Mihai Ţopescu – Lumea lui Shakespeare

Festivalul Internațional Shakespeare, Craiova-București 2012
23 aprilie – 1 mai 2012

Între 23 aprilie şi 30 mai 2012, în Foaierul Teatrului Naţional din Craiova poate fi văzută expoziţia „Lumea lui Shakespeare”, realizată de artistul sticlar Mihai Ţopescu.

A devenit deja o obişnuinţă, una foarte bună, ca o dată la doi ani, în perioada Festivalului Shakespeare, la Craiova, să avem şi o expoziţie Mihai Ţopescu. Expoziţia din acest an este legată tematic de festival, ea fiind dedicată personajelor lui Shakespeare.
Expoziţia a fost vernisată în deschiderea festivalului, prezentarea fiind făcută de criticul de artă Cătălin Davidescu. Lucrările lui Mihai Ţopescu, de serie, ca şi „sculpturile” în sticlă, lemn şi metal, sunt apreciate astăzi în întrega lume pentru originalitatea lor şi nu în ultimul rând pentru calitatea la care sunt executate.

Această prezentare necesită JavaScript.

Foto: SensoTv.ro/arte

Mihai Ţopescu s-a născut la 21 februarie 1956 în Ţicleni, jud. Gorj. Este absolvent al Institutului de Arte Plastice „Ioan Andreescu” din Cluj, secţia sticlă (promoţia 1981, clasa prof. Cornel Ailincăi). După absolvirea Institutului de Arte Plastice din Cluj, Mihai Ţopescu a continuat să se specializeze, în 1985, în cadrul Academiei de sticlă Baden din Viena. Este membru al UAP Tg. Jiu şi Arad şi al Centrului „Studio-Vetro Murano” Veneţia.

Critica de specialitate defineşte arta lui Mihai Ţopescu ca „fiind o pendulare constantă între creştinism şi spiritul laic. Originalitatea lucrărilor sale rezidă în combinarea extraordinară a substanţei simbolice cu cea seculară, ambele fiind formulate într-o dimensiune culturală bine ancorată în realitate”.
La rândul său, artistul Mihai Ţopescu spune despre el că: „m-am născut pe acelaşi tărâm şi sub acelaşi semn stelar ca marele Constantin Brâncuşi, doar că la 80 de ani diferenţă. Trăiesc şi creez în spaţiul sacru iniţiat de el în oraşul meu natal, Târgu Jiu. Spiritul său m-a călăuzit ca o lumină în viaţă, însă nu mi-a influenţat arta. Nu pot decât să fiu fericit că Brâncuşi nu a descoperit sticla ca formă de expresie”.