În această lună simbolică pentru creştinism, revista Igloo dedică sacrului locul cuvenit (şi) într-o revistă de arhitectură.
În Acapulco, Mexic, capela Sunset se integrează cu naturaleţe peisajului unei păduri, iar volumul său puternic, asemenea bolovanilor imenşi din împrejurimi, vorbeşte despre relaţia contrastantă dintre veşnic şi trecător.
Apoi, în Portugalia, Capela Sfânta Ana din Santa Maria de Feira devine un loc de întâlnire al tradiţiei cu prezentul, proiectul remarcându-se prin scara lui umană, cu spaţii fireşti, uşor asimilate de comunitate. Biserica Santo Antonio şi centrul social Santo Bartolomeu din Portalegre fac o demonstraţie de adaptare a formelor arhetipale religioase la funcţiunile şi imaginea minimalistă caracteristice prezentului.
Un alt dosar se concentrează asupra lăcaşelor de cult creştin ortodoxe: semnate de arhitecţi români, Biserica Sf. Treime din Urziceni şi Catedrala Sf. Filoteia din Curtea de Argeş (Augustin Ioan), Biserica din Alba-Iulia (Dorin Ştefan), Bisericile din Nisa, Alcala de Hennares şI Icoanei, Bucureşti (Mânadelucru) sunt exemple ale unui discurs nou, în spatele căruia găsim concepte puternice, bine articulate.
La rubrica Design Interior veţi putea descoperi povestea amenajării Energiea Pub, un hub al culturii urbane alternative.
Şi, nu în ultimul rând, un interviu pe marginea proiectului „Ultima transhumanţă”, rod al unui demers fotografic şi antropologic impresionant. Despre cum şi-a petrecut ultimii cinci ani pe urmele ciobanilor din România, Albania, Grecia, Italia, Marea Britanie şi Turcia şi cum va fi continuat acest proiect, povesteşte artistul Dragoş Lumpan în secţiunea dedicată uneltirilor cultural artistice, oogli.
Citiţi articolul integral pe iglooblog.ro