Fotografiile lui Brâncuşi la New York

Bruce Silverstein Gallery
26 aprilie – 23 iunie, 2012

Constantin Brâncuşi este cunoscut prin intermediul sculpturilor sale care au făcut înconjurul lumii, fiind expuse în nenumărate galerii şi muzeee, dar mai puţin cunoscut pentru un domeniu artistic, tot atât de drag lui, fotografia.

Galeria Bruce Silverstein are plăcerea de a prezenta expoziţia „Brâncuşi: The Photographs”, o expoziţie a artistului român care prezintă publicului peste 40 de printuri originale, fiecare realizate de Brâncuşi însuşi. Constantin Brâncuşi a fost un artist vizionar, folosind fotografia ca formă de artă şi mijloc de exprimare în paralel cu sculptura, fiind foarte preocupat de conexiunile ce se realizau între lucrările sale prin intermediul imaginii. În ultimii ani ai vieţii, Brâncuşi a refuzat să mai expună în săli de expoziţie, vizitatorii fiind invitaţi în atelier. Fotografiile sunt parte integrantă a înţelegerii faptului că Brâncuşi a fost conştient de puterea imaginii de a ghida, de a controla şi de a spori experienţa privitorului în descifrarea lucrărilor tridimensionale. Acest mediu vizual transformă opera din punct de vedere fizic, prin plasarea şi poziţionarea lucrărilor în atelier, configurând compoziţii complexe cu ajutorul luminii, într-o viziune unică, dincolo de simpla documentare. În urma lui Brâncuşi au rămas peste 560 de negative şi peste 1.000 de fotografii realizate de el însuşi, imagini care redau spaţiul intim al atelierului din Paris şi ilustrează aspecte ale creaţiei sale.

 Înfiinţată în anul 2001, Bruce Silverstein Gallery (www.brucesilverstein.com) prezintă un număr mare de artişti contemporani consacraţi, dar şi reprezentanţi ai tinerei generaţii. Galeria este angajată în descoperirea, examinarea şi contextualizarea operelor de artă cunoscute şi necunoscute, precum şi în prezentarea mediilor artistice inovatoare de astăzi. Galeria se străduieşte să ofere un loc de dialog al tuturor formelor de artă, fiind situată în inima districtului Chelsea şi funcţionează ca un spaţiu de expoziţie deschis publicului.

Expoziţia Monumental

Jecza Gallery & City Business Centre Timișoara

Artişti expozanţi: Alexandra Bodea, Michele Bressan, Bogdan Girbovan, Teodor Graur, Peter Jecza, Vlad Olariu, Dan Perjovschi, Ioan Augustin Pop, Cristian Rusu, Roman Tolici.
Curator: Andrei Jecza.
Prezentare: Ovidiu Sandor şi Andrei Jecza.
Expoziţia aduce în faţa publicului timişorean o problematică acută a artei contemporane româneşti: conceptul de monumental.

Lunga vreme erodat prin uzul infestat de politic, de-a lungul celor 50 de ani de propagandă şi de ideologizare a artei monumentale, acest concept nu şi-a recâştigat încă deplina libertate şi autonomie. De aceea, această expoziţie încearcă să pună în discuţie, prin reflecţiile plastice ale unor importanţi reprezentanţi ai artei contemporane, problematica extrem de complexă a monumentalului: raportul sau cu factorul social, cu cel politic, raportul cu spaţiul în care se integrează, raportul cu materia pe care o foloseşte.
Componente îndeobşte asimilate monumentalului – grandoare, măreţie, eroism – sunt puse în discuţie, de-construite sistematic, prin experiment, pentru a crea premisele unei alte aşezări a valorilor, într-o nouă construcţie, validă şi reprezentativa pentru epoca pe care o traversăm.
Spaţiul ales pentru expunere, City Business Centre Timișoara (parterul Clădirii C, str. C. Brediceanu Nr. 10) este unul neconvenţional: parterul unei clădiri administrative, aflat în faza premergătoare finisajului.
Atitudinea asumată de artişti este una critică /autocritică, ironică, marcat postmodernă.
Mediile folosite sunt, la rândul lor, atipice celor consacrate artei monumentale, pe lângă sculptură, artiştii exprimându-se prin film, pictură sau fotografie.
Expoziţia poate fi vizitată până pe data de 30 mai 2012.

