Comorile pământului

Peştera Bolii şi Canionul Carstic Băniţa

Legendele din zona Ţării Haţegului vorbesc despre bogăţii ascunse în „mărunatiele” pământului. La sfârşit de săptămână, împreună cu trei prieteni, toţi pasionaţi ai artei fotografice, am plecat pentru a găsi aceste bogăţii ale naturii. Nu am căutat comorile dacice despre care vorbesc legendele locului, o zonă plină de gropi, grote şi peşteri încă nedescoperite, ci frumuseţea şi splendoarea pe care ne-o oferă lumea înconjurătoare.

Ne-am îndreptat spre un loc greu accesibil celor care sunt obişnuiţi cu asfalt până la destinaţie. Am ajuns în spaţiul în care Ţara Haţegului se termină, lăsând loc versanţilor muntoşi din calcar ai Văii Jiului şi pe care apa, începând din jurasic, i-a săpat cu meticulozitate formând un fenomen carstic foarte puţin cunoscut în România. Canionul Carstic de la Băniţa l-am descoperit datorită prietenilor mei de la „Discover Transylvania”. Potrivit spuselor lor, acest canion nu a fost documentat fotografic până acum. Asta, datorită faptului că nu este locul potrivit pentru a te plimba în pantofi, ca pe faleză. La sfârşitul scurtei expediţii, datorită faptului că această „arhitectură de piatră” este realizată de apă, bocancii au trebuit agaţaţi în cui pentru a se usca.

Nu am avut la dispoziţie decât o singură zi, aşa că am depins în totalitate de lumina şi condiţiile meteo care ni se ofereau. Zona în care am ajuns este plină de vegetaţie, din dorinţa naturii, parcă, de a ascunde ochiului această minunăţie pe care a creat-o natura. Pe malul părâului am pătruns în culoarul săpat de apă, în „cetatea” cu cu pereţi verticali din granit. Soarele strălucitor se combina cu umbra din interiorul canionului făcând, de multe ori, dificile expunerile. Ceea ce am văzut, nu poate fi exprimat în cuvinte. O parte din ceea ce am realizat vă prezentam dumneavoastră, celor care urmăriţi articolele de pe artavizuala21.

Peştera Bolii, aflată tot în această zonă, este parte a rezervaţiei Parcului Natural Gradiştea Muncelului, intrarea realizându-se printr-o arcadă care are înălţimea de 46 de metri. Peştera este situată la 6 km nord de oraşul Petroşani, pe drumul ce leagă Ţara Haţegului de Valea Jiului, în locul unde se întâlnesc Munţii Retezat cu cei ai Sebeşului. Peştera a fost săpată de Pârâul Jupâneasa, care, apoi, se pierde în interiorul muntelui de calcar. Pe o lungime de 466 de metri galeria coboară aproximativ 3 metri, fiind accesibilă publicului. La ieşirea din peşteră pârâul poartă numele de Galbina.

O legendă din anii ’80 relatează faptul că peştera a devenit loc de pelerinaj după ce Sfânta Maria s-a arătat participanţilor la o sărbătoare a minerilor. O altă legendă spune că o fată frumosă şi bogată, pe nume Jupâneasa, nu-şi găsea perechea. Văzând-o tristă, Maria a transformat-o într-un pârâu cristalin care curge în căutarea iubitului.

Despre legendele care au animat minţile aventurierilor în căutarea tezaurului dacic ascuns aici, cu năluci şi labirinturi tainice, nu o să vorbesc pentru că au făcut subiectul diverselor publicaţii mai mult sau mai puţin credibile. Cu siguranţă, însă, legendele ascund, de multe ori, un „sâmbure” de adevăr. Locul a fost folosit de partizani pentru a se ascunde de autorităţi şi în timpul Războiului peştera a fost folosită ca depozit de muniţie. Impresionaţi de frumuseţea şi misterul pe care îl inspiră Peştera Bolii, regizorul filmului „Legenda Nibelungilor” a ales să filmeze câteva scene în Peştera Bolii şi la Castelul Corvinilor din Hunedoara.

