirea Ansamblului Folcloric „Pădureanca”, în satele Dăbâca – Hăşdău, judeţul Hunedoara (cu 130 membri), punerea în scenă a „Nunţii pădureneşti”, organizarea unor expoziţii de artă populară (costume, podoabe, ţesături de interior, obiecte de lemn şi metal) în satele comunei Topliţa, sunt doar câteva dintre realizările lui Rusalin Işfănoni.

Am reuşit să vorbesc la sfârşitul acestei interesante prezentări de carte cu domnul Rusalin Işfănoni. Anul acesta, pasionat fiind de fotografie, am străbătut Ţinutul Pădurenilor în încercarea de a descoperi comunităţile rămase în această zonă geografică după închiderea exploatărilor miniere. Îi mulţumesc şi pe această cale, încă o dată, domnului  Rusalin Işfănoni.

 Invitaţie în Ţinutul Pădurenilor

Grigore Roibu: Ne puteţi spune în câteva cuvinte care este scopul acestei acţiuni pe care aţi desfăşurat-o aici, în aula Facultăţii de Inginerie, la un an după lansarea monografiei „Pădurenii Hunedoarei”.

Rusalin Işfănoni: Ca păduren, deci om al locului, doresc să prezint şi să să înmânez această carte fiecărei biblioteci din cadrul şcolilor din Hunedoara, pentru faptul că atât elevii, cât şi profesorii să îndrăgească din ce în ce mai mult Ţinutul Pădurenilor, zona etnografică cea mai apropiată de municipiul Hunedoara. Scopul acţiunii se constituie ca o invitaţie de a vizita această zonă geografică pentru a cunoaşte viaţa materială şi spirituală a oamenilor care trăiesc în aceste locuri. Consider că acest lucru este foarte important.

– Cum de aţi avut ideea de a vă canaliza munca şi resursele în realizarea acestei monografii?

– Ideea mi-a venit de mult timp…, de treizeci şi ceva de ani. Atunci am început să strâng diverse materiale. Asta se întâmpla pe vremea când lucram aici, în judeţul Hunedoara, unde am fost director la Şcoala Generală din Hăşdău şi, apoi, la Deva, la Centrul de Îndrumare. După ce m-am mutat la Bucureşti mi s-a deschis orizontul. Am văzut lucrurile cu totul şi cu totul altfel. Mi-am spus: „Stai! Trebuie lucrată această monografie…” Am venit şi am făcut cercetări tot mai aprofundate. În final am reuşit să-mi transpun ideea, rezultând această carte.

– Este deschis tineretul din ziua de azi spre a cunoaşte aceste aspecte ale vieții materiale şi spirituale? Doresc elevii să afle noutăţi despre valorile culturale şi etnografice ale Ţinutului Pădurenilor, o zonă ancorată în tradiţie dar având o populaţie tot mai îmbătrânită?

– Pădurenii şi hunedorenii da, sunt interesaţi. După ce a fost editată această monografie şi a fost pusă în vânzare, în prima zi s-au vândut 100 de exemplare. După acest moment am luat însă hotărârea ca această lucrare să o păstrez pentru a o oferi doar celor interesaţi.

Mulţumiri doamnei profesoare Mariana Stoica şi doamnei Lucia Tănase, directorul Bibliotecii Municipale din Hunedoara, pentru materialele furnizate.
(A consemnat Grigore Roibu)

Îl merităm pe Brâncuşi acasă?

Atelierul lui Brâncuşi 1920 (Foto Edward Steichen, Sursa Wikipedia)

Azi am fost invitat în platoul unei televiziuni locale (Unu TV) de către domnul Paul Ţoţa, să discutăm despre chestiunea aducerii în ţară a osemintelor lui Brâncuşi.

Poate iniţiatorii acestui demers sunt bine intenţionaţi. Eu nu înţeleg însă de ce să aduci aceste oseminte aici, acum. A făcut statul român o retrospectivă Brâncuşi aşa cum îi fac maghiarii lui Cézanne sau cum i-au făcut lui Van Gogh (fără ca aceştia să fie maghiari)? Aşa, o expoziţie ca la carte, cu lucrări din toată lumea, cu aparat statistic care să ne arate cât de mult s-au înghesuit românii să cunoască opera acetui om, căruia chipurile îi preţuiesc osemintele? Dacă eu vreau să fac mâine un dar unui prieten, un album Brâncuşi, Andreescu, Grigorescu, Luchian, Ciucurencu… de unde aş putea să îl cumpăr?

Îl merităm pe Brâncuşi acasă? Când fiul risipitor se întoarce acasă, găseşte un tată primitor care e gata să taie viţelul cel gras pentru el. Când se întoarce un ambasador care a făcut cinste ţării în pribegie, noi cum îl primim? Am primenit odaia? Am măturat poteca? Am astupat gropile din drum? Lăsaţi-l fraţilor în pace. Acolo măcar e preţuit cum se cade.
Aţi văzut cum s-au găsit specialişti care să dea cu Gorduz şi cu Neagu de pământ? Atunci când vom şti mai bine să ne gospodărim, când vom preţui cum se cuvine valoarea, când vom investi în educaţie, cercetare şi artă şi ne vom vedea lungul nasului, vom putea spune bine aţi revenit domnule Brâncuşi. E păcat să punem sămânţă bună într-un pământ ce nu e desţelenit.
Faptul că guvernul Ponta şi-a anunţat susţinerea îmi dă fiori. Probabil vom primi nişte copii după bietele oase. Ba s-a mai spus faptul că astfel vom avea un ferment pentru turismul românesc. Hai, mai întâi, să dăm dovada că suntem în stare să facem turism, să avem drumuri, servicii etc.
Cât ar costa acum să construim ceea ce e pentru noi Brâncuşi acolo unde e? A, ne-am dezmeticit? Vrem poate să aducem la Sarmizegetusa Ulpia Traiana şi Columna lui Traian? Am înţeles în sfârşit că avem valori şi le ignorăm? Nu cred. Atâta vreme cât nu aud că un multiplu medaliat la Geneva şi în alte saloane de inventică importante, precum hunedoreanul Corneliu Birtok-Baneasa, a fost corect preţuit de ţara sa, nu cred. Exemple se pot da destule. Prea multe…

Ştiu din mărturiile lui Isamu Noguchi faptul că Brâncuşi era înconjurat de mult alb la finele vieţii sale, că domnul Paul Gherasim a propus anii trecuţi cinstirea lui Brâncuşi prin tăcere, lăsându-l să se facă auzit prin lucrul făcut şi peste înterpretările noastre atât de pricepute… Vă rog lăsaţi-l să se odihnească departe de locul ăsta ce pare tot mai adesea al nimănui. (Andrei Rosetti)