Calea victoriei ceramicii

Istoria galeriei bucureştene Galateea începe în 1953, la nr. 132, pe Calea Victoriei. Prima amenajare ca spaţiu expoziţional al UAP se face în 1955 de către arh. Eugen Vernescu. După 20 de ani, arh. Mircea Carandino modifică inspirat interiorul şi faţada, iar tinerii critici Mihai Drişcu şi Mihai Ispir botează pigmalionic Galateea acest cub alb cu uşă galbenă şi vitrină-hublou. După doi ani de amarnice demersuri edilitare şi efort exemplar al unui mic grup de ceramiste animate de Cristina Russu Popescu, galeria s-a redeschis şi a fost reamenajată spectaculos, în ceasul al doisprezecelea, adică luni, 12 decembrie, pentru a deveni, din 2012, o galerie de circuit internaţional pentru arta ceramicii contemporane.

Căci, iată, la cumpăna anilor 2011-2012 i se permite unui ceramist talentat şi excentric aproprierea patrimoniului mondial din British Museum. Afişe gigant cu o urnă galbenă de porţelan colată cu talismane magice sînt presărate acum pe malurile Tamisei. La aproape un deceniu după ce a primit rîvnitul Premiu Turner al artelor vizuale britanice, teribilistul punkist-travestit Grayson Perry, prin vasele sale ceramice şi prin gravitatea temei funerare, poate să aducă un omagiu perenităţii şi valorii antropologice a artelor decorative. Mormîntul artizanului necunoscut este o expoziţie personală intarsiată cu piese de patrimoniu universal care spulberă complexul de minorat al artelor focului. Aşa cum „abacanul” polonez a putut excelent exprima, în anii ’70, tragismul Cortinei de Fier prin mari siluete de pîslă.

La aceeaşi cumpănă de ani, dar la altă scară, simţim cum noua galerie bucureşteană Galateea încălzeşte „dinăuntru” cuptorul ceramicii româneşti. Ne aflăm după două decenii de îngheţ în iarna instituţională a Uniunii Artiştilor Plastici şi a stingerii, la noi, a industriei porţelanului şi sticlei. Semn de foc a fost panorama ceramicii româneşti (33 de artişti, de la 25 la 75 de ani) găzduită în toamna anului 2009, pînă în primăvara lui 2010, la Palatul Mogoşoaia. Din cele circa 100 de piese, jumătate au venit de peste munţi, de la Cluj. Iniţiativa şi efortul notabil de organizare i-au aparţinut, în primul rînd, Cristinei Russu Popescu, artistă cu o bună experienţă internaţională şi tocmai de aceea interesată să menţină conştiinţa de grup a creatorilor români. Finalizarea excelentă a catalogului trilingv a avut în vedere apoi etalarea ceramicii româneşti la Paris, în septembrie 2010.

Cariera de ceramist a devenit, la noi, o aventură personală cu baze materiale care ţin de legea focului. Comenzile de stat, achiziţiile din ateliere şi costurile energetice erau, cu regret contrariant, mult mai fiabile pînă în 1989. Situaţia instituţională a acestei vocaţii artistice a suferit pierderi considerabile în ultimele două decenii. Dar iată că, din selecţia de 14 nume a rendez-vous-ului ceramic 2011-2012, şase tinere absolvente din Bucureşti ţin optim temperatura de coacere şi tuşeul propriu de stil al acestei arte ancestrale: Monika Pădureţ – cu compuneri modulare şi figuraţie inocent rustic-animalieră; Georgiana Cozma – cu precizie şi invenţie grafic-letristă articulează un mesaj logo-ceramic; Romana Mateiaş experimentează concavităţi fragile cu urme glazurate de fund marin; Aniela Ovadiuc pictează alert-afişist, în brunuri, o serie de careuri ceramice; Bianca Boieroiu compune edicule cu teatralitatea unui registru de protuberanţe; iar Adela Bonaţ capturează în porţelan transparenţele unor bucăţi de pergament cu însemne. Maestră a fîşiilor de porţelan răsfirate în strat, care invocă memoria culturală a vechimii tomurilor, este Cristina Russu Popescu. Iar colega sa de atelier, Ioana Şetran, este magiciana ierbii cu chitine vii, metanaturalismul entomologic copt în caolin. La polul purist al nonfiguraţiei sînt adosate peretelui careurile lui Vasile Cercel, cu atingeri de undă pe nisipul grădinii zen şi mica alcătuire mobil-axială a Simonei Tănăsescu.