Nu vă pot spune mai multe date despre Canionul Carstic de la Băniţa şi peştera Bolii pentru că nu am cunoştinţele necesare în vederea unei analize ştiinţifice. Vă pot prezenta, prin intermediul imaginilor realizate, un fragment din ceea ce am surprins prin vizorul aparatului de fotografiat, „sculpturi” şi structuri naturale realizate de apă, vânt şi ghiaţă, rezultat al eroziunii exercitate timp de milioane de ani asupra rocilor din munte.

Cu toate că punctele de staţie sunt limitate în lipsa unui minim echipament de căţărare, apelând la toate cunoştinţele tehnice, bucurându-ne de tot ce descopeream la fiecare pas, agăţând trepiedele între pietre, ne-am pus în practică propriile metode de lucru. Culoarul strâmt al canionului părea, dintr-o dată, extrem de populat. În final, cu toţii am admirat forţa naturii, care ar face invidios orice sculptor ce ar dori să-şi măsoare cunoştinţele încercând să o imite. (Grigore Roibu)
Participanţi: Petrişor Crăciunoiu, Ştefan-Daniel Bocşe, Cătălin Redinciuc şi Grigore Roibu.
Foto: Discover Transylvania

Rezonanţe între arhitectură, spaţiu şi urbanistică

Bienala de Arhitectură de la Veneţia

Fragment preluat de pe Cotidianul.ro

În această toamnă, David Chipperfield este comisarul invitat la „Bienala de Arhitectură de la Veneţia”, care se desfăşoară între 29 august şi 25 noiembrie 2012 în spaţiile de la „Giardini” şi „Arsenale”, şi, aşa cum afirmă el, cultura arhitecturală nu este „făcută din talente singulare, ci din bogata continuitate a ideilor diverse, unite într-o istorie comună a ambiţiilor comune, a situaţiilor şi ideilor comune”.

Curatorul general al „Bienalei de Arhitectură” de la Veneţia este mare constructor de muzee, atât în Germania, cât şi în ţara sa, Anglia şi, de curând, în Franţa, la Reims. Stilul său foarte riguros se înscrie în liniile modernismului. Nimeni nu este profet în ţara sa, nici măcar acest arhitect, supus al Majestăţii sale, care a primit consacrare internaţională datorită „Noului Muzeu” al Berlinului, restructurat de el, cât şi datorită „Volkwang Museum” din Essen, inaugurat în 2009 şi 2010. Încă din 1985, el a înfruntat programe de toate felurile, de la case individuale de lux la locuinţe colective, mari magazine şi birouri, hoteluri şi biblioteci… Dar construcţia muzeelor exemplare i-a adus recunoaşterea publicului, cât şi a celor din specialitatea sa. (Magdalena Popa Buluc)
Citiţi articolul pe Cotidianul.ro

Tara (von Neudorf) – Raving History

Anaid Art Gallery

Anaid Art Gallery prezintă publicului amator de artă contemporană, până pe 23 septembrie 2012, expoziţia „Raving History” semnată Tara (von Neudorf), curator Diana Dochia.

„Vă mai amintiţi ce însemna 23 august?! 23 august, ziua Naţională a României, în urmă cu 23 de ani, reprezenta întoarcerea armelor în războiul anti-fascist. Expoziţia „Raving History” semnată Tara (von Neudorf) ne introduce în perioada „glorioasă” a acelor vremuri prin intermediul planşelor şi hărţilor de propagandă comunistă. „Raving History” creionează ce am fost învăţaţi să credem şi să ştim despre noi. Tara (von Neudorf) oferă publicului contemporan imaginea unei lumi răvăşite, în care valorile au fost transformate, reinterpretate, trunchiate sau prea-mărite pentru a servi unor idealuri politice. Tara (von Neudorf) nu propune o imagine idilică sau nostalgică a istoriei, nu face judecăţi de valoare şi nici nu încearcă să se distanţeze de subiect. Tara (von Neudorf) nu se raportează la comunism pentru a fi „cool”, nu se foloseşte de recuzita comunistă – cravata de pionier, costumul de şoim al patriei, secera şi ciocanul – ca simplu element decorativ al unei epoci, care a marcat şi a zdruncinat istoria României. Tara (von Neudorf) prezintă istoria după criteriile şi modul în care o generaţie întreagă a fost obligată să o înveţe.

