Danube Connection. Story and Glory

Karsplatz, Viena
22 Iunie – 23 Iulie 2012

Articol preluat de pe GraphicFront.ro

Cu această instalaţie de artă publică, parte a proiectului de conectare transnaţională Danube Connection. Story and Glory, artiştii urmăresc conceptul de „natură”, în sensul cel mai larg. Investigația auto-referenţială a temei conduce la asumarea și reinterpretarea unui site natural deosebit, Delta Dunarii. Capturarând atmosfera densă, misterioasă și liniștită a unui peisaj aproape necunoscut, Plug to Nature încearcă să ajungă dincolo simpla relaţie estetică cu acest loc paradisiac. În spatele naratiunii puternice şi curate a Deltei Dunării este „ascunsă”, povestea fascinantă a lui Ivan Pațaichin, una dintre legendele mondiale ale Caiacului.
Privită ca perpetuă sursă de inspirație, povestea lui Ivan Pațaichin declanșează diferite niveluri de experiență spațială, temporală și de reprezentare.
Titlul instalației în aer liber dovedește accentul dat de rolul şi misiunea „naturii” pentru a crea un nou tip de experienţă umană în angajament cu urbanitatea.
În viziunea artiștilor, scopul primar a fost cel de a investiga relația dintre percepție și reprezentare, imagine de film și obiect, dintre sunet și spațiu sau autobiografie și istoria unui loc.
Luând forma unei construcții sculpturale modulare, compusă din două segmente, o dioramă muzeală și un coridor acustic, Plug into Nature, reprezintă rezultatul unei cercetări, dar și al unei relații directe cu spațiul Deltei.
Danube Connection. Story and Glory este un proiect pilot iniţiat de Institutul Cultural Român, în colaborare cu Asociaţia „Ivan Patzaichin – Mila 23”, proiect ce are drept scop schimbarea radicală a imaginii Deltei Dunării, percepută până acum ca un loc minunat, dar subdezvoltat cultural, social şi economic. Pornind de la specificul local şi valorificarea patrimoniului cultural şi uman al zonei Dunării, acest proiect arată cum întâlnirea dintre natură, artă şi sport poate încuraja reimaginarea unui spațiu.

Olah Gyarfas (Miercurea Ciuc) este considerat unul dintre cei mai importanți designeri de modă ai scenei românești. A colaborat la multe proiecte independente înainte de a fi designerul colecției Pațaichin, un brand construit pe teme recurente și concepte de eco-tehnologie. În 2007, Olah Gyarfas a primit la Viena, din partea “Unit F Büro für Mode”, premiul “Kontakt Erste Bank” pentru cel mai creativ designer din Europa Centrală și de Est. Anterior, Olah semnase câteva din colecțiile Rozalb de Mura, prezente pe podiumurile London Fashion Week. A apărut în numeroase publicații de specialitate precum Vogue sau Dazed.

Nicu Ilfoveanu (București) este un artist vizual interesat de abordări minimaliste în medii ca fotografie, film și self-publishing. Arta sa este caracterizată prin interacţiunea dintre personal şi documentar, între sublim şi banal, între ceea ce este ascuns și evident. Recent, lucrările sale au fost expuse la festivalul foto Mannheim-Ludwigshafen-Heidelberg din Germania și la PhotoEspagna (Cuenca, Spania).

Electric Brother (București) este muzician, producător și DJ. A lansat până acum două albume solo, EB (2003, La Strada Music) și On ground (2011, self-released) în care combină influențele de folk și trip-hop cu jazz-ul anilor 70 și muzica clasică contemporană. Performance-urile sale sunt centrate pe experimente acustice legate de noile trenduri din muzica electronică.

skaarchitects este un studio de arhitectură auto-gestionat, fondat la București în 2008 de Kalliopi Dimou și Sorin Tstudor. Axat pe designul participativ și cercetarea habitatului urban, studioul dezvoltă proiecte și intervenții publice concentrate pe explorarea diverselor tipuri de identitate spațială prin structuri de design inovativ, sustenabil și flexibil.

