Conversaţii artistice contemporane

Găzduită într-o frumoasă clădire în stil neoromânesc, datorată arhitectului Petre Antonescu, Fundaţia Löwendal, inaugurată în 10 mai 2010, găzduieşte acum expoziţia „Dia-log”, cu lucrări semnate de Angela Tomaselli, Gabriela Culic, Daniel Crăciun, Victor Bratu, Jan Albu şi Octavian Bică.

„… Un dialog nu doar în sensul pur plastic, ci şi la nivelul repunerii în discuţie a comunicării spirituale prin artă la nivelul unei manifestări interrelaţionale, sincretice”, declară curatorul expoziţiei, Daniel Crăciun.

Beneficiind fiecare de câte o sală, cu o singură excepţie, cei şase artişti au posibilitatea de a-şi prezenta convingător preocupările actuale, iar dimensiunile intime ale încăperilor şi dispunerea lor favorizează surprinderea de către privitor a apropierilor şi diferenţelor universurilor lor creatoare şi nu numai.
Vizitatorul este întâmpinat de picturile Angelei Tomaselli, artistă cu un stil precis conturat, cu o evoluţie de aproximativ patru decenii, care au impus-o în plastica românească actuală. Creaţia din această expoziţie continuă preocuparea pentru sinteza culorii şi a grafiei, pentru construirea unei lumi în care realitatea şi subconştientul se împletesc. Povestea, ce cuprinde personaje, animale, peşti…, devine un labirint care trebuie parcurs, o construcţie în care elementele se înlănţuie, uneori straniu, într-un demers ce îmbină directeţea expresionismului cu aplecarea către fantastic. Din punct de vedere pictural, excelentul mariaj între construcţia cu sugestii geometrice şi gama cromatică restrânsă, bazată pe brunuri, ocruri, cu accente de albastru şi roşu, construiesc compoziţii coerente, în care înlănţuirea elementelor, ritmul formelor, tensiunea între componentele lucrării se revendică de la o muzicalitate, când armonică, când dominată de contrapunct.

În sala alăturată sunt etalate lucrările, de o cu totul altă factură, ale lui Jan Albu. Baroce în desfăşurările de personaje şi în cromatică, cu un gust al fabulosului subîntins de o nelinişte dramatică, creaţiile acestui artist se revendică, şi ele, de la un expresionism formal şi cromatic filtrat prin propria personalitate. Subiectele, mitologice sau religioase în majoritatea lor, prilejuiesc stranii desfăşurări de personaje, oameni, animale, în peisaje fantastice, în care somptuozitatea culorii fascinează. Aici labirintul vechii mitologii greceşti devine un straniu peisaj extraterestru, în care animal şi om joacă rolul de centre de greutate, plasate asimetric, o lume în care lumina pătrunde din fundal, într-o perspectivă vizuală răsturnată. Venit relativ târziu în lumea expoziţiilor de artă, Jan Albu propune o lume mitică, torsionată, frământată, dincolo de preocupări pentru modele vremii.

Interesantă se dovedeşte plasarea în aceeaşi sală a doi artişti diferiţi ca factură şi ca abordare a lumii şi a artei, dar ale căror lucrări oferă un fel de dialog în contradictoriu. Este voba despre Daniel Crăciun şi Gabriela Culic. Decoprim la ambii interesul pentru natură, pentru vegetal, pentru ascensionalitate. Ele provoacă la Daniel Crăciun explozii de culoare, una dintre piese este intitulată chiar „Explozie vegetală”, sau aproape dihotomice structurări ale compoziţiei, dar şi o căutare a sensurilor opuse ale existenţei exterioare şi interioare, ale naşterii şi ale morţii, ale angelicului şi ale diabolicului, plasându-se de multe ori la graniţa dintre vis şi coşmar.

În ceea ce o priveşte, Gabriela Culic rămâne fidelă viziunii sale de zbor, de sublimare a realului în vis şi delicată trăire. Tuşe ce se revendică de la gestualism, fără declarativismul acestuia, tonuri transparente, alburi ce luminează pânza şi întreaga lume a artistei, tensionate uneori de întâlnirea cu brunul sau negrul, construiesc, la limita dintre figurativ şi abstract, un univers al trăirilor sensibile. Ca şi la Daniel Crăciun, dar cu alte arme şi cu alte concluzii, pictura Gabrielei Culic este întrebare şi mărturisire a relaţiei artistului cu lumea din afară şi dinlăuntru.

