David Hockney – Ştiinţa secretă
David Hockney – Zidul (Sursa foto: http://www.artrenewal.org)
Din cele mai vechi timpuri şi până în prezent artiştii au fost într-o permanentă căutare a imaginii perfecte. Tehnologia a fost un aliat permanent al „făritorilor de imagini”. Puterea unei imagini rezidă din calitatea ei de a transfigura, forma şi a „înviora” sentimentele. René Huyghe scrie în „Puterea imaginii”: „Ea (imaginea) este umană, nu numai că a fost inventată de om, ci pentru că nu există decât prin amprenta omului…”[1].
În această lună am cumpărat cartea „Ştiinţa secretă” de David Hockney (Editura Rao, 2007). Am dorit să urmăresc acest studiu realizat de un artist plastic, pictor şi fotograf, pentru faptul că pune în altă „lumină” istoria artelor, asta după ce văzusem deja documentarul „Secret Knowledge”, realizat de BBC. Spun „în altă lumină” referindu-mă la faptul că investigaţiile făcute de David Hockney, publicate în 2001 şi completate în 2005-2006, cercetează munca pictorilor de la începutul Renaşterii, muncă ce a stat învăluită de-a lungul veacurilor în „umbra” aruncată peste inovaţiile din ştiinţă şi tehnică, considerate în acele timpuri periculoase.
David Hockney – Ştiinţa secretă
David Hockney – Ştiinţa secretă. Editura Rao, 2007, 268 pagini (510 fotografii, dintre care 440 color).
Traducător: Gina Frîncu
preţ 86.99 RON.
„Ştiinţa secretă” provocă, într-o primă instanţă, o reacţie identică cu studiul lui Charles Bouleau – „Geometria secretă a pictorilor”, publicat în 1963, o abordare considerată speculativă, unde autorul vorbeşte despre abilitatea de a transmite mesaje cu ajutorul imaginilor puternice obţinute prin intermediul unor scheme complicate de organizare a spaţiului plastic. Studiul lui David Hockney este, însă, de cu totul şi cu totul altă factură. Este o cercetare asupra unor aspecte ale muncii de creaţie ce ne este în prezent, datorită aparatului de fotografiat, mult mai apropiată ca înţelegere. Royal Photographic Society Journal spune despre „Şiinţa secretă”: „Dacă eşti interesat de legătura dintre pictură şi fotografie, aceasta este, probabil cel mai direct, mai relevant şi plin de înţelesuri text scris până acum pe această temă”.
David Hockney nu face geometrii complicate folosind formule matematice pentru a introduce opere celebre în scheme compoziţionale. „Căutările” lui Hockney se datorează curiozităţii lui de a afla cum au izbutit artiştii să reprezinte, cu atâta acurateţe, lumea din jurul lor, asta datorită faptului că este pictor. A demonstra că mari maeştri, cum este, de exemplu, van Eyck, Caravagio sau Velásquez, se foloseau de mijloace optice în crearea operelor lor pare, de asemenea, o speculaţie. Greu va accepta un artist plastic, format în practica studiului pentru desen, faptul că măiestria şi talentul marilor maeştri este rezultatul folosirii unor instrumente ajutătoare, optice, şi nu a purului talent. Cu toate acestea, plasticienii ce se ocupă de studiul imaginii au redescoperit tratate precum cel al lui Dürer, Leonardo da Vinci, Alberti, Kepler etc., tratate de multe ori codificate, transmise doar ucenicilor apropiaţi, care arată faptul că în Renaştere artiştii stăpâneau noţiuni de geometrie şi optică pe care, mai mult ca sigur, le foloseau în lupta lor pentru „claritatea” imaginii ca mijloace de investigare a formelor vizuale.
Albrecht Dürer
Cu alte cuvinte, se pune întrebarea: „geniile ce sunt considerate astăzi reper în Istoria artelor au trişat în demonstraţiile lor de virtuozitate tehnică”? Parcurgând textul cărţii lui David Hockney constaţi că autorul nu doreşte să demoleze conceptul de geniu. „Instrumentele optice nu desenează, ci doar mâna artistului poate să facă asta, ceea ce depinde de un mare talent[2]”, afirmă David Hockney.
„Ştiinţa secretă nu se referă la tehnicile uitate sau ignorate ale Vechilor Maeştri. Se referă la prezent, şi la viitor. Se referă şi la modul în care înţelegem, prelucrăm şi producem imaginile în ziua de azi, într-o epocă a manipulării prin intermediul computerului. Hockney ne deschide ochii către modul în care percepem şi ne reprezentăm lumea”[3].
