The Bang Bang Club

Povestea unei drame

În acest week-end, la recomandarea unui fost elev care în prezent este student la Universitatea de Arte din Cluj, secţia foto-video, am urmărit filmul „The Bang Bang Club”. Un pic sceptic la început, datorită titlului, am avut surpriza să constat că filmul regizat de Steven Silver, adaptare a cărţii cu acelaşi nume scrisă de Greg Marinovich şi Joao Silva, este o dramă ce se bazează pe întâmplări reale petrecute în Africa de Sud. Filmul spune povestea unui  grup de fotografi care surprind imaginile tribale violente, scene cutremurătoare din timpul războiului civil dintre suporteri şi Inkatha ANC, la începutul anilor ’90, în drumul lor spre democraţie.

Steven Silver şi-a început cariera în industria de film din Africa de Sud. A realizat documentare şi cu „The Last Just Man” a câștigat 18 de premii internaționale iar filmul „The Diameter of a Bomb” a fost nominalizat la Emmy.

Pentru cei care cunosc „lumea fotografiei”, personajele filmului sunt cunoscute. Greg Marinovich (interpretat de Ryan Phillippe), născut în Africa de Sud în 1962 şi fotograf de război a câştigat Premiul Pulitzer, petrecându-şi 18 ani făcând fotografie documentară şi de război pe întreg globul. Actriţa Malin Akerman o interpretează pe Robin Comley, editor şi consultant fotografic în Africa de Sud, co-autoare a cărţii „Femei despre Femei: 50 de ani de fotografie făcută de femei în Africa de Sud”.

Actorul Taylor Kitsch îl portretizează pe Kevin Carter, cel mai renumit fotograf  născut la Johannesburg, format în timpul apartheid-ului dintre 1990 şi 1994, premiat cu Pulitzer în 1994 pentru celebra fotografie realizată în Sudan cu o fetiţă în spatele căreia se află un vultur care aşteaptă să moară pentru a o mânca. Fotografia a făcut înconjorul lumii. Imaginea a stârnit cele mai multe controverse aducând, pe de o parte, beneficii prin faptul că a atras atenţia şi a pus lumea pe gânduri despre suferinţa altora, dar, de cealaltă parte, a ridicat întrebarea dacă această relaţie om-fotograf este suficientă aşa cum o gândea Carter, ca un idealist, ce credea că fotografiile pot schimba lumea. Publicată în New York Times, imaginea produce reacţii controversate ce s-au îndreptat către autorul fotografiei. În urma presiunilor că nu a intervenit, Kevin Carter s-a sinucis la vârsta de 33 de ani. În memoria lui Kevin Carter s-a turnat, în 2005, filmul „The Death of Kevin Carter: Casualty of the Bang Bang Club”, în regia lui Dan Krauss, nominalizat la Oscar pentru cel mai bun documentar de scurt metraj.

Actorul Patrick Lyster îl interpretează pe James Natchwey, un fotograf american de război, născut în 1948, care a fost premiat de cinci ori cu medalia Robert Capa. Documentarul „War Photographer” (Fotograf de război), lansat în 2001 în regia lui Christian Frei, a primit Oscarul pentru Cel Mai Bun Documentar.

Ryan Phillippe, Greg Marinovich, Taylor Kitsch şi Kevin Carter sunt firi carismatice, dar cu personalităţi diferite care se completează reciproc. Carter este cel mai talentat fotograf dar are un temperament auto-distructiv. Filmul „The Bang Bang Club”, fără îndoială, este o poveste care te mișcă, o poveste de curaj şi luptă pe care un grup de fotojurnalişti o duc în paralel cu luptele violente din jurul lor. „The Bang Bang Club” este istoria a patru tineri fotoreporteri care au adus lumii unele dintre cele mai extraordinare fotografii. Au făcut acest lucru, fiind expuşi zi de zi riscurilor războiului civil, în dorinţa lor de a surprinde imagini violente şi convingătoare. S-au confruntat cu întrebări dificile din partea publicului care le-a cerut să pună jos camerele de fotografiat pentru a-i ajuta pe cei ce se aflau în dificultate.

Nu pot încheia decât cu câteva cuvinte ce îi aparţin lui Kevin Carter. Dacă aceste cuvinte au ecou în sufletul dvs. merită să vedeţi acest film şi, poate, veţi obţine răspunsul la întrebarea dacă un fotograf trebuie să intervină atunci când surprinde un eveniment.
„Fac un cadru strâns, pe un tip mort şi o baltă de roşu. (…). Este o scenă puternică, vizuală. Înăuntru ceva ţipă: Dumnezeule! Însă, sunt la lucru. Mă voi ocupa de restul mai târziu. Dacă nu poţi să faci aşa, las-o baltă şi ieşi din joc”. (Kevin Carter,1960-1994)

(Grigore Roibu)