Conversaţii artistice contemporane


Găzduită într-o frumoasă clădire în stil neoromânesc, datorată arhitectului Petre Antonescu, Fundaţia Löwendal, inaugurată în 10 mai 2010, găzduieşte acum expoziţia „Dia-log”, cu lucrări semnate de Angela Tomaselli, Gabriela Culic, Daniel Crăciun, Victor Bratu, Jan Albu şi Octavian Bică.

„… Un dialog nu doar în sensul pur plastic, ci şi la nivelul repunerii în discuţie a comunicării spirituale prin artă la nivelul unei manifestări interrelaţionale, sincretice”, declară curatorul expoziţiei, Daniel Crăciun.

Beneficiind fiecare de câte o sală, cu o singură excepţie, cei şase artişti au posibilitatea de a-şi prezenta convingător preocupările actuale, iar dimensiunile intime ale încăperilor şi dispunerea lor favorizează surprinderea de către privitor a apropierilor şi diferenţelor universurilor lor creatoare şi nu numai.
Vizitatorul este întâmpinat de picturile Angelei Tomaselli, artistă cu un stil precis conturat, cu o evoluţie de aproximativ patru decenii, care au impus-o în plastica românească actuală. Creaţia din această expoziţie continuă preocuparea pentru sinteza culorii şi a grafiei, pentru construirea unei lumi în care realitatea şi subconştientul se împletesc. Povestea, ce cuprinde personaje, animale, peşti…, devine un labirint care trebuie parcurs, o construcţie în care elementele se înlănţuie, uneori straniu, într-un demers ce îmbină directeţea expresionismului cu aplecarea către fantastic. Din punct de vedere pictural, excelentul mariaj între construcţia cu sugestii geometrice şi gama cromatică restrânsă, bazată pe brunuri, ocruri, cu accente de albastru şi roşu, construiesc compoziţii coerente, în care înlănţuirea elementelor, ritmul formelor, tensiunea între componentele lucrării se revendică de la o muzicalitate, când armonică, când dominată de contrapunct.

În sala alăturată sunt etalate lucrările, de o cu totul altă factură, ale lui Jan Albu. Baroce în desfăşurările de personaje şi în cromatică, cu un gust al fabulosului subîntins de o nelinişte dramatică, creaţiile acestui artist se revendică, şi ele, de la un expresionism formal şi cromatic filtrat prin propria personalitate. Subiectele, mitologice sau religioase în majoritatea lor, prilejuiesc stranii desfăşurări de personaje, oameni, animale, în peisaje fantastice, în care somptuozitatea culorii fascinează. Aici labirintul vechii mitologii greceşti devine un straniu peisaj extraterestru, în care animal şi om joacă rolul de centre de greutate, plasate asimetric, o lume în care lumina pătrunde din fundal, într-o perspectivă vizuală răsturnată. Venit relativ târziu în lumea expoziţiilor de artă, Jan Albu propune o lume mitică, torsionată, frământată, dincolo de preocupări pentru modele vremii.

Interesantă se dovedeşte plasarea în aceeaşi sală a doi artişti diferiţi ca factură şi ca abordare a lumii şi a artei, dar ale căror lucrări oferă un fel de dialog în contradictoriu. Este voba despre Daniel Crăciun şi Gabriela Culic. Decoprim la ambii interesul pentru natură, pentru vegetal, pentru ascensionalitate. Ele provoacă la Daniel Crăciun explozii de culoare, una dintre piese este intitulată chiar „Explozie vegetală”, sau aproape dihotomice structurări ale compoziţiei, dar şi o căutare a sensurilor opuse ale existenţei exterioare şi interioare, ale naşterii şi ale morţii, ale angelicului şi ale diabolicului, plasându-se de multe ori la graniţa dintre vis şi coşmar.

În ceea ce o priveşte, Gabriela Culic rămâne fidelă viziunii sale de zbor, de sublimare a realului în vis şi delicată trăire. Tuşe ce se revendică de la gestualism, fără declarativismul acestuia, tonuri transparente, alburi ce luminează pânza şi întreaga lume a artistei, tensionate uneori de întâlnirea cu brunul sau negrul, construiesc, la limita dintre figurativ şi abstract, un univers al trăirilor sensibile. Ca şi la Daniel Crăciun, dar cu alte arme şi cu alte concluzii, pictura Gabrielei Culic este întrebare şi mărturisire a relaţiei artistului cu lumea din afară şi dinlăuntru.

Născuţi în acelaşi an, Victor Bratu şi Octavian Bică dovedesc o oarecare similitudine în modul de a interoga realitatea şi, uneori, de a-şi da şi răspunsuri. Mai ales atunci când mizează pe destructurări. Îi diferenţiază însă modul de a folosi elementele geometrizante şi simbolistica şi rolul pe care fiecare îl acordă demersului pictural.

Victor Bratu surprinde prin modalităţile diferite de figurare, de la piesele cu simbolistică mitico-istorică, „Trepanatorul şi învăţăcelul” de exemplu, în care personajele par a împrumuta hieratismul picturii de sorginte bizantină, la subtilele valori ale unui singur ton cromatic menit să compună un întreg univers, de la aparenta disoluţie a compoziţiei la geometrii accentuate. În pliantul ce însoţeşte expoziţia, găsim şi „profesiunea de credinţă” a artistului: „De-a lungul creaţiei mele am fost atras de avangarda occidentală, încercând să îmi găsesc o cale proprie plecând de la structuri, geometrizări şi raporturi cromatice. Lucrările mele au un substrat arhitectonic peste care am adus culoare ca o intervenţie menită să contureze robusteţea liniilor abstracte. Mai mult sau mai puţin structurale, cu intervenţii figurative sau nu, picturile mele au o amploare monumentală care îni defineşte personalitatea artistică. Geometrie în geometrie sau figurativ în geometric, fuziune de culori, acesta este modul meu de exprimare plastic”.

La Octavian Bică, esenţa lumii este comunicată prin simboluri. Stuful deltei, fântâna, zmeul se transformă în formă geometrică, linia, cercul, prisma sunt încărcate cu semnificaţiile elementelor naturale pe care le transformă apoi în simboluri metafizice. Puritatea, rigoarea liniei, ştiinţa de a vibra culoarea, de a se juca cu contrastul între strălucirea uneori metalică şi matitatea tonurilor de brun, roşu, albastru, încălzite din când în când de ocruri, au o poezie aparte. Pictura devine metaforă poetică, obiectul devine semn al unui gând, al unei trăiri, disimulate sub rigoarea formei.

Şase artişti, şase lumi diferite ce se întâlnesc însă dincolo de limbajul formal, în căutarea eternei relaţii între lumea lăuntrică şi cea exterioară, între obiectivitatea lucrurilor şi trăirile generate de ea.
(Victoria Anghelescu)
Expoziţia mai poate fi vizitată până pe 12 decembrie 2011.
SURSA: Cotidianul.ro

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s