Sursa foto Observator cultural
(unde puteţi citi un articol semnat de Mihai Plămădeală)

Expoziţia „Raving History” cuprinde o serie amplă de lucrări ce reprezintă: „Frumuseţile Patriei”; „Construirea „Epocii de Aur”, „Ziua de 23 August 1944”, „Viaţa în s.s.m.d.” („Viaţa în societatea socialistă multilateral dezvoltată”), „Eroii Neamului” – portrete ale voievozilor nostrii legendari – Vlad Ţepeş, Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul. Apoi ne vom putea îndrepta privirile spre „cuceririle măreţe ale comunismului” prin intermediul unor planşe în care ne este predată situaţia social-politică şi cultura Tărilor Române în diferite epoci şi „bucuria” unui popor întreg de a face „muncă patriotică” în folosul şi pentru bunăstarea patriei.
„Raving History” este o cronică acidă a unui trecut nu prea îndepărtat, o frescă a unei societăţi şi totodată un mare semn de întrebare faţă de un viitor nesigur.

Anaid Art Gallery (Str. Slobozia, Nr. 34, sector 4, Bucureşti) vă invită să faceţi o incursiune în arta contemporană de luni până vineri între orele 11:00 – 19:00, sâmbăta între orele 10:00 – 18:00.”
(Curator: Diana Dochia)

Tara (von Neudorf) s-a născut la Luduş¸ judeţul Mureş, pe 17 ianuarie 1974 şi a absolvit cursurile Universităţii de Artă şi Design Cluj, secţia grafică (1999-2003) şi, apoi, pictură (2004-2006), având un master în pictură cu proiectul „Despre ideea de rău la români cu exemple” (prof. Ioan Sbârciu). Din 1999 expune atât în ţară, cât şi străinătate.
Mai mult pe Anaid Art Gallery
SURSA: Modernism.ro

România sălbatică

Cazinoul din Constanţa
5 septembrie -19 septembrie 2012

La începutul lunii septembrie, expoziţia „România sălbatică” poate fi văzută pe faleza Cazinoului din Constanţa. Expoziţia de fotografie este dedicată celor mai sălbatice şi spectaculoase locuri din cele 13 parcuri naţionale ale României şi din Rezervaţia Biosferei Delta Dunării.

România sălbatică, Constanţa (sursa foto http://www.clubulfoto.com)

Proiectul, iniţiat de către fotograful Dan Dinu, reunește 50 de fotografii, expuse pe panouri de mari dimensiuni, prezentând locuri mai puţin cunoscute, impresionante şi sălbatice din 13 parcuri naţionale ale României şi din Rezervaţia Biosferei Delta Dunării.

Expoziţia face parte din proiectul „România sălbatică, proiect iniţiat de fotograful Dan Dinu în anul 2010, ale cărui destinaţii sunt toate cele 28 de parcuri naţionale, naturale şi geoparcuri din România. Rezultatul final va fi prima colecţie publică de fotografii de calitate din ariile protejate din România, urmând ca site-ul www.romaniasalbatica.ro să devină o bancă de imagini reprezentând cele mai sălbatice şi spectaculoase peisaje din România.
Expoziţia din Constanţa, deschisă non-stop publicului până pe 19 septembrie 2012, este cea de-a şasea etapă din cadrul turneului început în luna octombrie 2011 în Bucureşti şi care va continua în cele mai mari orașe din ţară.
SURSA: Clubul Foto