Născuţi în acelaşi an, Victor Bratu şi Octavian Bică dovedesc o oarecare similitudine în modul de a interoga realitatea şi, uneori, de a-şi da şi răspunsuri. Mai ales atunci când mizează pe destructurări. Îi diferenţiază însă modul de a folosi elementele geometrizante şi simbolistica şi rolul pe care fiecare îl acordă demersului pictural.

Victor Bratu surprinde prin modalităţile diferite de figurare, de la piesele cu simbolistică mitico-istorică, „Trepanatorul şi învăţăcelul” de exemplu, în care personajele par a împrumuta hieratismul picturii de sorginte bizantină, la subtilele valori ale unui singur ton cromatic menit să compună un întreg univers, de la aparenta disoluţie a compoziţiei la geometrii accentuate. În pliantul ce însoţeşte expoziţia, găsim şi „profesiunea de credinţă” a artistului: „De-a lungul creaţiei mele am fost atras de avangarda occidentală, încercând să îmi găsesc o cale proprie plecând de la structuri, geometrizări şi raporturi cromatice. Lucrările mele au un substrat arhitectonic peste care am adus culoare ca o intervenţie menită să contureze robusteţea liniilor abstracte. Mai mult sau mai puţin structurale, cu intervenţii figurative sau nu, picturile mele au o amploare monumentală care îni defineşte personalitatea artistică. Geometrie în geometrie sau figurativ în geometric, fuziune de culori, acesta este modul meu de exprimare plastic”.

La Octavian Bică, esenţa lumii este comunicată prin simboluri. Stuful deltei, fântâna, zmeul se transformă în formă geometrică, linia, cercul, prisma sunt încărcate cu semnificaţiile elementelor naturale pe care le transformă apoi în simboluri metafizice. Puritatea, rigoarea liniei, ştiinţa de a vibra culoarea, de a se juca cu contrastul între strălucirea uneori metalică şi matitatea tonurilor de brun, roşu, albastru, încălzite din când în când de ocruri, au o poezie aparte. Pictura devine metaforă poetică, obiectul devine semn al unui gând, al unei trăiri, disimulate sub rigoarea formei.

Şase artişti, şase lumi diferite ce se întâlnesc însă dincolo de limbajul formal, în căutarea eternei relaţii între lumea lăuntrică şi cea exterioară, între obiectivitatea lucrurilor şi trăirile generate de ea.
(Victoria Anghelescu)
Expoziţia mai poate fi vizitată până pe 12 decembrie 2011.
SURSA: Cotidianul.ro

Nic Ularu – New York Doors

Expoziţie Nic Ularu

Galeria Casa Matei
Perioada: 8 decembrie 2011 – 16 decembrie 2011
Artistul american de origine română Nic Ularu, profesor la Universitatea Carolina de Sud, prezintă publicului clujean o colecţie de fotografii sub titlul „Uşi la New York” la Galeria Casa Matei, (Cluj-Napoca, strada Matei Corvin, nr. 3).

Expoziţia de fotografie „New York Doors” a artistului Nic Ularu prezintă aspecte inedite ale unui New York pitoresc, mai puţin cunoscut publicului român. Fotografiile de dimensiuni mari propuse de către artist, au ca subiect comun uşa, devenind suportul unor intervenţii de tip graffiti şi colaj. Misterul interiorului, aşteptarea, reflexia şi juxtapunerea imaginilor dezvăluie atmosfera nostalgică a unui oraş în care dimensiunea umană a unor zone cum ar fi SOHO, Lower Manhattan, China Town sau Chelsea, contrastează cu imaginea atât de cunoscută a zgârie norilor New York-ezi.

