Astăzi, 17 aprilie 2012, la Galeria de Artă „Forma” din Deva, Fazakas Tibor, la împlinirea vârstei de 66 de ani, a vernisat o nouă expoziţie personală.
Pentru cei care îl cunosc, Fazakas Tibor a rămas dascălul care a sprijinit generaţii de copii ce au dorit să înveţe tainele desenului şi a graficii. De câte ori m-am întâlnit cu domnul profesor Fazakas, aşa cum m-am obişnuit să-i spun, am avut un sentiment de bucurie, pentru că a ştiut să aibă o atitudine demnă şi de respect pentru toţi colegii de breaslă. După mulţi ani de muncă a rămas fidel tehnicii Op-art-ului, domeniu pe care l-a studiat pentru a transforma formele geometrice în semene încărcate cu o „muzicalitate” aparte, sunete ascunse în compoziţii ce ne introduc în atmosfera unei „simfonii” cu tonuri dinamice şi magice.
Fazakas Tibor s-a născut la 17 aprilie 1946 în Satu Nou, judeţul Braşov. A urmat cursurile Facultăţii de Arte Plastice din Cluj-Napoca, în 1968 şi, apoi, în 1982, ale Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti. Este membru al UAPR din 1981, al Breselei Barabás Miklós din Cluj şi Cetăţean de Onoare al municipiului Hunedoara. A participat la numeroase expoziţii de grup în ţară şi stăinătate şi a avut anual cel puţin o expoziţie personală. A realizat portretul a 32 de poeţi români şi maghiari, a 32 de muzicieni şi compozitori şi 42 de de savanţi şi 11 personalităţi istorice. A ilustrat grafic 3 cărţi şi un calendar cu monumente. A participat la numerose tabere de creaţie din România şi Ungaria.
Într-o atmosfera sărbătorească, în care au fost prezenţi primarul Devei, Mircia Muntean, şi prefectul de Hunedoara, Ştefan-Ioan Dezmeri, precum şi mulţi prieteni şi colegi de breaslă, Fazakas Tibor a găsit timp pentru a ne transmite câteva gânduri.
Fazakas Tibor: Uneori apare o scânteie. Dumnezeu ştie când să aprindă flacăra…
Grigore Roibu: Suntem în momentul festiv al deschiderii unei expoziţii care se află în timpul sărbătorilor pascale, vernisaj pe care îl realizaţi chiar în ziua împlinirii vârstei de 66 de ani. Sunteţi la vârsta maturităţii creatoare fiind cunoscut publicului prin 2 tehnici pe care le abordaţi, cea a Op-art-ului şi cea a peisajului realizat în pastel. Ce aduce nou această expoziţie cu ocazia acestui eveniment aniversar?
Fazakas Tibor: Această expoziţie propune publicului câteva tehnici noi. În tehnica Op-art-ului lucram în tempera pe hârtie caşerată pe carton. De aproximativ 2 ani am început să lucrez în acrilic şi să-mi diversific paleta de culori. La un moment dat, am observat că lucrările devin „ţipătoare”, pentru că acrilicul se închide după uscare faţă de tempera, şi am hotărât să revin la griuri. Ca urmare a participării mele în cadrul unor tabere de creaţie, având mai mult timp acum, ca pensionar, am primit mai multe pânze. Aşa am început să folosesc tehnica uleiului pe pânză. La început stilizând formele pentru a practica o tehnică ceva mai liberă, cu linii geometrice, care rămân constructiviste. Aş spune că am încercat o serie de întrepătrunderi de linii verticale şi oblice, ţinând cont de principiile matematice ale elaborării unei compoziţii, folosind secţiunea de aur. Au rezultat o serie de forme care parcă se învârt.
– Cum vă structuraţi demersul plastic în elaborarea compoziţiilor?
