Claudiu Presecan – Vis de august

Galeria Hangar
9 – 18 noiembrie, 2012

Am deosebita placere să vă invit vineri, 9 noiembrie 2012, ora 18.00, la expoziţia mea personală intitulată „Vis de august” la Galeria Hangar.

„Vis de august reprezintă un moment de cotitură în viaţa mea, un punct din care totul renaşte şi capată o altă dimensiune. Reflexia lui este surprinsă de această serie nouă de lucrări, care ilustrează într-un mod simplu natura surprinsă prin filtrul sufletului meu. Rezonanţa liniştii şi a frumosului natural din peregrinările mele pe râuri şi ape de munte a creat un peisaj ale cărui curgeri de apă mă duc cu gândul înspre armonie şi atemporalitate. Visul de august va rămâne în sufletul meu ca un izvor nesecat de lumină, căldură şi dragoste”. (Claudiu Presecan, noiembrie 2012)

Galeria Hangar | str. Episcop Ioan Bob, nr 12, Cluj
program de vizitare
M – S : 10.00 – 18.00
D – L : 10.00 – 17.00

Claudiu Presecan s-a născut pe 12 aprilie 1969 la Cluj şi este absolvent al Academiei de Arte Vizuale „Ioan Andreescu” Cluj-Napoca, secţia ceramică şi pictură. În 2008 susţine teza de doctorat „Peisajul – stare de spirit şi expresie”, obţinut cu magna cum laude. Este Membru al UAP Interjudeţeană Cluj-Bistriţa, membru FITMA (Federation of International Tsai-Mo Artists), Taichung, Taiwan, Membru fondator Clubul Rotary Cetăţuie Cluj-Napoca.
www.claudiupresecan.com

Expoziţia de grafică Ábrahám Jakab

Muzeul de Artă Braşov
8 noiembrie – 9 decembrie 2012

În perioada 8 noiembrie – 9 decembrie 2012 Muzeul de Artă Braşov organizează expoziţia de grafică Ábrahám Jakab.
Curriculum Vitae

„Desenele lui Ábrahám Jakab condensează într-însele tensiuni exacerbate. Prin această formă a comunicării primordiale care face posibilă excluderea tuturor circumstanţelor care l-ar putea încătuşa, se manifestă în deplinătatea  lui spiritul impulsiv al creatorului. El mărturiseşte în acelaşi mod şi despre laitmotivele din opera lui – despre putere, despre nelinişte, despre excedente. Cu totul surprinzător, aceste stări de încordare-datorită fundamentului solid conferit de tradiţia descrisă – nu exprimă nici urmă de nelinişte. Din contră emană certitudine, lipsă de echivoc şi conştiinţă de sine. Mai mult, Ábrahám Jakab se simte în largul lui în universul nostru, este „acasă” întru totul conştient. Este artistul care prin felul său de a fi nu se poate desprinde de acest mediu. El este totodată şi artist universal. Aderă cu naturaleţe la circuitul artei universale, opera lui întinzându-şi rădăcinile până la desenele ornamentale ale vaselor greceşti, raţionalitatea densă a lui  Leonardo da Vinci, sau cosmosul vibrant al lui Rembrant. Căutând mai îndeaproape, îi poate considera drept precursori pe Toulouse Lautrec, pe Pallady sau pe Nagy Imre. În privinţa definirii stilului, Abraham Jakab este exponentul caracteristic al curentului expresionist. Tehnica lui este infailibilă, iar viziunea hotărâtă.”
(Gazda József, Putere şi tensiuni, în „Brassói Lapok”, 20 mai 1988)

„Am apetenţă mai degrabă pentru arta figurativă, în ea mă simt cu adevărat acasă. Îmi place enorm să desenez omul în ipostazele sale de „creatură” sau fiinţă, să desenez elementele corpului sau corpul uman, în întregul lui. Fiecare element poartă în el esenţa întregului, gesturile înfăţişează caracterul omului. Fiinţa umană este o creaţie într-atât de perfectă încât nici nu mi-aş putea închipui ceva aidoma ei. (…) Atunci când desenez o linie pe o placă, spaţiul parcă se descompune şi se deschide un nou univers scris de mâinile mele. Desenul este o simfonie pe care o compun „atunci” şi „acolo”, Simfonie în care fiecare linie are intensitatea sonoră pe care eu însumi i-o permit.”
(Ábrahám Jakab – Bartha Réka, Ca o simfonie – De vorbă cu Ábrahám Jakab, în „Brassói Lapok”, 18 octombrie 2002)

