Muzeul Ceramicii Sèvres


Fondat de Alexandre Brogniart, fiul unui arhitect din Paris şi director al fabricii de porțelan Sèvres între 1800 şi 1847, Muzeul Ceramicii din Sèvres găzduiește o colecție extraordinară de obiecte ce prezintă întreaga istorie a creaţiei din domeniul artelor focului, din cele mai vechi timpuri şi până în prezent, colecţie concepută într-un spirit enciclopedic, similar cu cel din veacul al XVIII-lea.

Muzeul Ceramicii Sèvres este situat în sud-vestul Parisului,  pe malul Senei. Celebra fabrică de porţelan din secolul al XIX-lea, are o impresionantă colecţie de obiecte din ceramică, provenite din Japonia, China, Iran, dar şi din Europa, Italia, Germania şi Franţa.

Încercarea europeană de a imita porţelanurile chinezeşti, în veacul al XVI-lea, a dus la o perioadă de succes datorată atelierelor florentine, protejate de puternica familie Medici. În Italia, mai precis în oraşul italian Faenza, au fost înfiinţate o serie de fabrici de porţelan, manufacturi care nu foloseau caolinul (material necunoscut europenilor), ci un material numit convenţional „porţelan moale”. În anul 1738, doi muncitori de la fabrica din Chantillu, Gilles şi Robert Dubois, au oferit secretul de fabricaţie guvernatorului castelului de la Vincennes, marchizul de Chatelet. Acesta a obţinut un împrumut din partea regelui Ludovic al XV-lea, în anul 1741, şi cu ajutorul unui faianţar, Humbert Gerin, a perfecţionat procedeul de fabricaţie a porţelanului după o reţetă proprie. Produsele fabricate imitau bine produsele chinezeşti şi, în anul 1745, fabrica a obţinut autorizaţia regală pentru fabricarea exclusivă a porţelanului. În 1752, Ludovic al XV-lea deţinea o treime din capitalul noii asociaţii. Manufactura a devenit „regală”, folosind însemnele Casei Regale. Pentru a păstra secretul de fabricaţie a produselor ceramice, muncitorii aveau interdicţia de a se deplasa în afara localitaţii. Clădirea, aşa cum arată ea astăzi, a fost construită în anul 1876. În 1759, Casa Regală a cumpărat manufactura, care de atunci şi până în prezent este în proprietatea statului francez, cu excepţia perioadei 1926-1940.

Manufactura Sèvres s-a bucurat de la început de succes şi s-a extins în permanenţă. A realizat în principal vase de lux, servicii şi piese de sculptură care reflectau evoluţia artistică a diferitelor „mode” în epocă, trecând de la Rococo la Neoclasicism şi, apoi, de la pictura figurativă la Art Deco şi Art Nouveau.
Sèvres este prima manufactură din Franţa care în 1768 a folosit caolinul în locul porţelanului fosfatic (realizat din măcinarea oaselor), pentru a elebora un procedeu de fabricare a porţelanului veritabil.
Porţelanul de Sèvres a contribuit la dezvoltarea artei franceze, obiectele ceramice obţinute aici (serviciile de ceai şi vasele de lux) fiind darurile preferate pe care le ofereau regii Franţei. Manufactura a trecut printr-o perioada critică în timpul Revoluţiei, pe de o parte datorită poziției financiare precare prin care trecea economia franceză la începutul veacului al XIX-lea şi, pe de altă parte, a scăderii interesului comercial pentru produsele de lux.

