Forma reprezintă unul dintre elementele de limbaj plastic la care artistul apelează în procesul de investigare a gramaticii vizuale. Forma reprezintă conturul vizbil al imaginii, descris şi analizat în multe lucrări ştiinţifice de specialitate.
Principala sursă de investigare a formei este natura, pe care artistul în creaţia sa o copiază, o interpretează şi reinterpretează pentru a face transferul de la formă la idee, căci forma determină nu doar proprietăţile fizice ale materialului, ci şi stilul de reprezentare în arta contemporană. Lumea formelor pe care o cunoaştem alcătuieşte „bagajul” de cunoştinţe la care apelăm atunci când transpunem elemente din natură prin intermediul mijloacelor specifice vizualului. Această lume este în strânsă concordanţă cu universul care ne înconjoară şi pe care îl definim după legi stabilite. Formele au luat naştere o dată cu răcirea scoarţei terestre şi încreţirea acesteia, într-un „spectacol” la care nu am fost martori, după care a intervenit timp de câteva milioane de ani eroziunea vântului şi al ploilor, formând peisajul pe care îl admirăm astăzi.
Am asistat la această geneză a pământului într-un loc în care ne-am oprit în drumul de la Buzău spre Întorsura Buzăului, unde în dreptul comunei Berca am cotit-o la dreapta 14 km., la Vulcanii Noroioşi. Peisajul ilustrază înfruntarea dintre forţele interioare şi exterioare, un spectacol la care, după cum spuneam, nu am fost prezenţi în momentul naşterii planetei pe care locuim. Am descoperit o lume a confruntării dintre forţele primordiale care ne fascinează, din motive necunoscute, pentru a atrage, apoi, sensibilitatea estetică. În rezervaţia naturală Vulcanii Noroioşi natura oferă o întâlnire cu forma neregulată aflată în continuă mişcare. Forme şi structuri ale unui univers pe care greu le poţi surprinde prin vizorul obiectivului pentru a transmite sentimentul ce te cuprinde. Nu-ţi rămâne decât să intri în acest „joc” al hazardului. Focul din interiorul pământului, aerul şi argila, elemente primordiale ale creaţiei conlucrează în „efortul”, deloc uşor pentru un artist, de a crea structuri geotectonice întâlnite cu precădere în studiul formelor ceramicii contemporane.
Vulcanii noroioși iau naştere datorită gazelor naturale care ies la suprafaţa terestră, trecând prin solul argilos şi, în combinație cu apa din pânza freatică, creează la suprafaţă tumuli ce se usucă în contact cu aerul. Structurile, de formă conică, sunt asemănătoare vulcanilor adevăraţi. Potrivit dicţionarului Wikipedia, pe glob se cunosc în total circa 1.100 de vulcani noroioși. În Europa sunt foarte puțini vulcani noroioşi, cum ar fi, de exemplu, cel din Azerbaidjan. România se poate lăuda cu o locaţie, dacă nu unică, extrem de rară.
Pe platoul din judeţul Buzău, pe raza comunelor Berca şi Scorţoasa, peisajul dominat de conurile albăstrui-pământii, te înfioară prin aspectul lor selenar. Mediul sterp în care am păşit, oferit de noroiul care „bolboroseşte” ieşind la suprafaţă pentru ca apoi să crape în contact cu aerul, este unul straniu, aparţinând parcă unei planete în care înspăimântătorii vulcani cu lavă fierbinte formează scoarţa terestră. Cromatica aparte, albăstruie, dată de sedimentele şi zăcămintele de petrol, contribuie la amplificarea acestui scenariu, un „spectacol” geologic ce nu merită ratat dacă vă aflaţi în zonă.
Drumul este impresionant şi asfaltat, bine marcat cu indicatoare, şerpuind prin satele şi dealurile scăldate în lumina caldă a soarelui. La intrare am plătit un bilet de 4 lei.
Naşterea formelor, proces care are loc sub ochii tăi, merită acest ocol din drumul principal.
(Grigore Roibu)
artavizuala21 