– Totul porneşte de la schiţe, ca să zic aşa, „jucăuşe”. Aşa fac de fiecare dată. Încerc mai multe variante. Evenimentele din natură, mă refer la cele din ultima vreme cu furtuni, tornade şi chiar dezastre, m-au inspirat. Într-o tabără din Ungaria am încercat să stilizez forma brazilor pe care am combinat-o cu cea a mestecenilor şi am organizat compoziţia sub forma unui triptic. Casa aceea, de exemplu, a avut ca sursă de inspiraţie lumina dimineţii care trecea prin geamul camerei mele, prin perdea, şi oglindirea ei se aşeza pe lucrările din odaie, lucru care m-a inspirat. (n.r. lucrarea din ultima fotografie)
– Ne cunoaştem de aproximativ 20 de ani. Vă ştiu creaţia, am fost în atelierul dumneavoastră şi vă cunosc evoluţia, ca artist, în timp. Ceea ce am remarcat în expoziţia de faţă, ca noutate, este trecerea de la teme de peisaj geometric, de multe ori industrial, la teme religioase. Am remarcat, deasemenea, o anumită dezvoltare a paletei cromatice în comparaţie cu degradeurile de alb-negru şi uneori albastru pe care le foloseaţi în trecut. Ce ne puteţi spune în legătură cu aceste două lucruri?
– În ultimile lucrări am abordat tema maternităţii, a turnului Babel, a lui Isac şi a Rebecăi sau a lui Isus, cu alfa şi omega (n.r. Începutul şi Sfârşitul) sau tema catedralelor. În expoziţiile pe care le-am văzut în ultima vreme nu exista o tematică stabilită. De aproximativ 15 ani particip la expoziţia de la Covasna unde, de fiecare dată, se anunţă un subiect. Anul acesta este „Spaţiul sacral”. Catredrala gotică, pe care am realizat-o în griuri cu o tablă de şah în prim-plan sugerează lumina interioară. Am intitulat acea lucrare „Lumină”. Mă preocupă silueta feminină, ziua, noaptea sau soarele. Caut să leg elementele geometrice, calculul şi ordinea, de evoluţia liberă a spiralei.
– Op-art, ca direcție în arta modernă, prin folosirea formelor geometrice abstracte și a suprafețelor colorate, provocă efectul de mișcare, prin iluzie optică. Într-un secol în care mesajul vizual poate fi transmis mult mai uşor cu ajutorul prelucrării computerizate creaţia dumneavoastră rămâne ancorată, parcă, în tehnici tradiţionale, ce presupun răbdare şi meticulozitate. Cât timp alocaţi realizării unei lucrări în tehnicile pe care le folosiţi?
– Depinde… În tehnica temperei şi cea a acrilicelor aloc ceva mai mult timp. Mai nou, lucrez la 3-4 lucrări concomitent. Îmi prepar tonurile de culoare şi le folosesc în cadrul a mai multor compoziţii. În ulei tehnica este ceva mai liberă. În cazul uleiului pe pânză încep lucrarea dintr-o parte şi o termin în cealaltă. Altfel risc să murdăresc lucrarea. Lucrez la o compoziţie aproximativ 2 zile.
– Părintele Op-art-ului este considerat Victor Vasarely. Cum vă situaţi faţă de opera artistului parizian, de origine maghiară şi ce aduceţi nou în acest demers plastic prin creaţia dumneavostră, o creaţie care este rodul studiului de mulţi ani încoace?
– La început am fost inspirat de creaţia lui Vasarely. Consider că am depăşit acel moment după 10 ani de muncă. El folosea o simetrie totală. Eu merg pe asimetrie. Încerc să combin mişcarea cu forme tratate cubist.
– Sunteţi unul dintre cei mai prolifici artişti plastici pe care îi cunosc. Ce urmează după acest eveniment?
– Asta nu pot să spun… Sunt momente în care nu am idei. Atunci lucrez în pastel sau tuş. Uneori apare, deodată, o scânteie. Dumnezeu ştie când să aprindă flacăra…
– Aţi fost dascălul prin mâna căruia au trecut generaţii de elevi. Ce transmiteţi tinerilor plasticeni?
– Totul este muncă. Tinerii trebuie să lucreze şi iar să lucreze. Să studieze tot timpul lăsând, uneori, la o parte calculatorul.
– Vă mulţumesc şi vă urez La mulţi ani!
(Interviu realizat de Grigore Roibu)
artavizuala21 