Mihai Ţopescu – Lumea lui Shakespeare

Festivalul Internațional Shakespeare, Craiova-București 2012
23 aprilie – 1 mai 2012

Între 23 aprilie şi 30 mai 2012, în Foaierul Teatrului Naţional din Craiova poate fi văzută expoziţia „Lumea lui Shakespeare”, realizată de artistul sticlar Mihai Ţopescu.

A devenit deja o obişnuinţă, una foarte bună, ca o dată la doi ani, în perioada Festivalului Shakespeare, la Craiova, să avem şi o expoziţie Mihai Ţopescu. Expoziţia din acest an este legată tematic de festival, ea fiind dedicată personajelor lui Shakespeare.
Expoziţia a fost vernisată în deschiderea festivalului, prezentarea fiind făcută de criticul de artă Cătălin Davidescu. Lucrările lui Mihai Ţopescu, de serie, ca şi „sculpturile” în sticlă, lemn şi metal, sunt apreciate astăzi în întrega lume pentru originalitatea lor şi nu în ultimul rând pentru calitatea la care sunt executate.

Această prezentare necesită JavaScript.

Foto: SensoTv.ro/arte

Mihai Ţopescu s-a născut la 21 februarie 1956 în Ţicleni, jud. Gorj. Este absolvent al Institutului de Arte Plastice „Ioan Andreescu” din Cluj, secţia sticlă (promoţia 1981, clasa prof. Cornel Ailincăi). După absolvirea Institutului de Arte Plastice din Cluj, Mihai Ţopescu a continuat să se specializeze, în 1985, în cadrul Academiei de sticlă Baden din Viena. Este membru al UAP Tg. Jiu şi Arad şi al Centrului „Studio-Vetro Murano” Veneţia.

Critica de specialitate defineşte arta lui Mihai Ţopescu ca „fiind o pendulare constantă între creştinism şi spiritul laic. Originalitatea lucrărilor sale rezidă în combinarea extraordinară a substanţei simbolice cu cea seculară, ambele fiind formulate într-o dimensiune culturală bine ancorată în realitate”.
La rândul său, artistul Mihai Ţopescu spune despre el că: „m-am născut pe acelaşi tărâm şi sub acelaşi semn stelar ca marele Constantin Brâncuşi, doar că la 80 de ani diferenţă. Trăiesc şi creez în spaţiul sacru iniţiat de el în oraşul meu natal, Târgu Jiu. Spiritul său m-a călăuzit ca o lumină în viaţă, însă nu mi-a influenţat arta. Nu pot decât să fiu fericit că Brâncuşi nu a descoperit sticla ca formă de expresie”.

Dragoş Bădiţă – My body is always here

Avem plăcerea de a vă invita vineri, 27 aprilie 2012, ora 18.00, la deschiderea noului spațiu de artă contemporană Lateral (Fabrica de Pensule, Cluj, Henri Barbusse 59-61), prin vernisajul expoziției artistului Dragoş Bădiţă: „My body is always here”.

Dragoș Bădiță a absolvit Universitatea de Artă și Design Cluj-Napoca iar aceasta este a treia sa expoziție personală, după „Breath” și „Cover your ears and you will hear fire”, ambele la Galeria Ivan din București. „My body is always here” trasează câteva direcții de înțelegere a misterului propriului corp; în viața de zi cu zi, acesta este rareori perceput ca un obiect material printre altele obiecte din lume; mai degrabă, el ne insoțește ca o prezență nevăzută, care definește discret limitele a ceea ce putem face. Îl remarcăm ca atare doar în anumite momente, când pierdem „de la sine înteles”-ul său: când ne este rușine sau simțim durere.

