Muzeul de Artă Cluj-Napoca
Uniunea Artistilor Plastici din Romînia va invita la vernisajul expoziţiei intitulată „Libertate în labirint” a doamnei Marilena Preda Sânc.
Evenimentul are loc în data de 22 februarie 2012, la ora 17.00, la Muzeul de Artă din Cluj-Napoca, Piaţa Unirii 30, prezentarea fiind făcută de domnul Oliv Mircea, critic de artă.
„Anatomia proiectului ne îndeamnă la un parcurs autoreferenţial ca expresie a unor preocupări subiective nu doar legate de tematici filozofice, ci şi de problematici socio-politice. Marilena Preda Sânc ne propune o privire asupra unor decenii de activitate constantă, o trecere în egală măsură istorică şi conceptuală prin poveştile personale prinse în cele patru teme majore: corp-peisaj, moduli, globul şi feminisme”.
(Olivia Niţiş)
Culoarea este elementul fundamental în gramatica picturii, o culoare viscerală care ia locul cuvintelor şi refuză odihna ca un organism solicitat până la epuizare. „Pentru mine culoarea este aer, sunet, carne. Gândesc în ea mai repede decât în cuvinte”, spune Marilena Preda Sânc.
Este vizibilă în picturi, colaje, cărţi-obiect, escapada într-o lume stranie potenţată de construcţii şi corporalităţi tranşante adesea absorbite într-un teritoriu arid. De partea cealaltă, nu ca o ruptură, ci doar ca o completare prin alte mijloace, abordate începând cu anii 1990, se află (glob)obiectul, video-performace-ul şi instalaţiile multimedia care desăvârşesc neliniştile personale, de această dată nu apentenţa pentru escapada în spaţiul utopic, ci pentru realităţile cotidiene.
Marilena Preda Sânc îşi asumă coerenţa discursului feminist între afirmarea identităţii personale şi denunţarea statutului marginal al femeii şi caracterului său fragil. „Marilena Preda Sânc poate fi considerată primul artist român preocupat în mod spontan-sistematic de problemele feminităţii înţeleasă ca minoritate”. (Călin Dan, catalog expoziţie Stări cosmice, Suflete zburătoare, pictură, desen, 1992).
Corpul, o temă recurentă în arta Marilenei Preda Sânc, nu mai este instrument de auto-explorare a imersiilor în construcţii utopice, devenind instrument de exteriorizare şi amendare a realităţilor socio-politice. De la Midscape (1993) până la mai noile Diva (2008-2011) MPS localizează problematicile de gen specifice femeii din fostul bloc comunist, pe fondul tranziţiei şi al contextului post-modern de preluare copy-paste a modelelor occidentale fără o reală asimilare, accentuând rolul puterii în construcţia normelor, prejudecăţilor şi discriminărilor sociale.
Vecinătatea, bătrâneţea, destinul ecologic al pământului, dar, în egală măsură, şi viitorul său politic decis la nivelul puterii (Algorithms of Power, 1995; Globe, 1999; Eurograme Bambilici, 2006) sunt aspecte care nu ratează chestiunea relaţiei Est/Vest, centru/periferie, articulând o estetică, dar şi o problematica specifică arealului în discuţie. (Oliv Mircea, curator)
artavizuala21 