În anul 1800 ministrul de interne de atunci, Lucien Bonaparte, l-a numit ca administrator al manufacturii pe Alexandre Brongniart.
Pentru a creşte producţia şi a scădea costurile, noul director al manufacturii a renunţat la fabricarea porţelanului din pastă moale şi a trecut la cel obţinut din aşa zisa „pastă dură”.
Alexandre Brongniart (1770–1847), mineralog, instruit ca inginer și un om de ştiinţă, a continuat politica care adusese succesul manufacturii: de a reflecta gustul epocii apelând la cei mai buni artişti şi meseriaşi ai vremii. Compoziția de porțelan din pastă dură a fost îmbunătăţită şi noi glazuri colorate au fost concepute o dată cu noile tipuri de cuptoare, mult mai eficiente şi mai rentabile. În primul deceniu, obiectele ceramice de la Sèvres au oglindit gustul Imperiului, cu modele aurite şi bogat decorate şi scene figurative pline de fantezie artistică. Pentru obiecte produse în seturi, cum ar fi, de exemplu, cele pentru sevirea cinei, ceşti pentru ceai, servicii de cafea şi garnituri de vase, Brogniart a preferat stilul ornamental, fără a cădea, însă, pradă exceselor conceptuale ale decorativismului vremii. Compoziţiile au fost create şi executate de către Jean-Charles Develly, un pictor de la Sèvres care a fost responsabil pentru multe dintre cele mai ambiţioase produse obţinute în seturi/servicii în timpul mandatului lui Brogniart.

Încă din primii ani fabrica de la Sèvres a copiat nu doar compoziţiile contemporane, dar şi picturi din perioadele anterioare. Lucrări de un mare rafinament artistic sunt copii după picturile lui Rafael, Tițian, Poussin şi Rubens. Interesul pentru stilul gotic a rămas şi el prezent ca parte al preocupării de a diversifica motivele decorative, tendinţă ce se reflectată într-o pereche de Vaze, model desemnat vaza Gothique Fragonard (numită astfel după designerul Alexandre-Evariste Fragonard).

Eclectismul și istoricismul caracterizează producția din timpul mandatului lui Brogniart, motive ce au continuat a fi explorate  şi după moartea sa, în 1847. O dată cu apariţia stilului Art Nouveau, la sfârșitul secolului al XIX-lea, scenele istorice au fost înlocuite cu forme inspirate din natură, deseori caracterizate de asimetrie compoziţională.

Printre realizările remarcabile ale secolului al XIX-lea a fost capacitatea manufacturii de a rămâne continuu în prim-planul de producţie ceramică europeană, în ciuda a nenumărate schimbări în tehnologie, gust şi patronaj, schimbări ce au caracterizat acest veac tumultos.
În secolul al XX-lea manufactura a triumfat cu ocazia Expoziţiei Universale din 1900 şi apoi cu prilejul Expoziţiei Internaţionale din 1925.
Concepţia de serviciu, ca întreg compoziţional, reprezintă o explorare a limitelor de mediu ceramic, care este una dintre caracteristicile definitorii de producţie ceramică în secolul al XX-lea.

Începând din 2005 formarea specialiştilor este organizată în centrul de pregătire internă şi în cadrul atelierelor de producţie. Elevii, selectaţi în urma unei pre-recrutări, beneficiază de integrare profesională după absolvirea studiilor cu o durată de 3 ani, pregătindu-se în specializări ca tehnician artistic sau specialist ceramist, cursuri organizate de Ministerul Culturii şi Comunicării. (Grigore Roibu)
Citiţi mai mult pe http://www.sevresciteceramique.fr

Surse bibliografice:
Jeffrey Munger – Sèvres Porcelain in the Nineteenth Century.
Linda Horvitz Roth – A New Attribution of Three Sèvres Vases, Metropolitan Museum Journal, (2002).
Tamara Préaud – A Modest Sèvres Vase for a King, Metropolitan Museum Journal. PDF
Antoine D’Albis – Hard-Paste Porcelain Plates from Sèvres with Chinoiserie Decoration in Colored Golds and Platinum, Metropolitan Museum Journal, (2002). PDF
Selma Schwartz – The ‘Etruscan’ Style at Sèvres: A Bowl from Marie-Antoinette’s Dairy at Rambouillet, Metropolitan Museum Journal, (2002). PDF
Citiţi şi Ceramica – materie şi imagine
Vedeţi un fotoreportaj realizat de Lucian Muntean pe Modernism.ro  – Muzeul Ceramicii Sèvres.

Un comentariu la “Muzeul Ceramicii Sèvres

  1. Asta se intampla,cand ai cine sa-ti ceara,cand te finanteaza,cand iubeste frumosul ,fiind el incorporat intr-o pasta dura.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s