Expoziția lasă deschise o serie de întrebări, precum cea legată de reificare (în ce masură e posibil să privim în mod obiectiv propriul corp?); de relația dintre corp și modul în care realitatea este percepută (coerența experienței noastre este dată de raportul care se stabilește între corp, care este mereu prezent, și lumea din jur, care este mereu în schimbare?); și de posibilitatea depășirii corpului, precum visa Platon în viziunea sa a corpului-închisoare (experiențele mistice sunt doar un tip de stări ale corpului, asociate, poate, cu lipsa de oxigen și cu activarea unor anumite regiuni ale creierului?).
Lateral este o platformă independentă dedicată artei contemporane, inițiată de artiștii Andreea Ciobica, Dragoş Bădiţă, Cristina Curcan şi Lucian Indrei.
SURSA: fabricadepensule.ro

Berenice Abbott, „marele fotograf realist american”

Esenţa fotografiei este raportul cu clipa

Fragment preluat din Cotidianul.ro

„Să presupunem că luăm o mie de negative pentru a face un imens montaj, o miriadă de faţete combinând eleganţa, mizeria, curiozităţile, monumentele, figurile triste, figurile triumfătoare, puterea, ironia, forţa, decrepitudinea, trecutul, prezentul, viitorul unei vieţi; aceasta ar fi fotografia mea preferată”, spunea, în 1940, fotografa americană Berenice Abbott (1898-1991).

Muzeul Jeu de Paume din Paris i-a consacrat o retrospectivă, ce va fi itinerată la Toronto din 23 mai, de la portretele ei de avangardă la peisajele urbane din New York. 120 de fotografii, opere originale şi o serie de documente inedite îi descoperă multiplele faţete ale operei. Portretistă a figurilor de avangardă ale Parisului, “documentaristă” a arhitecturii din New York, Berenice Abbott a realizat uimitoare fotografii folosind mijloacele artei abstracte.

Stabilită în metropola americană la începutul anilor ’20, dorea să devină sculptor şi frecventa boema din Greenwich Village. Acolo i-a cunoscut pe Marcel Duchamp şi Man Ray, pozându-i chiar acestuia din urmă. În 1921 pleacă la Paris, unde urmează o vreme Academia „Grande Chaumière”, frecventând, în acelaşi timp, atelierele lui Brâncuşi şi Bourdelle. Man Ray, sosit şi el pe malurile Senei, deschide un studio de portrete şi caută un asistent care „nu se pricepe deloc la fotografie”.

Întoarsă în Manhattan cu câteva luni înainte de crahul bursier din 1929, Berenice Abbott începe seria de fotografii ale oraşului, sesizând contrastele între vechi şi modern. Imaginile ei extraordinare, în alb-negru, erau realizate cu o cameră 20×25 de centimetri, care îi permitea vederi detaliate, pregătite cu o minuţiozitate extraordinară înainte de a fi trecute în tiraje. Celebra imagine „Night View” nu putea fi surprinsă decât dintr-un singur loc, Empire State Building, la o dată foarte precisă, 21 decembrie, ziua cea mai scurtă a anului, şi numai în interval de o oră, între 16.30 şi 17.30…
Esenţa fotografiei constă în raportul cu timpul. Rolul fotografului este să înregistreze clipa care dispare. Totuşi, imaginile lui Abbott, ca şi cele ale lui Atget sau Lewis Hine, nu sunt nostalgice. Fotografia, aşa cum o concepe ea, trebuie să „vină de la sine”. Nu trebuie să imite pictura, ci să-şi caute esenţa în raport cu clipa, considera Berenice Abbott, deranjând astfel fotografii intelectualişti.

Abia la mijlocul anilor ’70, Berenice Abbott avea să fie însă recunoscută ca „marele fotograf realist american”, operele ei făcând obiectul mai multor expoziţii. A primit numeroase premii pe care le-a apreciat cu oarecare amărăciune pentru această recunoaştere tardivă. (Victoria Anghelescu)
Citiţi articolul integral pe Cotidianul.ro