Teodor Frolu (București) este arhitect in domeniul industriei creative. Este fondatorul “The Ark” un laborator de industrie creativă din București, și unul dintre inițiatorii proictului Transcentral Urban Bucharest (TUB), proiect ce promovează o nouă viziune urbană a Bucureștiului ce se dorește a fi aplicată de municipalitate. Împreună cu Ivan Pațaichin, Teodor Frolu a inițiat proiectul rawmania, o mișcare ce dorește să reînvie eco-turismul, designul local, dar și să rafineze și să distileze meșteșugurile tradiționale locale.

Alina Șerban este istoric de artă și curator. Este co-director al centrului de Introspecție Vizuală București (www.pplus4.ro). A fost curatorul expoziției The Seductiveness of the Interval la The Renaissance Society de la The University of Chicago și al Pavilionului României la cea de-a 53-a expoziție internațională a Bienalei de la Veneția (2009). Este implicată in varii proiecte de cercetare și participă la prezentări teoretice și lecturi la diverse conferințe internaționale.

PLUG INTO NATURE
Public Art Installation Karsplatz, Viena
În cadrul proiectului transnațional Danube Connection. Story and Glory, inițiat de Institutul Cultural Român

Artiști: Olah Gyarfas, Sorin Istudor & Kalliope Dimou, Electric Brother, Nicu Ilfoveanu
Curatori: Teodor Frolu & Alina Şerban

Organizatori: Institutul Cultural Român și Asociația „Ivan Patzaichin – Mila 23”.
Un proiect transnațional sub patronajul Ministry of Foreign and International Affairs Austria, Hungary, Slovakia.
Parteneri: karlsplatz.org, ASKÖ Wien, Ruderverein STAW, Center for Cultural Information of the City of Bratislava, Bratislava Townhall, Canoing Association Slovakia, Sports Center Cunovo, Hungarian Federation of Caiac-Canoe (Magyar Kajak-Kenu Szövetség), Hotel Le Meridien Budapest, Lágymányosi Öböl.
(Matei Ştefan)
SURSA: graphicfront.ro

Elizabeth „Lee” Miller, fotojurnalista care a surprins imaginea războiului

Din istoria fotografiei

Datorită unei cărţi publicate de Aurora Liiceanu în cadrul colecţiei „Ego-grafii” a Editurii Polirom din 2010, intitulată „Patru femei, patru poveşti”, am descoperit munca unei fotojurnaliste, care în ciuda greutăţilor vieţii, dintr-o perioadă tragică a omenirii, şi-a impus dorinţa de a învinge. Munca ei de corespondent de război a făcut-o cunoscută în toată lumea. Fotografiile realizate de Elizabeth „Lee” Miller în perioada celui de-Al Doilea Război Mondial sunt mărturii ale decadenţei omului. Atât pentru învinşi, cât şi pentru învingători, ferocitatea, mizeria, ororile şi cruzimea la care oamenii au ajuns în timpul ostilităţilor constituie fapte care, prin intermediul imaginii, devin un avertisment pentru generaţiile viitoare.

„Am fost tentată mult să caut trei femei care să se definească prin viaţa lor, prin ceea ce au dorit ele nemăsurat de mult. Ceva care să fie ca nişte sindroame. Am pornit de la ceea ce sunt – dincolo de geografii, de timp, de sex, de cultură – cele trei mari dorinţe ale oamenilor: puterea, iubirea şi banii. Desigur că una dintre aceste trei dorinţe este cea mai puternică, dar ea nu le anulează pe celelalte, ci doar le face mai palide. Cea mai puternică este dorinţa care le-a dominat viaţa. Şi le-am găsit…”, spune Aurora Liiceanu despre apariţia volumului „Patru femei, patru poveşti”[1].