Conform studiului realizat de David Hockney, începând cu secolul al XV-lea, în Europa încep să fie folosite lentilele şi alte instrumente derivate, pentru captarea fugitivă a imaginilor din realitate. Rezultatul este o pictură cu ajutorul, să spunem, a „proiectorului”. Greu de acceptat pentru mulţi istorici, greu de acceptat pentru mulţi plasticieni şi, cu toate acestea, se cunoaşte faptul că lumea artei este plină de obstacole, artiştii sunt secretoşi iar invidia în rândul breslei a fost şi este prezentă. Afirmam, cu mult înainte de a citi cartea lui David Hockney, faptul că un geniu ca Leonardo da Vinci, pasionat de inovaţie, dacă ar fi descoperit tehnica printului nu ar mai fi stat pe gânduri şi ar fi multiplicat o lucrare cum este, de exemplu, Gioconda, fără a mai aştepta secolul al XX-lea pentru a o face alţii. Cercetările recente, întreprinse de diverşi oameni de ştiinţă, îi atribuie lui da Vinci primul print cunoscut, şi anume Giulgiul din Torino. (Cu toate acestea studiile rămân la nivel de speculaţie…). Am convingerea că un artist al Renaşterii, aflat în competiţie cu ceilalţi, ar fi profitat de orice noutate tehnică ce i-ar fi adus un avantaj în faţa competitorilor lui.
David Hockney nu face decât să observe, -„ţintuind” cronologic, pe un perete a studioului său fotocopii ale picturii occidentale-, faptul că în jurul anului 1500 pictorii adoptă un stil de reprezentare naturalist fotografic. Argumentele investigaţiilor sale, în calitate de pictor ce studiază imagini, te stimulează să priveşti operele marilor maeştri cu o atenţie sporită, punându-ţi întrebări, deschizându-ţi ochii asupra unor lucruri peste care ai trecut nepăsător.
Van Eyck – portretul soţilor Arnolfini – detaliu (sursa Wikipedia)
Cu un an în urmă am asistat la un curs, prezentat de cadre didactice universitare de la Cluj, despre perspectiva liniară şi cea inversă, cea din urmă prezentă în icoana bizantină, unde privitorul este parte a scenei şi nu un punct aflat în afara acesteia. Camera obscura, asemenea perspectivei geometrice, înregistrează liniile şi suprafeţele dar nu şi spaţiul. Tehnica lentilelor a fost folosită de Ingres cu mult înainte ca Niepce şi Daguerre să fie consideraţi inventatorii „oficiali” ai fotografiei sau, mai corect spus, a substanţelor chimice ce au dus la transpunerea imaginilor pe hârtie. Studiind cartea lui David Hockney înţelegi de ce „bizareria” reprezentărilor a trebuit să aştepte câteva secole pentru a reveni în artă şi de ce viziunea lui Cézanne asupra picturii a triumfat împotriva academismului.
Îmi aduc aminte, şi acum, o frază din cursul de istoria artelor din facultate: „În urma descoperirii făcute de litograful Nicéphore Niepce, Impresionismul reprezintă, în acest context, consecinţa luptei pentru transpunerea formelor prin intermediul culorilor, tendinţă care se manifestă începând cu pictura lui Eugène Delacroix”. Este timpul să reflectăm la această frază. Din acest motiv vă recomand „Ştiinţa secretă” ca fiind o carte ce nu trebuie ratată de cei care iubesc pictura, dar şi fotografia. Investigaţiile lui David Hockney sunt fascinante prin dovezile vizuale şi documentele scrise pe care le prezintă. Cartea se citeşte uşor în comparaţie cu problemele pe care le ridică, fiind o istorie a artelor comparativă ce „ne dă stimulul de a privi din nou tablourile pe care le cunoaştem bine, de a gândi şi de a vedea cu ochii noştri… Era nevoie de un pictor să ne arate.”[4], conchide Peter Robb. (Grigore Roibu)
Mai mult 
Galeria Anticariat Curtea Veche (Bulevardul Unirii nr. 10 / punct reper, Libraria Luceafărul), vă invită joi 20 decembrie ora 17, la vernisajul Prolog – „Alb şi flori de măr”.
Aproximativ 1500 de oameni, 42% dintre aceștia fiind relocați aici de către autoritățile clujene, trăiesc în patru zone distincte ale Pata Rât-ului, o arie izolată și poluată. Zi de zi, ei nu suferă doar de pe urma segregării spațiale și a condițiilor de locuire inumane, ci și din cauza discriminării și rasismului la care sunt supuși. Această situație este o provocare atât pentru autoritățile locale și naționale, cât și pentru toți cetățenii Clujului. Cu ocazia împlinirii a doi ani de la evacuarea și relocarea familiilor rome de pe strada Coastei la Pata Rât, vor fi organizate trei evenimente:
Angela Hanc
artavizuala21 