Crâmpeie de istorie


Cutreierând pe meleaguri dobrogene

Fotoreportaj de Grigore Roibu

După o experienţă neplăcută în Constanţa, unde am aruncat 20 de lei pe ferestră (preţul unui bilet) pentru a vedea „primul Acvariu deschis publicului din ţară”, aflat lângă ceea ce putem numi ruina Cazinoului, datorită faptului că aşa-zisul muzeu are mai puţine acvarii decât au mulţi colecţionari particulari de peşti exotici, ne îndreptăm spre Mangalia pentru a vizita Muzeul de Arheologie „Callatis”.

Săpăturile arheologice nu le-am putut vizita deoarece lucrările încep în toamnă, pe timpul verii şantierul fiind închis. În incinta muzeului am fost întâmpinaţi de o doamnă muzeograf, foarte amabilă, care ne-a povestit istoria locului. Mărturiile despre Callatis şi despre data fondării cetăţii sunt puţine. Muzeul de arheologie este construit deasupra coloniei, mai precis a cimintirului, colonie aflată acum îngropată sub oraşul Mangalia. Construcţiile din perioada comunistă au distrus o mare parte a vestigiilor arheologice de aici. Comunitatea antică a luat fiinţă în vecinătatea mării şi a lacului Mangalia, pe locul unei aşezări getice cunoscute sub numele de Acervetis sau Cerbatis. După o perioadă de dezvoltare independentă, Callatis împreună cu celelalte cetăţi pontice acceptă autoritatea statului macedonean. În jurul anului 260 î.d.Hr., Callatisul se aliază cu Histria pentru a obţine controlul asupra portului Tomis. În anii 71-72 î.d.Hr. oraşele greceşti sunt cucerite de către romani. O inscripţie descoperită la Mangalia cuprinde textul tratatului (foedus) încheiat între Roma şi Callatis.

Multe dintre piesele de patrimoniu descoperite la Mangalia se află expuse în cadrul Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa, dar, cu toate acestea, colecţia de ceramică, sticlă, sculptură mică şi fragmente de pavaj cu mozaic merită văzute. Preţul unui bilet pentru adulţi este de doar 5 lei.

În mormântul din incinta Muzeului de Arheologie „Callatis” a fost descoperit un papirus unic în Europa. Papirusul a fost preluat de cercetătorii din fosta U.R.S.S. pentru a fi descifrat,fără a mai fi înapoiat României.

Dacă tot aţi ajuns în Mangalia merită să mergeţi în portul turistic. Vasele cu pânze şi ambarcaţiunile cu motoare puternice acostate aici vă vor face să visaţi…

Pentru a vedea satele dobrogene am hotărăt în drumul spre Adamclisi să mergem din localitatea 23 August prin Pecineaga. Este un drum pe care nu îl recomand, deoarece arată ca după bombardament. Mai mult, indicatoarele sunt inexistente şi, astfel, am vizitat mult mai multe sate dobrogene decât ne-am fi dorit.

Ajunşi în comuna Adamclisi, în nordul acesteia se află monumentul triumfal Tropaeum Traiani sau, mai bine spus, resturile vestitului monument.

Tropaeum Traiani de la Adamclisi este unul dintre cele mai semnificative monumente ale artei romane provinciale. Construit de împăratul Traian în urma bătăliilor purtate în anul 101 d.Hr, la Moesia, monumentul are un caracter triumfal şi monumental. Construcţia iniţială atingea înălţimea de 42 de metri, fiind piesa centrală a unui ansamblu funerar dedicat soldaţilor căzuţi în bătaliile purtate cu dacii.

Monumentul se compune dintr-un soclu circular, îmbrăcat în piatră, bogat decorat şi din statuia trofeu, căreia îi servea drept suport. Datorită faptului că monumentul este în renovare vă prezint lângă imaginea monumentului „îmbrăcat” în schele fotografia machetei din ipsos, aflată în muzeul de la Adamclisi. Soclul este format dintr-o crepidomă cu 9 trepte, un tambur cilindric şi o zonă de decoraţie având o friză decorativă în relief cu scene ce povestesc, în imagini, luptele purtate de armata romană pe teritoriul Daciei. Acoperişul tronconic are motive decorative, formând o bază hexagonală cu două etaje, pentru ca în vârf, aşa cum am menţionat, să fie amplasat trofeul – un trunchi de copac pe care este reprezentată o armură, patru scuturi, două săbii şi un mănunchi de suliţe.

 Cele 54 de reliefuri originale care erau amplasate în metope, aflate acum în cadrul muzeului, pe monument fiind amplasate copii ale acestora, se remarcă prin simţul decorativ-geometric de tratare a suprafeţei. Sculptorii au folosit un stil primitivist simbolic, nu lipsit de rafinament, care denotă un puternic simţ de observaţie artistică.

Construcţiile din Dacia erau uneori atât de importante, încât puteau concura cu cele de la Roma, datorită zonelor bogate în piatră şi marmură. Acestea aveau un accentuat caracter militar, fiind ridicate de obicei de legiunile romane o dată cu dezvoltarea culturii provinciale. În arhitectură, cât şi în sculptură se întâlnesc influenţe elenistice, dar şi elemente care aparţin tradiţiei daco-getice.

La nord-vest de comuna Adamclisi, pe un platou, se găseşte Cetatea Tropaeum Traiani, construită pe locul unei vechi aşezări geto-dacice, aşezare ale cărei ruine au fost cercetate şi identificate de Grigore Tocilescu în anii 1891-1909 şi, apoi, de Vasile Pârvan în anul 1911. Considerată drept cea mai mare aşezare civilă romană de pe teritoriul Dobrogei şi construită concomitent cu monumentul truimfal, castrul era locuit de familiile veteranilor care au participat la războaiele dacice ale lui Traian. Un paznic simpatic, care se laudă că a lucrat cu toţi marii arheologi vă întâmpină la intrare pentru a vă povesti întreg istoricul cetăţii. Construcţia canonică de tip roman este aşezată de-a lungul drumului principal, pavat cu lespezi de piatră, sub care se află canalul de scurgere.

Cetatea ne dezvăluie rolul de apărare, având turnuri din piatră în afara incintei. Impresionantă este Basilica Forensis care avea două şiruri de coloane ale căror piedestaluri se mai văd încă. Zona interioară a cetăţii este împărţită conform tradiţiei romane de construcţie în trei zone importante: zona cazărmii soldaţilor, zona locuinţelor ofiţerilor şi zona magazinelor şi depozitelor de alimente. Pe vremea împăratului Septimiu Sever (193-211) oraşul a ajuns la rangul de „municipium”. Cetatea a fost distrusă de goţi şi reconstruită de către împăratul Constantin cel Mare. (Grigore Roibu)

Vedeţi În căutarea civilizaţiilor pierdute de pe ţărmul Mării Negre şi Pietrele tăcute ale istoriei noastre.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s