Nic Ularu explorează cu lejeritate şi rafinament diferite medii artistice. Fotografia, instalaţia şi scenografia funcţionează dependent şi interdependent ca limbaje de expresie ce dinamizează un univers conceptual extrem de omogen şi puternic fundamentat. Proiectele artistice ale lui Nic Ularu se bucură de vizibilitate şi impact printr-o susţinută activitate expoziţională în ţară şi străinătate: 2008 New York, SUA, Galeria LaMaMa; 2003 Stockholm, Suedia, Galeria SENSUS; 1996 SUA, Northampton MA, Galeria Green; 1996 Copenhaga, Galeria Kunstcorridoren; 1993 Erkelenz, Germania, Erkelenz Stadt Gallery; 1993 Gottenburg, Suedia, Galeria Part; 1992 Gottenburg, Suedia, Galeria Konstepidemin; 1991 Oslo, Norvegia, Galeria Hallen Berg; 1990 Bucureşti, România, Galeria Galateea.

Artistul primeşte în 2003 Premiul OBIE pentru activitatea de excepţie în cadrul Teatrului Off – Broadway.
Piesele lui Nic Ularu au fost promovate internaţional şi naţional la Teatrul LaMaMa ETC, New York, SUA; KO Festivalului de Teatru – MA, Teatru Carolina de Sud; „O” Teatret, Suedia; Festivalul Internaţional de Teatru, Sibiu; Teatrul Foarte Mic, Bucureşti; Teatrul Naţional Constanţa; Teatrul Naţional Cluj-Napoca. În afară de text şi de regie, artistul a caştigat prin piesele şi performance-urile realizate în timp, recunoaşterea şi credibilitate profesională în SUA, Suedia, Irlanda de Nord şi România.

În România, Nic Ularu a lucrat cu regizori şi coregrafi importanţi cum ar fi: Silviu Purcărete, Cătalina Buzoianu, Dan Micu, Dinu Cernescu, Alexandru Tocilescu, Horea Popescu, Oleg Danovschi, Adina Cezar, Sergiu Anghel, Raluca Ianegic etc.
A semnat, de asemenea, scenografia filmelor: „Hotel de Lux”, „Autor Anonim” şi „Rochia Alba de Dantelă”, în regia lui Dan Piţa şi „O Lumina la Etajul X”, în regia Malvinei Ursianu.
Nic Ularu a fost ales pentru 2 ani preşedinte al Filialei Bucureşti a Uniunii Artiştilor Plastici şi pentru 4 ani membru al Senatului UNITER.
A fost conferenţiar la Universitatea de Artă şi la Universitatea de Arte Teatrale şi Film din Bucureşti.

Frânturi de Paradis

SurExpositions / MOB 2011

Pentru al şaselea an consecutiv, Muzeul de Artă din Timişoara a fost gazda evenimentului SurExpositions, o iniţiativă a Institutului Francez Timişoara lansată în urmă cu şapte ani. Expoziţia „Frânturi de Paradis” reprezintă un concept propus de biroul de arhitectură parizian Encore Heureux. Comisarii Julian Choppin şi Nicola Delon urmăresc ca prin întocmirea unui inventar urban realizat în patru zile de o echipă mixtă de fotografi români şi francezi (Loredana Brumă, Magali Paulin, Ştefan Tuchilă şi Cindy Lelu), să prezinte publicului nu un răspuns personal cu privire la tema abordată, ci să adreseze o întrebare privitorului: cum ne raportăm astăzi la ideea de Paradis? Care sunt frânturile pe care fiecare dintre noi le descoperă în oraşul pe care îl locuieşte sau pe care îl cercetează pentru prima dată?

Dincolo de conţinutul fotografic, conceptul scenografic este unul durabil întrucât la montarea expoziţiei au fost luate în considerare abordarea unui buget cât mai redus şi reutilizarea materialelor la închiderea expoziţiei. Astfel, ca suport pentru fotografii au fost achiziţionate panouri din gips carton care la finalul evenimentului vor fi folosite în scopul pentru care au fost create, în construcţii, iar imaginile au fost imprimate pe hârtie fotografică, în formate mici pentru a putea fi realizate în cadrul Institutului şi montate cu spray adeziv, evitând astfel achiziţionarea unor accesorii adiţionale.
În cifre, proiectul a însemnat 2 comisari, 4 fotografi, 6 zile de cazare în Timişoara, 148 de km parcurşi pe jos, 6123 de fotografii realizate, din care 317 expuse în 9 săli.
Colectivul de arhitecţi Encore Heureux a fost creat în 2001 fiind orientat înspre proiecte aflate la graniţa dintre artă, arhitectură şi design, dezvoltate în jurul unor concepte ce ţin de reinterpretarea oportunităţilor existente. Proiectele Petit Bain, Room-Room sau Ciné 32 sunt doar o parte dintre demersurile reprezentative în acest sens.

