Începând de azi, 19 decembrie 2011, Galeria „Forma” din Deva prezintă publicului iubitor de artă Salonul Artelor Vizuale 2011.
În conştiinţa unui artist plastic se pune o întrebare simplă: „ce este imaginea?”. Pentru un artist profesionist, între modul cum se construieşte o imagine şi ceea ce reprezintă ea există un dialog. O expoziţie reprezintă pentru un plastician un examen, un bilanţ. În faţa publicului se pune în joc întreaga personalitate şi muncă a artistului, activitate care se extinde din atelier în spaţiul public. Expoziţia este, în ultimă instanţă, un examen al capacităţii de a comunica, o modalitate prin care artistul reuşeşte să spună ce-i este specific, să se individualizeze în faţa celorlalţi folosind regulile artei şi ale vizualului. Nici o activitate umană nu se desfăşoară fără o prealabilă meditaţie asupra finalităţii ei. În acest sens, expoziţia de la Galeria „Forma” din Deva poate fi privită ca o etapă finală, la sfârşit de an, prin care cei 52 de artişti hunedoreni prezenţi cu lucrări pe simeză îşi prezintă activitatea în faţa publicului.
Un Salon anual este, într-un fel, o dare de seamă a ceea ce se întâmplă în peisajul cultural al unei comunităţi. Salonul de la Deva vorbeşte despre tinerii plasticieni, cât şi depre cei consacraţi, profesionişti şi amatori, care se exprimă prin modalităţi specifice artelor vizuale. Dacă Salonul este o prezentare reprezentativă sau nu, oferind publicului centre vizuale distincte din perspectiva tinerilor, lucru care vine în consens cu situaţia de ierarhie, de noutate şi valoare, este ceea ce mă determină să vizitez, de fiecare dată, expoziţiile care propun un „dialog al generaţiilor”.
Nu se poate vorbi despre unitate şi întreg, în cazul unei expoziţii cu lucrări de pictură, ceramică, tapiserie, grafică, fotografie, sculptură, instalaţii şi icoane, ci de crâmpeie ale personalităţii fiecărui artist în parte. Fiecare plastician vine să transmită propriul gând, propria stare, iar întregul se transformă, de cele mai multe ori, într-o simfonie în care fiecare cântă propria partitură. Fiind un Salon la care nu am participat, am hotărât să pun două întrebări colegilor mei, din generaţia, să spunem, tânără. Cele două întrebări au fost: Ce părere au despre Salonul Artelor Vizuale hunedorene din acest an şi ce au dorit să transmită publicului prin intermediul lucrării prezentate? Mai jos, vă prezint răspunsurile lor.
Ana Maria Iancu: La prima întrebare nu pot să răspund. Ce am făcut? O arcă a zilelor noastre…
Andrei Rosetti: Mă bucură faptul că există Salonul anual. Astfel suntem împreună. Pe de altă parte, acest tip de expoziţii sunt aglomerate şi greu de organizat. Ca artist am un gând, dar trebuie să-l las pe privitor să aibă propriul lui gând în faţa unei lucrări. Aşa sună lecţia pe care am învăţat-o. Gândul meu pleacă de la un proiect mai vechi, drag mie, proiect care porneşte de la o şură din Băcia. Aceste locuri dragi le-am numit „Zona”, cu gândul la Tarkovski. Sper totuşi ca privitorii să aibă propriul gând în faţa lucrării mele.
Cristian Mâţiu: Este un Salon ceva mai închegat ca cel de anul trecut şi mai aerisit. Lucrările, nu neapărat mai bune, sunt mai bine panotate din punct de vedere estetic, al armonizării lor cu spaţiul. Dacă vrei, este mai reuşită „punerea în pagină”. Lucrarea mea este un joc. Un joc spaţial al volumelor şi al culorilor. Am tratat arta ca un joc. Un element modular, destinat copiilor, l-am integrat într-o formă sculpturală. Doresc ca publicul să-şi pună întrebări şi să se regăsească în joc.
Petrişor Crăciunoiu: Salonul din acest an este unul reuşit. Lucrarea mea prezintă o scenă urbană cu factor uman şi face parte dintr-un proiect fotografic ceva mai amplu.
Alina Teleman: Cred că Salonul arată mai bine decât cele precedente. Lucrările mele reprezintă, pur şi simplu, sensibilitatea mea. (Grigore Roibu)
artavizuala21 