Elizabeth „Lee” Miller s-a născut în Poughkeepsie, SUA, în anul 1907, fiind un model de succes în New York-ul anilor ’20. Ulterior, pleacă la Paris unde lucrează ca fotograf de modă și artă. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial devine corespondent de război, imortalizând pe film subiecte din timpul atacurilor aeriene asupra Londrei în 1940, eliberarea Parisului și din cadrul lagărelor de concentrare de la Buchenwald și Dachau.

Elizabeth Miller a fost fiica unui inginer, Theodore Miller, care i-a pus camera foto în mână din copilărie. Un eveniment nefericit o va traumatiza pe tot parcursul vieţii, întâmplare tragică ce a avut loc la vârsta de opt ani când Lee a fost violată. Bucuria de a fi mamă, cu toate că acest lucru părea imposibil, a fost cu atât mai mare când l-a născut pe Antony, singurul ei copil.
În anul 1929, Lee Miller merege la Paris, unde îl întâlneşte pe Man Ray, devenind eleva şi iubita acestuia. Intră în Mişcarea Suprarealistă cunoscând artişti ca Pablo Picasso, Paul Éluard şi Jean Cocteau, oameni care i-au devenit prieteni. Alături de Man Ray a descoperit efectul de solarizare. Picasso a pictat câteva portrete având-o drept model pe Lee Miller. Când relaţia cu Man Ray a luat sfârşit, acesta a realizat lucrarea „Obiect de distrus”, un metronom pe al cărui braţ este lipită fotografia cu ochiul lui Lee.

O dată cu izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial, Lee Miller vine în Anglia. Împreună cu fotografii revistei „Vogue” pleacă, în ianuarie 1940, pe front, unde devine corespondent de război. Documentează subiectul London Blitz şi, în 1942, este acreditată din partea Armatei Americane pentru publicația „Condé Nast”. Apoi, împreună cu fotograful american David E. Scherman lucrează pentru revista „Life”. Fotografia realizată de Scherman, având-o ca subiect pe Miller în cada din apartamentul lui Adolf Hitler de la München, devine o cunoscută imagine a perioadei din timpul războiului.

După război, marcată de atrocităţile acestuia, Miller are perioade de depresie, găsind un „aliat” în consumul de alcool”. În 1947 se întoarce la revista „Vogue”, publicând fotografii cu Max Ernst, Alfred H. Barr Jr. sau Saul Steinberg şi ilustrează biografiile lui Picasso şi Antoni Tapies.

În 1945 merge la Viena, apoi, trece în Ungaria şi, în ianuarie 1946, vine în România. Impresiile ei de călătorie şi întâlnirile cu personalităţile vremii, oficialităţi marcante ale politicii româneşti, cum este, de exemplu, M.S. Regele Mihai I şi Regina-Mamă Elena, Iuliu Maniu, Dinu Brătianu şi Lucreţiu Pătrăşcanu, vor fi publicate în numărul din luna mai 1946 al revistei „Vogue”, atât în varianta americană, cât şi în cea britanică.

Portretul reginei-mamă Elena a României, realizat la castelul Peleș, cât şi portretele oficiale realizate în Bucureşti au făcut parte dintr-un un articol depre România, intitulat „Romanian story”, material ce s-a bucurat de mare succes la Paris.

Elizabeth „Lee” Miller moare de cancer în anul 1977. Fiul ei, Antony este autorul primei biografii, „The Lives of Lee Miller”, publicată în 1985.
Elizabeth Miller a lăsat prin intermediul fotografiilor ei exemple ale spiritului uman, un spirit liber care are posibilitatea de a alege între bine şi rău. Imaginile tulburătoare surprinse în timpul războiului, mai ales cele din lagărele de concentrare, alături de întreaga sa creaţie oferă o lecţie despre ce se poate întâmpla atunci când  fanatismul este scăpat de sub control.
(Grigore Roibu)
Surse bibliografice: Aurora Liiceanu – Patru femei, patru poveşti, Editura Polirom, http://www.leemiller.co.uk, Wikipedia,  History of Art: Lee Miller.

Citiţi Din istoria fotografiei – Lecturi cotidiene

---

[1] Sursa: Polirom