Deceniile 7 şi 8 ale secolului al XX-lea au fost ani de emulaţie şi adevărată cercetare formal-tehnologică pentru ceramiştii români. Generaţiile care au acum 45-65 de ani s-au format sub marca de elită a unei bresle profesionale cu două „centre-şcoală“, la Bucureşti şi la Cluj. Astfel, invitatele grupului (grup de veterani administrativi ai naşterii galeriei), canadianca Arina Ailincăi şi orădeanca Marta Jakobovits, reprezintă maturitatea expresivă a două nume de marcă în ceramica noastră. Ailincăi stăpîneşte modelajul anatomic cu mesaj expresionist de teatru buto, iar Jakobovits înseriază calupuri simple, tezaurizînd în preţiozităţi de textură raku urme ale memoriei. Pe palierul de citat cultural se aşază şi ingenioasa referinţă central-asiatică a figurativului obiectual, pe fundal de imprimeu textil, din cahlele-carpetă inventate de Cristina Bolborea, profesoară la UNA Bucureşti.
Ca o ţîşnire de lapte sideral, pietrificat coralifer, în colţul cel mai adînc al Galateei stă grupajul vegetal al Gherghinei Costea. Este un bun semn de sevă secretă a traversării deşertului (instituţional) spre triumful de star al galeriei ceramicii româneşti. (Aurelia Mocanu)
SURSA: Observator Cultural
Citiţi şi pe Evenimente 2011 (iunie-decembrie)
Vedeţi o prezentare a expoziţiei „Ceramic rendezvous pe SensoTV aici.

Şetran / Leonte: Moir Concept Store

În seara zilei de 15 decembrie 2011 a avut loc vernisajul expoziției Șetran/Leonte. Publicul a început să sosească devreme în concept store-ul Moir de pe B-dul Iancu de Hunedoara 64, imediat după orele 19 spațiul devenind neîncăpător pentru apropiații, admiratorii și susținătorii artiștilor expuși, Vladimir Șetran și Marius Leonte.

Această prezentare necesită JavaScript.

fotografii de Mihai Nae

 Scenografia expoziției surprinde la nivel fizic juxtapunerea operelor celor doi artiști, menționată a priori în titlul expoziției, Șetran/Leonte. „/”-ul funcționează la nivel semantic ca mediator între doi poli opuși, evidențiați prin alăturare. Rezultatul vizual al acestei ecuații a fost perceput de spectatorii vernisajului ca un dialog subtil între sculpturile impactante, puternice, din bronz și fier ruginit ale lui Marius Leonte și pânzele copleșitoare, în culori tari și indiscutabil expresive ale lui Vladimir Șetran, purtat într-o situație contrastantă si totodată coerentă d.p.d.v. formal.
Cei două sute de vizitatori ai vernisajului au vizionat expoziția într-un interval temporal de peste patru ore, într-o atmosferă antrenată de ritmurile lui Bogman și în ambianța unui pahar de Prosseco roze oferit de Villa Sandi.

Despre artiști:

Vladimir Şetran, o figură iconică a artei și designului românesc
Personalitatea artistică a lui Vladimir Șetran se situează dincolo de necesități descriptive sau explicative. De-a lungul unei cariere artistice ce se întinde pe o durată temporală de peste jumătate de secol, extinsă spațial la nivel global, Şetran s-a manifestat concomitent ca pictor, grafician, designer şi autor de opere de artă monumentală. Statutul său de artist acceptat de regimul de dinainte de 1989 i-a facilitat participarea la expoziții internaționale de anvergură, nu doar din interiorul blocului comunist, ci și din exterior. Parcursul său artistic se conjugă cu activitatea de profesor la Universitatea Naţională de Arte Bucureşti, în interiorul căreia a contribuit la înființarea secției de design din cadrul Facultății de Arte Decorative și Design. Pânzele lui Vladimir Șetran vizează o expresivitate impactantă, negând dimensiunea discursivă a artei în favoarea unui limbaj pur vizual. Fără titlu, ele nu fac trimitere la ceva exterior, străin, ci lasă privirea să se plimbe liberă pe planul suprafeței picturale și dincolo de el, în necunoscut. În prezent, Vladimir Șetran trăiește și creează în București.

Marius Leonte, făuritor independent de fiinţe
Marius Leonte este un artist român format în anii ’90. Sculpturile sale se remarcă prin formele organice specifice, nebuloase, durate în fier ruginit şi bronz dur. Intitulate generic Ființe, sculpturile lui Marius Leonte sunt entități autonome, independente de orice imagerie din sfera biologicului. Ele se instaurează ca obiecte noi în lume, animate de energia vitală imprimată de traducătorul lor. Marius Leonte este artistul care a reuşit să organizeze trei simpozioane de sculptură sub egida Tuborg. Proiectul ArTuborg şi-a lăsat amprenta pe trei orașe – București, Constanța și Timișoara, prin sculpturi concepute de artişti din domenii diverse, de la pictori și designeri, la ceramişti și sticlari. În 2003 clienţii terasei Lăptăriei lui Enache de pe Teatrul Naţional Bucureşti puteau petrece o seară în oraș în ambianța intrigantelor sculpturi gigantice din fier din cadrul expoziției personale Marius Leonte. În prezent, Marius Leonte trăieşte şi creează în Bucureşti. Opera sa se găsește în intregime în colecții particulare și publice.

Așteptăm publicul să viziteze în continuare expoziția Șetran/Leonte, în cadrul Moir Concept Store, până în data de 31 ianuarie 2012!
Pentru mai multe detalii despre expoziție și despre artiștii expuși, vizitați www.vernisaj.moir.ro
Diana Ursan, director artistic Moir Design, diana.ursan@moir.ro
SURSA: Modernism.ro
Citiţi şi Şetran / Leonte