Loredana Brumă este arhitect diplomat în cadrul Universităţii de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu”din Bucureşti, iar în prezent urmează cursurile unui program de specializare în arhitectura şi patrimoniul secolului al XX-lea în cadrul ENSA Paris-Belleville. În 2006, a iniţiat primul proiect românesc de documentare fotografică de arhitectură bazat pe voluntariat, Case Care Plâng, demers ce s-a dezvoltat în ultimii 5 ani pe fondul a numeroase colaborări cu organizaţii profesionale de profil, Ambasada Franţei în România şi Institutul Francez Bucureşti, Ministerul Culturii şi ICR Paris.

 Cindy Lelu, originară din Pas de Calais, a urmat timp de 5 ani cursuri de arte plastice în cadrul Universităţii Lille 3, iar în prezent este absolventă a şcolii Naţionale Superioare de Fotografie din Arles. Studiile sale se orientează asupra morfosintaxei peisajelor postindustriale aflate în mutaţie, fiind poziţionate la jumătatea drumului între documentar şi social, având caracteristice serialitatea şi neutralitatea.

Ştefan Tuchilă este arhitect şi fotograf de origine română stabilit în Paris din 2004. De peste 8 ani, colaborează ca fotograf cu revista Arhitectura/ Zeppelin şi a realizat numeroase proiecte de cercetare personală asupra vieţii urbane, concentrate în particular asupra Bucureştiului. Demersuri precum „Nu”, „L’esthétique de la contradiction” sau „3X Bucarest” stau mărturie acestui fapt.

 

Magali Paulin a studiat arte plastice la Universitatea Picardie Jules Verne din Amiens, iar din 2008 urmează cursurile Şcolii Naţionale Superioare de Fotografie din Arles, prilej cu care începe să studieze modalităţi de plasare a corpului într-o imagine, interes manifestat atât în fotografie, cât şi în activităţi conexe precum sculptura, performance-ul şi coregrafia. A absolvit în 2011 cu seria Posturi ce a fost proiectată în luna iulie în timpul festivalului Voies Off de la Arles.

În paralel cu această acţiune s-a desfăşurat proiectul MOB, care îşi propune să încurajeze practicile artistice legate de tehnologiile mobile fără fir. Fiind realizat în 5 oraşe europene, demersul are ca obiective definirea spaţiului urban printr-o componentă multilaterală şi sensibilă şi încurajarea locuitorilor în a utiliza noile tehnologii ca instrumente de exprimare artistică. Oraşele implicate sunt Barcelona, Paris, Praga, Timişoara şi Varşovia.
Proiect de cooperare europeană, MOB este susţinut de Comisia Europeană prin programul „Cultura” şi a apărut în urma colaborării a 5 organizaţii culturale ce au ca scop susţinerea noilor forme de creaţie artistică: Dédale/SmartCity din Paris (Franţa), Makata/Festival Moving Closer din Varşovia (Polonia), CIANT/Festival Enter din Praga (Republica Cehă), Hangar din Barcelona (Spania) şi Institutul Francez din Timişoara /SurExpositions (România).

Evenimentul a fost posibil cu sprijinul echipei Institutului Francez Timişoara, reprezentată de directorul Thierry Sete, secretarul cultural Ingrid Diac şi responsabilul cultural Jean Bankofski, As. Arh. Mihai Donici şi studenţii voluntari Valentina Ramona Paul, Ana Victoria Cosma, Adrian Foltean, Andrei Puică, Arina Maria Gheorghiu, Andrea Popa, Lidia Pădurar, Constanţa Dohotaru, Radu Popovici, Ioana Suster, Patricia Paul, Maria Temţunic şi Ana Maria Sîrbu, Lucian Ionică, Alex Nicodim şi Rainbow Print, Marcel Tolcea, Ioan Iusan şi Claire Loucoupoulos.
Producţie SurExpositions
: Institutul Francez Timişoara/ Producţie MOB: Dedale, Institutul Francez din Timişoara/ Scenografie: Encore Heureux/ Grafică: Alin Adnan/ Portrete: Andrei Puică
SURSA: iglooblog
Citiţi pe aceeaşi temă: SurExpositions/MOB