„Nemaiîntâlnit în aceste (şi deopotrivă în acele) vremuri este simţul responsabilităţii şi stilul direct cu care artistul (creatorul de imagini) îşi asumă provocările timpului. El formulează în semne grafice măgulitoare antagonismele proceselor care descompun societatea umană. În arta europeană a anilor ’70-’80 el este aproape unic şi prin felul său consecvent cu care slujeşte căutarea adevărului şi răzbarerea acestuia în pasionalele sale naraţiuni grafice.”   „Desenele sale au deopotrivă o anatomie şi o arhitectură proprie. Pe lângă acestea în gravurile artistului se regăseşte şi o anume materialitate care transfigurează tot ce e viu sau neînsufleţit, rigiditatea obiectelor, fluiditatea apelor, carecterul volatil aerului, aburului sau al fumului – în esenţa microscopică a acestor fenomene creatorul atinge Nemărginirea. Tocmai datorită aplecării sale asupra detaliilor, asupra texturii şi fibrei lucrurilor, asupra organelor corpului uman reuşeşte să confere conţinut şi energie tuturor elementelor ce compun imaginea. Înţelesul simbolic şi natura criptică se nasc astfel ca o evidenţă – aspect ce caracterizează doar opera acelui artist care se ghidează cu aceaşi siguranţă de sine în sfera terestră şi cea transcendentală, în spaţiul real şi cel metafizic.”
(Banner Zoltán, Ábrahám Jakab, Editura Pallas Akadémia, seria „Műterem”, Miercurea Ciuc, 2011)
SURSA: Muzeul de Artă Braşov

Melosul Manuscriselor Bizanţului

Frumusețea ascunsă a muzicii bizantine

Asociaţia Nectarie Protopsaltul și Fundaţia Calea Victoriei în parteneriat cu Biblioteca Academiei Române, vă invită marți, 6 noiembrie, ora 18.30, la conferința-eveniment: Melosul manuscriselor Bizanțului.

Conferința va fi susținută de Conf. Univ. Nicolae Gheorghiță și de muzicologul Costin Moisil care ne vor vorbi despre patrimoniul muzical bizantin din manuscrisele Bibliotecii Academiei Române.
Această conferinţă dă viaţă unor cântări care nu s-au mai auzit de sute de ani și astfel face cunoscută o parte din cultura românească din vremea lui Constantin Brâncoveanu sau Alexandru cel Bun.
Fragmentele alese din manuscrise vor fi interpretate de Grupul Nectarie Protopsaltul condus de Sabin Preda. Grupul are ca preocupare identificarea partiturilor valoroase și redarea acestora într-o formă cât mai apropiată de cea originală, ţinând seamă în egală măsură de cercetările muzicologice și liturgice moderne și de tradiţia orală vie. De asemenea, și-au propus răspândirea acestor cunoștinţe în rândul cântăreţilor, începători sau avansaţi, prin activităţile legate de pregătirea concertelor și a înregistrărilor și prin cursurile organizate de către conducătorul grupului, Sabin Preda. Acestor inițiative li se alătură editarea colecţiei “Antologie de cântări psaltice”, în care au apărut, până la această dată, trei volume.

Am ales pentru concert cântări dintre cele mai frumoase și care, totodată, să reflecte bogăţia patrimoniului Bibliotecii Academiei Române. Autorii sunt psalţi binecunoscuţi în vremea lor – unii dintre ei până astăzi – din Ţara Românească, Moldova și din Constantinopol. Cea mai veche cântare provine dintr-un manuscris din secolul XIV-lea – unul dintre cele mai vechi două manuscrise de cântări bisericești din România – iar cea mai nouă e de la începutul secolului al XIX-lea, perioada de aur a cântării bizantine în Principate Muzica bizantină este prin excelenţă monodică (pe o singură voce). De multe ori – cu precădere în cazul cântărilor ornamentate și festive – melodia este însoţită de ison, un sunet prelung cântat de câţiva psalţi din cor. Înălţimea isonului se poate schimba de-a lungul unei piese, în funcţie de context, dar de multe ori rămâne nemișcat, uneori până la sfârșitul piesei. Unii teologi au făcut un paralelism între cântarea fără dimensiune armonică și icoana bizantină, în care perspectiva spaţială este deliberat absentă, și au comparat isonul cu fondul de aur al icoanei, care pune în evidenţă pictura.

Muzica manuscriselor medievale din Ţara Românească și Moldova mărturisește – ca și pictura, orfevrăria ori arhitectura – despre apartenenţa românilor la spaţiul cultural bizantin. Dar, spre deosebire de o miniatură, o ferecătură de carte sau o clădire, o piesă muzicală nu poate fi atinsă și nu poate fi admirată ore întregi din unghiuri diferite. Mai mult, ea există doar atâta vreme cât cineva o cântă și altcineva o ascultă. După ce s-a stins ultimul sunet, cântarea se odihnește între scoarţele manuscrisului până când un alt cântăreţ o face să trăiască din nou.

Temele abordate vor viza:
1. Spațiul cultural bizantin
2. Reconstituirea cântărilor vechi
3. Monodia și libertatea în muzică

Vom expune reproduceri la scară mărită ale unor pagini alese din manuscrisele de patrimoniu ale colecției Bibliotecii Academiei Române.
Conferinţa face parte din proiectul „Valorizarea patrimoniului muzical bizantin din manuscrisele Bibliotecii Academiei Române. Cercetare, dezbatere, mediatizare”, proiect finanțat de Administrația Fondului Cultural Național. (Matei Ştefan)

Lector Nicolae Gheorghiță, Costin Moisil
Data 6 Noiembrie 2012;
Ora 18:30
Înscriere la contact@victoriei.ro
Locaţie Cafeneaua Librariei Dalles, Bl. N. Bălcescu nr 18 (etaj)
Intrarea liberă.
Principalul partener media al proiectului „Melosul Manuscriselor Bizantului” este Radio România Cultural.
SURSA: GraphicFront.ro